Tendinţa actuală, cel puţin pe plan european comunitar se caracterizează printr-o atenuare a tradiţiilor naţionale care caracterizează sistemele contabile, „în pofida rolului jucat de directivele europene cu implicaţii contabile (a 4-a, a 7-a şi a 8-a) cu toate eforturile făcute în ultimii ani de a asigura o armonizare mondială a contabilităţii, tradiţiile naţionale îşi mentine încă amprenta asupra structurilor şi ca¬racteristicilor sistemelor contabile”
Se apreciează că, la nivel european continental, pot fi identificaţi doi factori tradiţionali naţionali care influenţează şi caracterizează doctrinele şi practi¬cile contabile şi anume :
1) gradul de apropiere a relaţiilor „contabilitate-fiscalitate”
2) necesităţile de informare financiară a investitorilor pe pieţele de capitaluri.
În raport de modul de acţiune şi interacţiune a acestor factori pot fi definite două zone de influenţă la nivel comunitar, iar practicile contabile ale ţărilor europene necomunitare, cu riscuri minime de eroare pot fi ataşabile celor două zone. Aceste zone sunt:
1) Zona tradiţională de influenţă fiscală dominată de practicile contabile germano-franceze caracterizată prin următoarele:
a) Administraţia fiscală impozitează profiturile înregistrate în contabilitate şi nu admite alte cheltuieli deductibile fiscal, decât cele înregistrate efectiv în contabilitate. Aceasta generează tendinţa de utilizare a unor metode contabile care vizează minimizarea profitului contabil publicat pentru a se reporta „presiunea fiscală”.
b) În Europa continentală numărul de firme a căror acţiuni sunt cotate la bursă este relativ limitat; finanţarea firmelor făcându-se prioritar de către sistemul bancar, de unde şi cererea mai redusă de informaţii contabile din partea investitorilor. Totuşi, în ultimii ani a crescut apelul acestora la economisirea publică, fapt care agenerat ca tot maimulte firme germane, franceze, belgiene si spaniole să fie obligate să-şi întocmească şi să-şi prezinte conturile consolidate, în conformitate cu normele contabile internaţionale. Tendinţa de dezvoltare a finanţării de tip bursier n-a modificat însă în profunzime comportamentul firmelor mici şi mijlocii, care se bazează în continuare pe o finanţare familială şi bancară a capitalurilor,
c) Sistemele contabile din zona de influenţă franco-germană sunt puternic normalizate prin texte de lege şi reglementare de aplicabilitate naţională a căror modificare este caracterizată de imobilism chiar şi atunci când cadrul legislativ şi reglementar îşi propune să creeze un echilibru pe piaţa cererii de informaţii contabile din partea tuturor categoriilor de utilizatori. De regulă, în acest context, administraţia fiscală este cea care deţine rolul central în fixarea raportului „confidenţialitate-transparenţă.”
d) Profesia contabilă liberală în ţările Europei continentale este organizată, în general, după un sistem de tip dualist: pe de o parte cenzorii au atribuţii de audit legal şi de pe altă parte experţii contabili şi fiscali cu atribuţii de audit contractual, în această zonă, profesia contabilă liberală fiind puternic ataşată puterii publice, normele elaborate de acestea nu sunt obligatorii având doar o valoare recomanditivă.
e) În zona Europei continentale conturile anuale consolidate nu constituie o prioritate. Conturile anuale întocmite au scopuri fiscale, motiv pentru care marja de libertate lăsată de reglementările în vigoare este redusă.
2) Zona tradiţională de influenţă a pieţelor de capitaluri dominată de practicile contabile britanice, americane, irlandeze şi olandeze caracterizate prin următoarele:
a) Legislaţia fiscală are influenţe limitate asupra practicilor contabile curente şi, de regulă, nu afectează conţinutul şi modul de prezentare a informaţiei contabile către public, în general, şi investitorilor, în special;
b) Pieţele de capitaluri, respectiv, bursele de valori mobiliare sunt extrem de sensibile la informaţia contabilă publicată de firme, informaţia-privată fiind, de regulă, „profitul net consolidat pe o acţiune” care influenţează direct cursurile bursiere;
c) Textele legislative şi/sau reglementare cu incidenţe asupra contabilităţii se rezumă, de regulă, la ilustrarea principiilor contabile generale;
d) Profesia contabilă este, de regulă, independentă de autorităţile publice şi joacă un rol prioritar în elaborarea şi punerea în aplicare a normelor contabile. Normele sau standardele elaborate de profesia contabilă ţin cont direct de nevoile practicii, în unele ţări ca Regatul Unit şi Irlanda având o aplicabilitate obligatorie, iar în altele cum ar fi, de exemplu, Olanda trebuie să primească girul cercetărilor universitare, agreate mult de practică, dar fără a fi obligatorii;
e) În sistemele contabile naţionale aparţinând acestei zone tradiţionale de influenţă, întocmirea şi publicarea conturilor anuale consolidate este o tradiţie foarte apreciată de investitori. Aceste conturi fiind întocmite în mod prioritar, în beneficiul pieţelor de capitaluri, întreprinderile vor avea tendinţa să maximizeze rezultatele contabile publicate.
Deoarece o astfel de informare a investitorilor este dificil conciliabilă cu o gestiune fiscală optimală, sistemele contabile sunt deconectate de fiscalitate, cu alte cuvinte, rezultatul contabil nu este poluat cu elemente fiscale, într-un atare mediu, întreprinderea în special sub influenţa reacţiilor pieţelor financiare va tinde să facă alegeri mai flexibile şi, deci mai puţin prudente.”
În linii generale, ponderea tradiţiilor în sistemele de contabilitate reprezintă un factor inhibator, dar nevoia de armonizare contabilă la nivel regional şi mondial favorizează procesul de dezvoltare a contabilităţii cu noi dimensiuni.
