Economia neoclasica se refera la o abordare generala in economie care pune accentul pe determinarea preturilor, a productiei si a distributiei veniturilor in cadrul pietelor, prin intermediul cererii si ofertei.
Conform lui G.Grellet, un economist francez
Teoria neoclasica se intemeiaza pe date de pornire si un model de comportament. Datele de pornire sunt considerate a fi exogene : este vorba despre scarile de preferinta ale agentilor economici si despre cantitatile factorilor de productie la inceputul unei perioade. Maximizarea obiectivelor agentilor , in conditiile constrangerii, din cauza datelor de pornire constituie singira regula de comportament al agentilor. Aceasta se exprima pe piata prin intermediul functiei ofertei si cererii. Functionarea pietei permite sa se stabileasca nivelul cererii, ofertei, preturilor si folosirii (factorilor de productie si fortei de munca).
Conform lui G.Grellet, un economist francez
Teoria neoclasica se intemeiaza pe date de pornire si un model de comportament. Datele de pornire sunt considerate a fi exogene : este vorba despre scarile de preferinta ale agentilor economici si despre cantitatile factorilor de productie la inceputul unei perioade. Maximizarea obiectivelor agentilor , in conditiile constrangerii, din cauza datelor de pornire constituie singira regula de comportament al agentilor. Aceasta se exprima pe piata prin intermediul functiei ofertei si cererii. Functionarea pietei permite sa se stabileasca nivelul cererii, ofertei, preturilor si folosirii (factorilor de productie si fortei de munca).
Teoriile neoclasice sunt obiectul de studiu al mai multor scoli economice, astfel ca exista mai multe pareri prvind semnificatiile acestui curent. Totusi este recunoscut ca bazele teoriei economice neoclasice au fost puse de Robert Lucas (Chicago), Thomas Sargent (Stanford) si Robert Barro (Harvard). Ea se aseamana mult cu abordarea clasica in privinta sublinierii rolului salariilor si preturilor flexibile, dar vine si cu ceva nou, asa numitele asteptari rationale,prin care se cauta sa se dea o explicatie unor constatari de genul curbei Phillips
Bazele
Potrivit teoriei economice neoclasice:
1. preţurile şi salariile sunt flexibile
2. oamenii se folosesc de toate informaţiile disponibile
Aceste două postulate reprezintă esenţa concepţiei neoclasice despre activitatea macroeconomică.
Prima parte a acestei concepţii se apropie de ipoteza clasică a flexibilităţii preţurilor şi salariilor, ceea ce înseamnă pur şi simplu că ele se ajustează rapid pentru a echilibra cerere şi ofertă.
Cea de-a doua ipoteză constituie o noutate absolută, ea fiind inspirată de progresele înregistrate în ultimii ani în domenii precum statistică şi teoria comportamentului în condiţii de incertitudine. Potrivit acestei ipoteze oamenii îşi formează aşteptările pe baza celor mai bune informaţii aflate la baza lor. Astfel statul nu-i poate păcăli pe cetăţeni deoarece ei sunt bine informaţi şi au acces la aceleaşi informaţii ca funcţionarii publici.
Cea de-a doua ipoteză constituie o noutate absolută, ea fiind inspirată de progresele înregistrate în ultimii ani în domenii precum statistică şi teoria comportamentului în condiţii de incertitudine. Potrivit acestei ipoteze oamenii îşi formează aşteptările pe baza celor mai bune informaţii aflate la baza lor. Astfel statul nu-i poate păcăli pe cetăţeni deoarece ei sunt bine informaţi şi au acces la aceleaşi informaţii ca funcţionarii publici.
Legea pieţelor
Subproducţia este imposibilă prin natura sa pentru că "ofertă creează cerere". Argumentul este că nu există o deosebire semnificativă între o economie de schimb monetar şi una de schimb în natură. Oricât ar produce fabricile, muncitorii pot cumpără. Ideea a fost susţinută chiar şi în timpul Marii Crize când o pătrime din forţa de muncă americană a fost trimisă în şomaj prin următorul argument: "şomajul care există la un moment dat este produs în totalitate de obstacole fricţionale care se opun ajustării instantanee a nivelului salariilor şi preţului.
