Piaţa financiară este locul de întâlnire al cererii de capital cu oferta de capital. Prin intermediul ei activele financiare sunt emise şi introduse în circuitul economic. Ea are două mari componente:
- piaţa monetară (bancară) sau piaţa creditului pe termen scurt;
- piaţa de capital.
Piaţa financiară desemnează tranzacţiile cu titluri pe termen lung cât şi cele cu instrumente monetare. În acest context piaţa de capital prezintă următoarea structură:
- piaţa primară;
- piaţa secundară.
- piaţa primară;
- piaţa secundară.
Pe piaţa de capital se tranzacţionează valori mobiliare de aceea piaţa de capital se mai numeşte şi piaţa valorilor mobiliare.
Piaţa primară asigură vânzarea pentru prima dată la o valoare dată a titlurilor (valorilor mobiliare).
Piaţa secundară asigură vânzarea valorilor mobiliare “la a doua mână”, deci după ce au fost lansate deja pe piaţă, la un preţ determinat de cererea şi oferta manifestată pe piaţă.
Piaţa secundară organizată poate să îmbrace forma unei burse de valori sau piaţa interdealeri (OTC).
Piaţa secundară organizată poate să îmbrace forma unei burse de valori sau piaţa interdealeri (OTC).
Societăţile de servicii de investiţii financiare
Principala activitate pe care o desfăşoară aceste societăţi este aceea de intermediere a tranzacţiilor cu valori mobiliare efectuate de investitori, mai ales pe pieţele secundare de capital. De fapt aceste societăţi prestează servicii pentru clienţi, persoane fizice sau juridice.
Înfiinţarea şi organizarea lor intră sub incidenţa legii societăţilor comerciale.
Societatea de servicii de investiţii financiare este o societate comercială, prestatoare de servicii pe piaţa de capital.
Forma juridică este de societate pe acţiuni cu obiect de activitate intermedierea de valori mobiliare.
După ultimele reglementări, serviciile de investiţii financiare oferite de SSIF sunt:
1. servicii principale:
a) vânzarea sau cumpărarea de valori mobiliare şi de alte instrumente financiare pe contul clienţilor;
b) vânzarea sau cumpărarea de valori mobiliare şi de alte instrumente financiare pe cont propriu;
c) plasamentul şi/sau garantarea plasamentului valorilor mobiliare şi al altor instrumente financiare cu ocazia ofertelor primare sau secundare;
d) administrarea conturilor de portofolii individuale ale clienţilor, cu respectarea mandatului dat de aceştia;
e) preluarea şi transmiterea ordinelor clienţilor în scopul executării lor prin alte societăţi de servicii de investiţii financiare sau alţi intermediari autorizaţi;
f) vânzarea sau cumpărarea de titluri de stat, pe contul clienţilor sau pe cont propriu.
a) vânzarea sau cumpărarea de valori mobiliare şi de alte instrumente financiare pe contul clienţilor;
b) vânzarea sau cumpărarea de valori mobiliare şi de alte instrumente financiare pe cont propriu;
c) plasamentul şi/sau garantarea plasamentului valorilor mobiliare şi al altor instrumente financiare cu ocazia ofertelor primare sau secundare;
d) administrarea conturilor de portofolii individuale ale clienţilor, cu respectarea mandatului dat de aceştia;
e) preluarea şi transmiterea ordinelor clienţilor în scopul executării lor prin alte societăţi de servicii de investiţii financiare sau alţi intermediari autorizaţi;
f) vânzarea sau cumpărarea de titluri de stat, pe contul clienţilor sau pe cont propriu.
2. servicii conexe:
a) deţinerea de fonduri şi/sau de valori mobiliare şi de alte instrumente financiare ale clienţilor în scopul executării ordinelor acestora şi în cursul administrării portofoliilor acestora sau în alte scopuri autorizate în mod expres prin reglementările C.N.V.M;
b) acordarea de împrumuturi în bani sau în acţiuni pentru creditarea tranzacţiilor în marjă, în condiţii stabilite în comun de B.N.R. şi C.N.V.M.;
c) consultanţă acordată cu privire la achiziţii, preluări, structura de capital, strategie economică, finanţări şi aspecte similare;
d) consultanţă cu privire la instrumentele finanicare.
Aceste societăţi sunt autorizate şi supravegheate de C.N.V.M.
