Principiul continuităţii activităţii
Acesta presupune că persoana juridică îşi continuă în mod normal funcţionarea, într-un viitor previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.
Dacă administratorii persoanei juridice respective au luat la cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.
În cazul în care situaţiile financiare anuale (…) nu sunt întocmite pe baza principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată, împreună cu explicaţii privind modul de întocmire a acestora şi motivele care au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu-şi mai poate continua activitatea.
Acest principiu nu implică, în opinia specialiştilor , „automat că întreprinderea va avea o viaţă nedefinită în timp sau permanentă. El presupune că întreprinderea va continua să existe o perioadă suficient de lungă, pentru ca planurile şi activităţile prevăzute să poată fi realizate”.
Cu alte cuvinte, potrivit acestui principiu se presupune că durata de viaţă a întreprinderii va fi mai mare decât durata de viaţă a activelor sale, respectiv decât durata pe care sunt încheiate contractele cu diverşi parteneri.
Existenţa acestui principiu face posibilă, în cazul unităţilor de transporturi locale de călători şi nu numai, distincţia între activele şi datoriile pe termen scurt şi cele pe termen lung. Totodată, duratele de amortizare ale imobilizărilor sunt stabilite în raport de acest principiu, întrucât în cazul unei încetări imediate a activităţii, valoarea neamortizată a imobilizărilor se consideră în întregime o cheltuială a exerciţiului în care se încetează activitatea.
Principiul continuităţii activităţii impune „evaluarea resurselor economice controlate de întreprindere cu ocazia inventarierilor şi a închiderii exerciţiilor financiare la valoarea actuală sau la valoarea de utilitate, iar cheltuielile şi veniturile care privesc perioadele viitoare se stochează în bilanţ, ele neafectând rezultatele exerciţiului financiar care se încheie care se încheie” .
În cazul „de necontinuitate a activităţii, evaluarea resurselor economice controlate de întreprindere se va face pe baza aşa-ziselor valori lichidative, respectiv valori posibile de obţinut prin lichidarea în totalitate sau în parte (…) a resurselor economice controlate de întreprindere afectate de sistarea sau reducerea sensibilă a volumului de activitate” .
IAS 1
Potrivit IAS 1 – Prezentarea situaţiilor financiare „Atunci când, la efectuarea evaluării (resurselor economice controlate de întreprindere ), conducerea are cunoştinţă de incertitudini semnificative legate de evenimente sau condiţii care pot cauza îndoieli semnificative asupra capacităţii întreprinderii de a-şi continua activitatea, incertitudinile respective trebuie evidenţiate”.
În concordanţă cu cele prezentate mai sus, în reglementările contabile ale unor ţări vest – europene se prevede obligativitatea cenzorilor de a semnala aspectele care pot duce la încetarea activităţii şi totodată se recomandă o serie de condiţii în funcţie de care se poate aprecia posibilitatea continuităţii/noncontinuităţii activităţii.
Astfel, de exemplu în Franţa, Compania Naţională a Comisarilor de Conturi a formulat o listă de criterii în funcţie de care se poate stabili continuitatea sau întreruperea activităţii unei întreprinderi. Trebuie precizat însă că în vederea aprecierii continuităţii sau necontinuităţii activităţii nu se judecă după un singur criteriu, ci trebuie luate în considerare toate criteriile şi în acelaşi timp fiecare criteriu trebuie analizat în dinamică, pe un anumit interval de timp.
Lista acestor criterii cuprinde:
a) criterii bazate pe situaţia financiară cum ar fi de exemplu: situaţia netă negativă, fondul de rulment insuficient sau într-o stare de deteriorare evidentă, trezorerie netă negativă, imposibilitatea de a obţine noi finanţări, practicarea de plăţi imediate, căutarea de surse de finanţare cu costuri ridicate, starea financiară precară a unui debitor important, absorbţia unei filiale în dificultate etc.;
b) criterii bazate pe exploatare: capacitatea de autofinanţare negativă, pierderi importante de clientelă, dispariţia unor surse importante de venit, grad de subactivitate mare şi continuu, pierderi de licenţe şi de brevete, nereînnoirea concesiunilor, ruptură în regimul de aprovizionare cu materii prime;
c) alte criterii: conflicte sociale grave şi repetate, distrugerea capacităţii de producţie, schimbări nefavorabile de legi, dependenţa semnificativă de realizarea unui proiect, catastrofe naturale în întreprindere sau la un terţ etc..
Pe plan mondial principiul continuităţii activităţii este un principiu general acceptat deoarece el stă la baza evaluării elementelor prezentate de o întreprindere în situaţiile financiare şi de aceea aplicarea în practică a acestui principiu nu prezintă diferenţieri semnificative de la un referenţial contabil la altul diferind numai modul de aplicare a politicilor de recunoaştere şi evaluare a poziţiei financiare şi performanţelor în situaţii de continuitate/necontinuitate a activităţii.
În cazul în care se consideră că o întreprindere se lichidează în exerciţiul financiar următor, prezentarea elementelor în situaţiile financiare ale exerciţiului financiar curent nu mai trebuie să respecte cerinţele celorlalte principii ci acestea sunt evaluate la valorile lor lichidative.
