In teoria si practiva economica, comertul are doua sensuri:
-categorie economica
-ramura a economiei nationale
Comert in sensul strict al cuvantului, exista numai acolo unde al treilea participant (comerciantul) este implicat participa activ si realizeaza un profit prin schimbul de marfuri.
Acest schimb a determinat necesitatea unor intelegeri sau acorduri comerciale, prin care se stabilesc anumite reguli dintre parteneri, fiind acorduri regionale sau mai extinse. În cadrul comertului se mai poate aminti exportul si importul de marfuri, precum si taxele vamale, acestea din urma au o tendenta de disparitie prin procesul de globalizare.
Ca notiune, comertul cuprinde actele de cumparare si revanzare de marfuri cu scopul obtinerii unui profit. Definit ca ramura a economiei nationale. insa, comertul reprezinta un ansamblu de activitati omogene, delimitate pe baza diviziunii sociale a muncii si desfasurate de agentii economici specializati.
Forma organizatorica in care actioneaza agentii economici din sfera comertului este intreprinderea. Dupa raportul care se creeaza intre factorii de productiei si intreprinzator, se delimiteaza doua categorii de intreprinderi comerciale:
intreprinderi individuale (familiale)
societati comerciale: private, publice, mixte si cooperatiste
Actele comerciale cu bunuri se diferentiaza dupa destinatia pe care bunurile o au in activitatea economica (bunuri de consum intermediar si bunuri de consum final) si dupa modul de insiruire a bunurilor de catre agentii economici (bunuri marfare si bunuri nemarfare).
Comercializarea bunurilor de larg consum se poate face prin urmatoarele modalitati:
acte de comert infaptuite de societati comerciale pentru vanzarea cu ridicata sau cu amanuntul a marfurilor
acte de comert infaptuite direct de producator
vanzarile micilor producatori agricoli si ale mestesugarilor
Se poate spune in mod clar ca in speta comertul este cel care face legatura intre productie si consum, fiind influentat de cele doua faze ale circuitului economic si avand un rol activ in asigurarea echilibrului dintre ele.
Supozitia fundamentala care face subiectul teoriei economice traditionale este ideea existentei actorului rational care urmareste maximizarea utilitatii. Economia neoclasica este bazata pe aceasta supozitie care este folosita pentru a deriva rezultate referitoare la functionarii unui sistem de preturi in conditiile puterii pietei descentralizate.
Conform articolului 7 Cod comercial, "Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand comertul ca profesiune obisnuita…" Coroborand aceasta dispozitie cu cele cuprinse in Legea nr. 507/2002, comerciantul persoana fizica poate fi definit ca acea persoana cetatean roman sau cetatean al statelor membre ale Uniunii Europene si ai celorlalte state apartinand spatiului economic european care, avand capacitatea juridica prevazuta de lege, savarseste in mod obisnuit, cu titlu de profesie, fapte de comert in nume propriu si pe riscul sau, obtinand in prealabil autorizatia prevazuta de lege si care raspunde in mod nelimitat pentru obligatiile asumate.
Persoanele fizice pot fi comercianti daca au capacitatea de exercitiu deplina, deci daca au implinit varsta de 18 ani. Femeie maritata pana la implinirea varstei de 18 ani, desi are capacitatea de exercitiu deplina pentru actele de drept civil, totusi nu poate fi comerciant. Minorii si persoanele puse sub interdictie nu pot fi comercianti. Legea nr. 507/2002 permite ca persoanele care au implinit varsta de 16 ani sa fie angajate cu contract individual de munca in cadrul asociatiilor familiale. In conceptia Codului comercial, incapacitatea minorului priveste "inceperea comertului" cand minorul mosteneste un fond de comert, continuarea comertului in numele minorului se face de parinti sau, dupa caz, tutore. Potrivit art. 14 C.com. interzisul (alienat mintal) nu poate continua comertul, eventual in cazul mostenirii unui fond de comert, acesta trebuie sa fie supus lichidarii.
