Principiul permanenţei metodelor
Acesta presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor de activ şi de pasiv şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
Potrivit Standardelor Internaţionale de Contabilitate „modul de prezentare a elementelor în situaţiile financiare trebuie menţinut de la o perioadă la alta.”
Totuşi, aplicarea acestui principiu nu trebuie absolutizată, deoarece această absolutizare ar duce la „închistarea progresului în practică contabilă” . Astfel, în anumite cazuri, cum ar fi de exemplu situaţiile în care schimbările sunt cerute de reglementări legale, sau de un standard de contabilitate sau se poate demonstra că vor avea ca rezultat o prezentare mai adecvată a evenimentelor sau tranzacţiilor, schimbările de metode sunt permise.
Însă, având în vedere necesitatea bunei informări a utilizatorilor informaţiei contabile, orice schimbare de metode trebuie semnalată şi motivată şi totodată trebuie prezentate consecinţele schimbării asupra resurselor economice controlate de întreprindere şi asupra rezultatelor.
Totodată schimbarea metodei nu trebuie să fie determinată de considerente de oportunitate cum ar fi de exemplu obţinerea unui profit mai mare sau mai mic, deşi, potrivit opiniei specialiştilor , „experienţa mondială demonstrează, totuşi, că, în numeroase cazuri, schimbarea a fost determinată tocmai de valorificarea unor astfel de oportunităţi ,cel mai des întâlnit exemplu este cel al „netezirii” rezultatului, în scopul diminuării bazei impozabile”.
Pe plan mondial principiul permanenţei metodelor este de asemenea un principiu general acceptat deoarece fără a se ţine cont de acest principiu nu se poate asigura o comparabilitate în timp a informaţiilor raportate în situaţiile financiare, dar aplicabilitatea lui practică de la un sistem contabil la altul este mai mult sau mai puţin rigidă, după caz.
Astfel:
• Sistemul contabil francez permite schimbări de metode de prezentare respectiv de evaluare a elementelor prezentate în situaţiile financiare numai în cazuri excepţionale, cu descrierea şi justificarea lor în Anexe (Note explicative) .
• Sistemul contabil anglo-saxon (SSAP nr. 6) precum şi cel american sunt mai puţin rigide în această privinţă şi permite schimbări de metode cu condiţia ca noile metode să contribuie mai bine la furnizarea imaginii fidele prin contabilitate.
În concluzie trebuie acceptată ideea că principiul permanenţei metodelor este un principiu care trebuie să asigure comparabilitatea informaţiilor furnizate de situaţiile financiare.
Problema nu este dacă se schimbă sau nu o metodă de recunoaştere (prezentare) sau de evaluare, dacă schimbarea este cerută de un act normativ, de un Standard Internaţional de Contabilitate sau este doar decizia managementului (dacă se consideră că schimbarea concură mai bine la prezentarea imaginii fidele), respectiv dacă schimbarea este făcută la sfârşitul sau în cursul unui exerciţiu financiar, ci adevărata problemă este reprezentată de modul în care sunt informaţi utilizatorii informaţiilor contabile de schimbarea produsă, cauzele, momentul şi, mai ales, consecinţele pe care le are schimbarea metodei asupra elementelor prezentate în situaţiile financiare.
