Aspecte generale privind operaţiunile de leasing
Delimitări conceptuale
Potrivit Legii nr. 99/1999 (M.O. nr. 236/27.05.1999), leasingul este o operaţie prin care o parte, denumită locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este celeilalte părţi, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul perioadei de leasing, locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.
Potrivit IAS 17 “Leasingul este un acord prin care locatorul transmite locatarului, în schimbul unei plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită de timp.”
Leasingul îşi are obârşia în diferite activităţi economice desfăşurate în obştile săteşti din Rusia şi ţările din Europa Răsăriteană, însă în forma modernă a apărut în SUA în anii ’50.
În anul 1952 omul de afaceri californian Schoenfeld împreună cu D.P. Booth au fondat prima societate specializată în operaţiuni de leasing: U.S. Leasing Corporation. Ei au găsit soluţia de a împrumuta utilajele necesare pentru a executa o comandă avantajoasă.
În Europa, leasingul a pătruns mai târziu prin Marea Britanie, pentru ca apoi să se răspândească în ţările occidentale.
Principalele criterii utilizate la clasificarea operaţiunilor de leasing
1. După poziţia furnizorului în contractul de leasing, se disting leasingul direct şi leasingul indirect.
a) Leasingul direct (leasingul furnizor) se realizează prin încheierea contractului de leasing între producător şi utilizatorul bunului ce face obiectul acestui contract, finanţarea fiind asigurată de către furnizor.
b) Leasingul indirect presupune existenţa unor societăţi specializate de leasing, care preiau funcţia de creditare (finanţare), de prestare de servicii şi de asumare a riscurilor ce decurg din aceste operaţiuni.
2. În funcţie de modul de transferare a riscurilor şi avantajelor inerente proprietăţii bunului se disting: leasingul financiar şi leasingul operaţional.
a. Leasingul financiar (finance lease) reprezintă contractul care are ca efect transferarea la locatar a cvasitotalităţii riscurilor şi avantajelor inerente proprietăţii bunului. La sfârşitul contractului, poate să intervină sau nu transferul de proprietate.
Potrivit legii nr. 99/1999, leasingul financiar este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe din următoarele condiţii:
1. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
2. părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50 % din valoarea de intrare (de piaţă) pe care acesta o are la data la care opţiunea poate fi exprimată;
4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75 % din durata normată (normală n.n.) de utilizare a bunului, chiar dacă, în final, dreptul de proprietate nu este transferat.
b. Leasingul operaţional sau funcţional (operating lease), potrivit legislaţiei româneşti, este operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte nici una din cele 4 condiţii pentru a fi încadrată în categoria leasingului financiar.
3. În funcţie de costurile care stau la baza calculării ratelor de leasing întâlnim: leasingul brut şi leasingul net.
a) Leasingul brut (full service leasing) cuprinde în ratele de leasing pe lângă preţul de vânzare a bunului şi cheltuielile de întreţinere, service şi reparaţii.
b) Leasingul net se caracterizează prin particularitatea calculării ratelor de leasing în funcţie de preţul de vânzare al bunului şi beneficiul, fără a include costul întreţinerii sau reparaţiilor.
4. În funcţie de durata contractului distingem:
- leasing pe termen scurt (durată medie 6 luni – 1 an);
- leasing pe termen mediu (durată medie 2 – 3 ani);
- leasing pe termen lung (durată medie peste 4 ani).
5. După locul de desfăşurare leasingul poate fi: leasing intern şi leasing extern.
a) Leasingul intern este leasingul la care partenerii sunt din aceeaşi ţară.
b) Leasingul extern reprezintă leasingul la care finanţatorul (locatorul) şi utilizatorul (locatarul) sunt din ţări diferite.
6. Ţinând seama de particularităţile tehnicii de realizare se disting următoarele forme de leasing: lease-back, time-sharing, leasingul experimental, master-leasing etc.
Lease-back sau mai complet sell and lease-back (vinde şi închiriază) cuprinde operaţiunile prin care proprietarul, având dificultăţi financiare vinde întreprinderea (bunul) şi simultan o (îl) închiriază de la cumpărător. Cumpărătorul poate fi o firmă de asigurări, o bancă comercială, o societate de leasing sau un investitor particular. Acest tip de operaţiuni se utilizează, de regulă, pentru bunuri imobiliare şi permite o finanţare pe termen lung în condiţii mai simple decât procedeele tradiţionale (emisiunile de valori mobiliare, împrumuturile ipotecare etc.).