Legea pieţelor susţine că nu pot exista perioade lungi de supraabundenţă. Dacă producţia s-ar modifica, preţurile ar scădea pentru asigurarea vânzării producţiei obţinute în condiţii de ocupare maximă.
Legea pieţelor susţine că nu pot exista perioade lungi de supraabundenţă. Dacă producţia s-ar modifica, preţurile ar scădea pentru asigurarea vânzării producţiei obţinute în condiţii de ocupare maximă.
Aşteptările raţionale
Aşteptările sunt foarte importante pentru viaţă economică. Ele îi determină pe investitori să cheltuiască o anumită sumă de bani, iar pe consumatori să hotărască dacă îşi economisesc veniturile. Cum poate însă ştiinţa economică să abordeze într-un mod logic problema aşteptărilor? Economiştii neoclasici au răspuns la această întrebare formulând ipoteza aşteptărilor raţionale. Potrivit acesteia, previziunile sunt obiective şi se bazează pe toate informaţiile disponibile.
Ipoteza aşteptărilor porneşte de la faptul că oamenii fac previziuni obiective. Mai controversată este ideea conform căreia oamenii se folosesc de întreaga informaţie existentă şi de teoria economică. Aceasta presupune că ei înţeleg modul în care funcţionează economia şi ce anume face guvernul. Să presupunem astfel că parlamentul sporeşte întotdeauna cheltuielile în anii electorali. Potrivit teoriei aşteptărilor raţionale populaţia va anticipa acest comportament şi va acţiona în consecinţă.
Ipoteza aşteptărilor porneşte de la faptul că oamenii fac previziuni obiective. Mai controversată este ideea conform căreia oamenii se folosesc de întreaga informaţie existentă şi de teoria economică. Aceasta presupune că ei înţeleg modul în care funcţionează economia şi ce anume face guvernul. Să presupunem astfel că parlamentul sporeşte întotdeauna cheltuielile în anii electorali. Potrivit teoriei aşteptărilor raţionale populaţia va anticipa acest comportament şi va acţiona în consecinţă.
Principala noutate care apare în teoria economică neoclasică constă în aceea că, datorită aşteptărilor raţionale, statul nu poate păcăli populaţia cu măsuri economice sistematice.
Implicaţiile asupra teoriei macroeconomice
Conceptia economica neoclasica poate fi fructuos aplicata in multe ramuri ale stiintei economice. Aici ne vom concentra asupra a doua implicatii: natura pietei muncii si curba Philips.
Somajul
Conceptia economica neoclasica poate fi fructuos aplicata in multe ramuri ale stiintei economice. Aici ne vom concentra asupra a doua implicatii: natura pietei muncii si curba Philips.
Somajul
Este somajul voluntar sau involuntar? Somajul involuntar este o situatie in care muncitorii calificati sunt incapabili sa gaseasca de lucru la nivelul curent al salariului. Economistii keynesisti cred ca o parte importanta a somajului este de natura involuntara, mai ales in perioadele de recesiune.
Dimpotriva, economistii neoclasici cred ca, in majoritatea cazurilor, somajul este voluntar. In opinia lor, piata muncii se redreseaza rapid dupa socuri, deoarece salariile se modifica pentru a se reechilibra si oferta de munca.Astfel, nivelul somajului creste in timpul recesiunilor pentru ca tot mai multi oameni se afla in cautarea unor slujbe mai bine platite,si nu pentru ca acestia nu-si pot gasi de lucru.Oamenii someaza pentru ca si-au parasit slujbele, cautand altele mai bine remunerate, si nu pentru ca salariile ar fi prea mari,cum se intampla in cazul somajului involuntar.
Curba Phillips
Una din marile provocari careia trebuie sa ii faca fata orica scoala economica este aceea de a explica principalele reguli ce guverneaza ciclul economic intr-un mod coerent si in acelasi timp, compatibil cu alte aspecte ale vietii economice. Conceptia economica clasica este atragatoare deorece corespunde cu majoritatea teoriilor privind cererea si oferta. Provocarea consta in a explica cele mai importante elemente ale ciclurilor economice, cum ar fi curba Phillips sau legea lui Okun.