1.2. Structura organizatorică a unei SSIF
a) deţinerea de fonduri şi/sau de valori mobiliare şi de alte instrumente financiare ale clienţilor în scopul executării ordinelor acestora şi în cursul administrării portofoliilor acestora sau în alte scopuri autorizate în mod expres prin reglementările C.N.V.M;
b) acordarea de împrumuturi în bani sau în acţiuni pentru creditarea tranzacţiilor în marjă, în condiţii stabilite în comun de B.N.R. şi C.N.V.M.;
c) consultanţă acordată cu privire la achiziţii, preluări, structura de capital, strategie economică, finanţări şi aspecte similare;
d) consultanţă cu privire la instrumentele finanicare.
Aceste societăţi sunt autorizate şi supravegheate de C.N.V.M.
1.2. Structura organizatorică a unei SSIF
Structura organizatorică a unei societăţi de servicii de investiţii financiare este influenţată de următorii factori:
- piaţa pe care activează;
- resursele financiare disponibile;
- politica investiţională urmărită;
- numărul şi structura personalului de care dispune.
- piaţa pe care activează;
- resursele financiare disponibile;
- politica investiţională urmărită;
- numărul şi structura personalului de care dispune.
În generalîn structur organizatorică a unei SSIF trebuie să se regăsească cel puţin următoarele departamente:
a) Departamentul relaţii clienţi
b) Departamentul de tranzacţionare
c) Departamentul de contabilitate
Prezentarea generală a unui portofoliu de valori mobiliare
Un portofoliu de valori mobiliare poate avea în componenţa sa:
- echivalente cash.
În aceasta categorie se includ bonurile de tezaur, alte obligaţiuni pe termen scurt emise de agenţii autorizate ale guvernului unei ţări, certificate de depozit emise de bănci pe termen scurt, efecte comerciale negociabile.
a) Departamentul relaţii clienţi
b) Departamentul de tranzacţionare
c) Departamentul de contabilitate
Prezentarea generală a unui portofoliu de valori mobiliare
Un portofoliu de valori mobiliare poate avea în componenţa sa:
- echivalente cash.
În aceasta categorie se includ bonurile de tezaur, alte obligaţiuni pe termen scurt emise de agenţii autorizate ale guvernului unei ţări, certificate de depozit emise de bănci pe termen scurt, efecte comerciale negociabile.
De regulă portofoliile formate exclusiv din astfel de valori mobiliare au o lichiditate foarte mare şi un risc relativ scăzut (datorat vieţii lor scurte şi lichidităţii ridicate), dar şi rentabilitatea este proporţională cu riscul, respectiv este scăzută.
- acţiuni.
Portofoliile care au în componenţă acţiuni sunt cele mai cunoscute. Acest portofoliu poate să fie format din acţiuni ale unor companii cotate pe o piaţă secundară organizată (sau pe mai multe pieţe organizate, cum este cazul SUA) şi/sau din acţiuni ale unor societăţi pe acţiuni închise (respectiv necotate pe o piaţă secundară organizată). Portofoliile de acţiuni pot, la rândul lor, să se împartă în “subportofolii” sau portofolii specializate.
- acţiuni.
Portofoliile care au în componenţă acţiuni sunt cele mai cunoscute. Acest portofoliu poate să fie format din acţiuni ale unor companii cotate pe o piaţă secundară organizată (sau pe mai multe pieţe organizate, cum este cazul SUA) şi/sau din acţiuni ale unor societăţi pe acţiuni închise (respectiv necotate pe o piaţă secundară organizată). Portofoliile de acţiuni pot, la rândul lor, să se împartă în “subportofolii” sau portofolii specializate.
Cateva portofolii specializate sau “subportofolii”:
- portofolii de acţiuni blue chips (adică portofolii care au în componenţa lor acţiuni ale unor companii ajunse la maturitate, stabile, ca valoare, pe piaţă, care au o creştere lentă, compensată adesea de plata unor dividende substanţiale). Aceste portofolii se mai numesc şi portofolii de venit sau portofolii ale companiilor cu capitalizare mare.
- portofolii de acţiuni care aparţin unor companii în plină dezvoltate (numite, pe scurt, portofolii de creştere). Denumirea vine de la faptul că acţiunile care compun portofoliul au tendinţa de a înregistra o creştere substanţială a valorii lor într-un orizont de timp de 5-7 ani, dar totodată, în schimbul acestei creşteri, ele nu plătesc dividende (profiturile nete fiind în întregime reinvestite, deoarece riscul asociat cu dezvoltarea acestor companii se manifestă şi prin accesul redus al acestora la surse tradiţionale de finanţare).
