În consens cu definiţia dată tehnologiei în sens larg, procesul tehnologic comercial este format din totalitatea operaţiilor concomitente sau succesive necesare asigurării obţinerii produsului comercial. În procesul tehnologic comercial se creează relaţii de intercondiţionare între forţa de muncă, respectiv între lucrătorii comerciali, mărfurile şi utilajele comerciale.
Obiectele muncii în comerţ pot fi: obiecte singulare; un asortiment de produse; unităţi de stocare. Pentru a se ajunge la soluţii raţionale este nevoie de numeroase informaţii despre obiectele muncii şi relaţiile lor în cadrul proceselor tehnologice.
Mijloacele de muncă sunt acele obiecte pe care omul le interpune între el şi obiectele muncii; în această relaţie se utilizează proprietăţile mecanice, fizice, chimice ale obiectelor ca mijloc de forţă asupra altor obiecte, cu un scop precis. În sens larg se cuprind şi clădirile sau orice fel de amenajări destinate activităţii de comerţ.
Procesul tehnologic dintr-un magazin implică o analiză detaliată a procesului tehnologic al unui magazin conducându-ne la constatarea că el reprezintă un sistem de activităţi principale şi secundare desfăşurate într-o anumită ordine, mai mult sau mai puţin continuă şi în mod simultan. În ultima instanţă se poate aprecia că tehnologia comercială reglementează desfăşurarea în condiţii optime a diferitelor procese de muncă dintr-un magazin.
De remarcat totodată şi faptul că procesul principal este subsistem al tehnologiei comerciale a unui magazin, proces ce se desfăşoară în sala de vânzare, el cuprinzând toate activităţile care slujesc nemijlocit desfacerea mărfurilor în timp ce procesul secundar are ca spaţiu de realizare suprafeţele auxiliare ale magazinului, destinate recepţionării, depozitării şi pregătirii mărfurilor pentru vânzare, depozitării ambalajelor etc.
Cunoscând părţile componente ale tehnologiei comerciale se pot identifica direcţiile de acţiune pentru adaptarea acesteia la specificul fiecărui tip de magazin. Astfel, în proiectarea tehnologiei se urmăreşte cu deosebire:
- stabilirea celor mai adecvate soluţii pentru vehicularea, păstrarea, depozitarea şi pregătirea mărfurilor pentru vânzare;
- alegerea celor mai raţionale forme de expunere şi vânzare a mărfurilor;
- determinarea necesarului de utilaje comerciale, în funcţie de asortimentul de mărfuri şi formele de vânzare practicate;
- asigurarea unui aport judicios între efectivul personalului comercial şi cel al vizitatorilor magazinului pe de o parte, între utilajele comerciale şi specificul mărfurilor comerciale pe de altă parte.
Astfel, un proces tehnologic comercial dintr-un depozit comercial cuprinde:
Procesul tehnologic dintr-un depozit. Tehnologia unui depozit se referă la mijloacele şi procedeele cu ajutorul cărora se desfăşoară mişcarea, recepţia, formarea asortimentului comercial, păstrarea şi conservarea mărfurilor. O tehnologie raţională trebuie să conducă la o înaltă productivitate a muncii, în condiţii optime de muncă pentru lucrători, concomitent cu asigurarea aprovizionării rapide cu mărfuri a comercianţilor detailişti în cantităţile şi structura sortimentală necesare consumului populaţiei din fiecare zonă. Procesul tehnologic al unui depozit cuprinde următoarele activităţi principale şi secundare:
Procese Principale
1. Primirea mărfurilor:
- aducerea mijlocului de transport la rampă;
- verificarea documentelor ce însoţesc mijloacele de transport;
- descărcarea mijlocului de transport;
- formarea unităţilor de încărcătură paletizate;
- transportul lotului de mărfuri de la rampa de descărcare în secţia de recepţie;
2. Recepţia mărfurilor:
- sortarea mărfurilor;
- numărarea, măsurarea, cântărirea mărfurilor;
- confruntarea cu specificaţia (factura) ce însoţeşte lotul de marfă şi cu contractul de livrare;
- controlul calităţii mărfurilor;
- întocmirea documentelor de intrare a mărfurilor şi a proceselor-verbale privind neconcordanţa cu documentele de livrare;
- păstrarea în custodie a mărfurilor necorespunzătoare calitativ până la rezolvarea litigiilor cu furnizorii-producătorii;
- transportul mărfurilor în spaţiile de depozitare-păstrare;
- trimiterea mostrelor şi a listelor specificative referitoare la cantitate, preţ, pontaj de mărimi, culori, desene la camera de vânzare;
3. Depozitare – păstrare – vânzare:
- aşezarea mărfurilor paletizate în celulele de stelaj;
- aşezarea mărfurilor vrac în rafturi;
- conservare (păstrarea) mărfurilor,
- primirea comenzilor beneficiarilor la camera de vânzare;
- trimiterea dispoziţiei de vânzare de la camera de vânzare la secţiile de gestionare;
- formarea comenzilor;
- preluarea mărfurilor din stelaje-rafturi;
- formarea lotului de marfă pe magazine în cadrul secţiei gestionare;
- întocmirea avizului de expediţie;
- verificarea concordanţei dintre documentele de livrare şi lotul de marfă;
- predarea de către secţia de expediţie a loturilor de mărfuri în containere sigilate sau vrac;
4. Expediţia mărfurilor:
- centralizarea loturilor de mărfuri primite de la secţiile gestionare pe beneficiari şi pe rute de transport;
- predarea loturilor astfel centralizate primitorilor-distribuitori;
- încărcarea în mijloacele de transport auto sau pe calea ferată;
- transportul la beneficiari;
- predarea la beneficiari;
- predarea în vederea facturării la compartimentul financiar a documentelor semnate de beneficiari;
Procese Secundare
1. Primirea, recepţia şi restituirea ambalajelor de transport:
- primirea de la furnizori-producători, recepţia şi sortarea ambalajelor de transport care însoţesc mărfurile (containere, palete, lăzi etc.);
- recondiţionarea şi restituirea ambalajelor de transport;
2. Primirea, recepţia şi restituirea ambalajelor de desfacere recuperabile:
- primirea, recepţia şi sortarea ambalajelor de desfacere (cutii, pungi, saci etc.);
- depozitarea-păstrarea, vânzarea şi livrarea ambalajelor de desfacere împreună cu mărfurile;
- sortarea, recondiţionarea şi valorificarea ambalajelor de desfacere prin restituirea lor la furnizori;