Daca nivelul somajului este ridicat in timpul recesiunilor, nu se va spune pur si simplu ca oamenii au hotarat ca anul respectiv este potrivit pentru concedii mai lungi. Cum ar explica o astfel de teorie lunge criza globala din anii 1930 sau declinul inregistrat in ultimii ani de tarile cu economie de piata?
Economostii neoclasici considera ca perceptia gresita reprezinta cheia ciclurilor economice. Ei cred ca somajul atinge niveluri inalte deoarece lucratorii au o parere confuza despre conjunctura in care se afla economia ; ei isi parasesc slujbele de buna voie in speranta ca vor gasi altele mai bine platite, dar in cele din urma ajung pe listele somerilor. Ori, in faxa de expansiune a ciclului economic, productia atinge niveluri inalte, iar somajul scade cand oamenii, supraestimand valoarea salariului real sunt pacaliti sa munceasca mai mult.
Analiza se poate face folosind curba Phillips corespunzatoare inflatiei. Potrivit teoriei economice clasice, curba Phillips pe termen scurt are forma unei drepte verticale in punctul reprezentanmd rata naturala a somajului sau nivelului de echilibru. Aceasta curba este echivalenta drepteiclasice a ofertei agregate, situatie in care productia nu este influentata de cererea agregata.
Atunci de unde provin curbele Phillips in panta descandenta? Ele sunt rezultatul unui proces dinamic, in care oamenii se gasesc temporar intr-o stare de confuzie privind valoarea reala a salariilor.
Spre exemplu, daca Banca Nationala sporeste neasteptat rezerva de bani se ajunge la cresterea neasteptata a salariilor si preturilor. Muncitorii percep gresit evenimentele economice, nestiind ca preturile cresc la fel de repede ca si salariile, deci oferta de munca creste si somajul scade.
Spre exemplu, daca Banca Nationala sporeste neasteptat rezerva de bani se ajunge la cresterea neasteptata a salariilor si preturilor. Muncitorii percep gresit evenimentele economice, nestiind ca preturile cresc la fel de repede ca si salariile, deci oferta de munca creste si somajul scade.
Astfel, conform teoriei neoclasice,curba phillips aparenta pe termen scurt este rezultatul unor perceptii gresite a salariului real si a preturilor relative.
Categorii de probleme cu care se confruntă teoria neoclasică
Aprecierile exegetilor occidentali, in fata economistilor de orientare neoclasica se pun cateva mari caegorii de probleme si anume :
- In ce conditii o societate organizata pe criterii si cerinte ale pietei poate sa realizeze echilibrul general si optimul economico-social
- Ce se intampla cand conditiile respective nu sunt intalnite in realitate
- In ce masura este posibila integrarea in mecanismele pietei a proceselor si fenomenelor care,in mod traditional nu fac parte din ea,ii sunt exogene.Din aceasta categorie sunt mentionate mai intai de toate mediul inconjurator,calitatea lui,serviciile publice si cresterea rolului statuluiin economie.
Problemele echilibrului economic au capatat o importanta majora in proecuparile economistilor neoclasici . Preocuparile lorau fost stimulate de nepotrivirea dintre postulatul realizarii automate a echilibrului intre cerere si oferta, care exclude posibililtatea crizelor si somajului, pe de o parte, si realitatea, care arata cu totul altfel.
Pritre conditiile realizarii echilibrului ,presupuse de modelul neoclasic,se numara :
- functionarea nestingherita a mecanismelor pietei ;
- liberul arbitru al agentilor economici ;
- preturi mici si stabile;
- In ce conditii o societate organizata pe criterii si cerinte ale pietei poate sa realizeze echilibrul general si optimul economico-social
- Ce se intampla cand conditiile respective nu sunt intalnite in realitate
- In ce masura este posibila integrarea in mecanismele pietei a proceselor si fenomenelor care,in mod traditional nu fac parte din ea,ii sunt exogene.Din aceasta categorie sunt mentionate mai intai de toate mediul inconjurator,calitatea lui,serviciile publice si cresterea rolului statuluiin economie.