- portofolii de acţiuni care aparţin companiilor cu capitalizare medie, de pe o piaţă bursieră, caracteristicile acestor portofolii situându-se în jurul unor valori medii (ca şi companiile care le compun).
- portofolii de acţiuni aparţinând companiilor cu capitalizare mică. Acest tip de portofolii a devenit tot mai popular pe parcursul anilor ’90 când, pe unele pieţe bursiere, s-au înregistrat tendinţe de creştere, ceea ce a condus, în unele cazuri, la “avansări” spectaculoase ale companiilor din această categorie.
- portofolii formate din acţiuni preferenţiale (care se aseamănă foarte mult cu portofoliile formate din obligaţiuni, datorită caracteristicilor acţiunilor preferenţiale).
- portofolii formate din acţiuni preferenţiale (care se aseamănă foarte mult cu portofoliile formate din obligaţiuni, datorită caracteristicilor acţiunilor preferenţiale).
- portofolii formate din acţiuni ale unor companii dintr-un singur sector industrial sau de servicii.
Gradul de risc al unui astfel de portofoliu este ridicat, deoarece deşi acţiunile aparţin mai multor companii, toate sunt în acelaşi sector ceea ce înseamnă că orice decizie legată de impozitarea, stimularea sau reducerea activităţii din domeniu, orice fenomen negativ care afectează sectorul, afectează performanţele portofoliului în ansamblul său.
Acestea sunt cele mai întâlnite tipuri de portofolii de acţiuni.
Prin combinarea acestor portofolii specializate se obţine un portofoliu complex şi bine diversificat.
Deci, putem spune că într-un portofoliu bine diversificat putem totdeauna să identificăm portofolii specializate sau “subportofolii”.
În categoria portofoliilor specializate intră portofoliile unor indici bursieri, cum ar fi:
-Dow Jones Industrial Average (DJIA) format din acţiunile blue chip ale celor mai bune 30 de companii cotate la New York Stock Exchange,
-Dow Jones Transportation care are un portofoliu format din acţiunile blue chip ale celor mai bune 20 de companii din domeniul transporturilor cotate la NYSE,
- Dow Jones Utilities care are în componenţa sa acţiunilor blue chip ale celor mai bune 15 companii din domeniul serviciilor publice, tot cotate la NYSE (aceşti trei subindici formează indicele cunoscut azi sub denumirea de Dow Jones, dar cel mai frecvent raportat este DJIA, din această cauză numele lui se confundă cu numele generic al indicelui, respectiv Dow Jones);
Alături de aceşti indici “specializaţi”, alţi indici foarte cunoscuţi sunt Standard & Poor’s 500 (S&P 500), care are un portofoliu format din acţiunile celor mai bune 500 de companii cotate pe întreaga piaţă SUA (cele 7 burse de valori şi piaţa OTC),
S&P 400 care are un portofoliu format din acţiunile a 400 de companii cu capitalizare medie de pe piaţa americană. Şi exemplele ar putea continua.
Pe de altă parte există şi indicii, mai noi, numiţi composite care au în portofoliul lor un număr mare de acţiuni cotate pe o piaţă (80 % -90 %), deci au un portofoliu foarte bine diversificat, aşa că se poate spune că au un portofoliu complex.
Pe structura portofoliilor mai sus amintite se pot construi portofolii ale unor fonduri mutuale specializate în “copierea” indicilor şi, deci, a performanţelor acestora.
Obligatiuni.Portofoliile care au în componenţa lor obligaţiuni se numesc portofolii cu venit fix, datorită caracteristicilor valorilor mobiliare care le formează.
- derivatele financiare, portofoliile “pure” (formate din opţiuni şi contracte futures)
Acestea sunt, deocamdată, apanajul celor care au poziţii de speculatori pe pieţele pe care se tranzacţionează opţiuni şi/sau contracte futures. Aceste tipuri de portofolii, ca urmare a caracteristicilor valorilor mobiliare derivate care le formează, sunt mai rar oferite publicului investitor.
Acestea sunt, deocamdată, apanajul celor care au poziţii de speculatori pe pieţele pe care se tranzacţionează opţiuni şi/sau contracte futures. Aceste tipuri de portofolii, ca urmare a caracteristicilor valorilor mobiliare derivate care le formează, sunt mai rar oferite publicului investitor.