3. Colectarea şi recondiţionarea containerelor şi sacilor-container utilizaţi pentru livrarea mărfurilor la beneficiari.
Observaţie: Procesul tehnologic nu trebuie să se confunde cu fluxul tehnologic comercial. Fluxul tehnologic în accepţiunea generală, reprezintă o succesiune logică a operaţiunilor fizice-chimice-mecanice exercitate asupra obiectelor muncii. Particularizând definiţia la sfera comerţului, fluxul tehnologic este o înlănţuire logică a desfăşurării diferitelor operaţii care compun un proces tehnologic specific unei anumite activităţi bine individualizată în spaţiu şi timp.
Pornind de la un anumit flux tehnologic adoptat pentru un caz concret, se proiectează o schemă tehnologică, parcurgând următoarele faze:
1. întocmirea listei operaţiunilor necesare asigurării unei tehnologii optime;
2. descrierea procesului de mişcare a mărfurilor;
3. determinarea locului de executare a diferitelor operaţiuni;
4. amplasarea raţională a încăperilor;
5. localizarea utilajului comercial care să asigure o mecanizare complexă a întregului proces tehnologic;
6. determinarea fluxurilor raţionale ale circulaţiei cumpărătorilor.
CERINŢE ALE PROIECTĂRII TEHNOLOGIEI COMERCIALE
Cunoscând părţile componente ale tehnologiei comerciale se pot identifica direcţiile de acţiune pentru adoptarea acesteia la specificul fiecărui tip de magazin sau depozit. Astfel, în proiectarea tehnologiei se urmăreşte cu deosebire:
- stabilirea celor mai adecvate soluţii pentru vehicularea, păstrarea, depozitarea şi pregătirea mărfurilor pentru vânzări;
- alegerea celor mai raţionale forme de depozitare şi vânzare a mărfurilor;
- determinarea necesarului de utilaje comerciale, în funcţie de sortimentele de mărfuri şi formele de vânzare practicate;
- asigurarea unui raport judicios între efectivul personalului comercial şi cel al vizitatorilor magazinului pe de o parte, între utilajele comerciale şi specificul mărfurilor comercializate pe de altă parte.
Proiectarea tehnologică concretă a unui magazin sau depozit va trebui să reflecte particularităţile acestuia (tehnice, constructive, de amplasament). Drept elemente de fundamentare, în acest caz vor servii:
- mărimea şi structura vânzărilor;
- dimensiunile sortimentului comercial, structura acestuia pe grupe de mărfuri şi complexe de nevoi, precum şi repartizarea acestora pe nivele (subsol, parter, etaje);
- valorile orientative ale gradului de încărcare pe metru pătrat suprafaţă de vânzare sau de depozitare, în cazul unui depozit;
- indici de orientare privind raporturile dintre suprafaţa de vânzare, suprafaţa ocupată la sol de mobilierul comercial şi cea de expunere a mărfurilor;
- numărul şi structura personalului comercial în funcţie de sarcina de desfacere şi cerinţele antropometrice privind organizarea locurilor de muncă;
- amplasarea punctelor fixe ale construcţiei (intrări, scări, lifturi);
- dispoziţiile şi deciziile legale cu privire la protecţia împotriva incendiilor şi asigurarea securităţii muncii.
Componentele principale ale progresului tehnic în domeniul comerţului sunt:
- perfecţionarea tehnologiei;
- mecanizarea şi automatizarea procesului tehnologic;
- perfecţionarea folosirii tehnicii, metodelor de conducere şi de organizare a muncii, prin practicarea sistemului de prelucrare automată a datelor.
O importanţă deosebită o are folosirea tehnicii moderne de calcul şi trecerea la sisteme automatizate de conducere. Nomenclatorul sortimental al mărfurilor comercializate pe piaţa internă din fiecare ţară cu un comerţ avansat atinge sute de mii de denumiri iar populaţia efectuează anual cumpărături însemnate. Aceasta determină în domeniul comerţului un asemenea flux uriaş de informaţii ca în nici o altă ramură a economiei naţionale. De aceea, nu este întâmplător faptul că în toate ţările dezvoltate primele maşini electronice de calcul au fost pentru prima dată folosite tocmai în comerţ.