Problemele echilibrului economic au capatat o importanta majora in proecuparile economistilor neoclasici . Preocuparile lorau fost stimulate de nepotrivirea dintre postulatul realizarii automate a echilibrului intre cerere si oferta, care exclude posibililtatea crizelor si somajului, pe de o parte, si realitatea, care arata cu totul altfel.
Pritre conditiile realizarii echilibrului ,presupuse de modelul neoclasic,se numara :
- functionarea nestingherita a mecanismelor pietei ;
- liberul arbitru al agentilor economici ;
- preturi mici si stabile;
Ele stau in atentia economistilor neoaclasici si realizarea lor este prezentata ca posibila,cu conditia intrunirii unui numar de ipoteze.
Cercetarea si dezbaterile au fost orientate in mare masura asupra ipotezelor. Una dintre ipoteze este cea a concomitentei realizarii echilibrului in toate cele patru piete :a marfurilor ,capitalului,fortei de munca si monetare –ceea ce este greu aproape imposibil de realizat in conditiile gradului mare de complexitate,de interdependenta intre economiile lumii.
O ipoteza a echilibrului de piata este cea a suveranitatii absolute a cumparatorilor de a dispune de cheltuirea veniturilor lor,in timp ce in realitate intervin multi factori care determina o suveranitate relativa.
Modificarea frecventa a raporturilor dintre cerere si oferta imprima preturilor un caracter fluctuant .In economiile de scara industriala productia in serii mari are ca efect cresterea productivitatii si scaderea preturilor pana la un punct pe masura cresterii cantitatilor produselor .Din acest motiv echilibrul general obtinut din intersectarea curbelor cerere si oferta este pus sub semnul intrebarii.
Ipotezele mentionate pentru a se putea realiza echilibrul sunt putin satisfacute in realitate, pentru ca piata in stare dinamica tinde mereu spre echilibru dar nu il atinge niciodata.se ridica astfel problema limitelor pe care le are piata in determinarea ofertei si cererii,a preturilor si a calitatii marfurilor care se schimba.
Remarcilor critice privind limitele economiei de piata in realizarea echilibrului ,economistii neoclasici le-au raspuns in doua feluri :
- nu a venit inca ziua in care ipotezele teoretice sa-si gaseasca integral corespomdenta in realitatile practicii economiei de piata, dar spre acea zi trebuie sa se tinda;
- sa se renunte la conceptul de echilibru pentru a salva cadrul conceptual al pietei, dar in conditii de dezechilibru sistemul de preturi isi pierde caracterul de indicator al realitatii produselor ,alocarea resurselor nu mai poate fi optima, isi face aparitia subutilizarea factorilor.
- nu a venit inca ziua in care ipotezele teoretice sa-si gaseasca integral corespomdenta in realitatile practicii economiei de piata, dar spre acea zi trebuie sa se tinda;
- sa se renunte la conceptul de echilibru pentru a salva cadrul conceptual al pietei, dar in conditii de dezechilibru sistemul de preturi isi pierde caracterul de indicator al realitatii produselor ,alocarea resurselor nu mai poate fi optima, isi face aparitia subutilizarea factorilor.
Combinarea conceptului de echilibru cu cel de dezechilibru a pus problema regandirii intregului sistem conceptual al economiei de piata pentru a-i asigura coerenta avuta pana la mutatia respectiva.
Piata este elementul fundamental al neoclasicismului. Dar nu toate fenomenele unei economii tin de piata. Unele sunt exogene. Problema este daca, teoretic si practic, ele pot fi integrate pietei ca sa poata fi solutionate prin ea. Pentru exemplificare, se poate folosi functia economica a statului si calitatea mediului ambiant.
Piata este elementul fundamental al neoclasicismului. Dar nu toate fenomenele unei economii tin de piata. Unele sunt exogene. Problema este daca, teoretic si practic, ele pot fi integrate pietei ca sa poata fi solutionate prin ea. Pentru exemplificare, se poate folosi functia economica a statului si calitatea mediului ambiant.