După expirarea perioadei primare, timp în care cumpărătorul reintră în posesia fondurilor investite, proprietarul iniţial are dreptul să răscumpere întreprinderea la un preţ destul de scăzut, preţ dinainte stabilit.
Avantajele şi limitele operaţiunilor de leasing
Pentru utilizator operaţiunile de leasing prezintă următoarele avantaje:
- plata de leasing constituie un avantaj prin economisirea în faza iniţială a capitalului propriu, plata unui avans nefiind obligatorie;
- mărimea constantă a chiriei facilitează programarea mai riguroasă a cheltuielilor;
- durata contractului poate fi astfel stabilită încât întreprinderea să fie dotată permanent cu maşinile cele mai moderne şi cu cel mai bun randament;
- se poate conveni cu furnizorul să înlocuiască utilajul ce constituie obiectul contractului, cu altul mai modern, utilizatorul fiind astfel ferit de efectele uzurii morale;
- furnizorii pot permite folosirea în continuare şi după încheierea perioadei contractuale a bunurilor cu perceperea unei taxe mai reduse.
Pentru furnizor, care poate fi producătorul direct ori proprietarul bunurilor cumpărate pentru a fi distribuite prin operaţiunile de leasing, acesta prezintă următoarele avantaje:
- contribuie la promovarea şi dezvoltarea exporturilor, furnizorul având posibilitatea să realizeze pe lângă exportul tradiţional şi pe cel în leasing, a cărui mecanism contribuie efectiv la extinderea cererii pentru o serie de bunuri de valoare ridicată;
- permite atragerea de noi beneficiari care nu pot plăti întregul preţ, în cazul vânzărilor cash, sau avansul în cazul vânzărilor pe credit;
- câştigarea de noi clienţi şi ca atare rolul promoţional al leasingului se realizează, de asemenea, prin faptul că un anumit echipament este mai întâi închiriat, pentru a-l convinge pe client de randamentul său, iar în cazul unui rezultat pozitiv, acesta poate achiziţiona echipamentul (leasingul experimental);
- asigură obţinerea unor câştiguri suplimentare din revânzarea sau reînchirierea maşinilor şi utilajelor care au fost returnate după expirarea contractului de leasing.
Printre limitele pe care leasingul le prezintă pentru utilizator menţionăm:
- este eficient numai în condiţiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing pe toată perioada de derulare;
- adeseori este mai costisitor decât cumpărările pe credit, iar opţiunea pentru o astfel de operaţie se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte domenii rentabile.
Pentru furnizor leasingul comportă anumite riscuri:
- înstrăinează numai folosinţa, conservând proprietatea; uneori bunurile pot fi deteriorate prin utilizarea necorespunzătoare de către beneficiar, iar cauzele sunt greu de stabilit;
- după prima închiriere este posibil ca bunul să nu-şi mai găsească alţi utilizatori.
Contractul de leasing
Contractul de leasing trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a) părţile în contractul de leasing:
- locatorul/finanţatorul;
- utilizatorul.
b) descrierea exactă a bunului ce face obiectul contractului de leasing;
c) valoarea totală a contractului de leasing.
d) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora;
Ratele de leasing reprezintă:
- în cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului şi a dobânzilor de leasing. Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piaţa românească;
- în cazul leasingului operaţional, cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de către părţile contractante;
e) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
f) clauza privind obligaţia asigurării bunului.
Pe lângă aceste elemente, contractul de leasing financiar trebuie să mai cuprindă:
a) valoarea iniţială a bunului;
b) clauza privind dreptul de opţiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului şi la condiţiile în care acesta poate fi exercitat.
Tratamentul fiscal al operaţiunilor de leasing din Romania
Operaţiunile de leasing intră sub incidenţa legilor fiscale :
- impozitul pe profit;
- taxa pe valoarea adăugată;
- impozitul pe veniturile realizate de nerezidenţi în România;
- taxele vamale.