Regula de fier a pietei este schimbul: se da ceva ca sa se obtina altceva, ambele parti al operatiunii cautand sa obtina avantaje. Servicii publice ca invatamantul sau apararea nationala nu se integreaza in piata si numai in parte se supun regulilor ei.
Toti cetatenii contribuie la alimentarea bugetului tarii in moduri foarte diferite, iar serviciile publice de care beneficiaza sunt independente de contributiile lor. Plateste sau nu impozit, cetateanul se bucura de invatamant si aparare nationala. Ele sunt bunuri ale societatii de care beneficiaza membrii ei dupa cum au nevoie si ei si societatea. Aceste asunt servicii colective indivizibile menite sa contribuie la mentinerea macrocolectivitatii in care traiesc indivizii. In cadrul acestui sector, nu concurenta este cea care reglementeaza si rezolva problemele, ci reglatorii construiti de forta publica in economie si manevrati prin politici determinate.
Serviciile publice, neputand fi integrate de neoclasici in teoria lor, sunt lasate in afara modelului fiind apreciate ca exceptii de la reguliile pietei. Se fac si incercari prin care sa se arate ca si invatamantul, cel universitar de exemplu, ar putea fi supus reguliilor pietei. Plata pentru inscriere, frecventarea cursurilor si absolvirea sa fe in functie de calitatea serviciilor oferite. In acest caz, ar avea acces la un invatamant de calitate superioara un numar mai restrans de tineri, cei din lumea bogata, ceea ce ar contraveni intereselor tarii si regulilor democratiei. In unele tari invatamantul particular este finantat dela bugetul central sau de la bugetele centrale, pentru a imbina interesele particulare cu cel general.
Problemele devenite atat de acute ale degradarii mediului inconjurator, ale diminuarii si epuizarii resurselor regerabile sunt incluse de neoclasici in categoria efectelor exterioare pentru ca nu fac parte din niciuna din cele patru piete mentionate.Se poate constitui, pentru ele a cincea categorie de piata dac sunt internalizate in modelul neoclasic al economiei de piata?
Deteriorarea calitatii mediului inconjurator sub cele mai variate forme-infestarea aerului si apei, despaduririle,ploile acide,eroziunea solurilor,epuizarea resurselor neregenerabile,etc- aduce prejudicii colectivitatilor si indivizilor, agentilor economiei.
Factorii raspunzatori de actiunile deteriorarii raporturilor dintre om si natura nu sunt constransi sa plateasca pentru prejudiciile aduse,ceea ce, in logica pietei, nu este ceva rational si contribuie la o alocare nerationala a resurselor. Castigul celor care cauzeaza o poluare (fiindca nu fac cheltuielile necesare pentru a o preveni) cauzeaza pierderi mari pentru altii si cheltuieli sporite pentru colectivitati, societate.
Pentru promotorii teoriei neoclasice s-a pus problema internalizarii efectelor externe, ca cele ale poluarii, sanctionandu-se prin piata vinovatii, prin obligarea lor de a face cheltuielile necesare prevenirii poluarii sau inlaturarii ei in cazul in care s-a produs.
Dar cheltuielile de acest gen, daca sunt incorporate in costuri ,ridica pretul si diminueaza capacitatea concurentiala a marfurilor ,iar daca nu sunt incluse ele trebuie sa fie suporate din profit ,care se diminueaza.S-au propus diverse variante de solutii ;una dintre ele consta in colectarea de catre stat a amenzilor pentru poluare in conditia ca el sa actioneze in vederea imbunatatirii calitatii mediului inconjurator.In acest caz, functia econimica a statului creste ,ceea ce contravine conditiilor de buna functionare a pietei.
O alta solutie ar fi obligarea celor ce deterioreaza calitatea mediului sa plateasca despagubiri celor afectati.Acest lucru este de obicei imposibil pentru ca determinarea vinovatilor si pagubitilor este dificila.
Stiinta despre economie are mai multe de facut pentru a gasi termenii obiectivi si caile de concliere a mecanismelor pietei .
