SOLUŢIONAREA LITIGIILOR.
Atunci când creditele bancare se recuperează la scadenţele iniţiale, băncile au posibilitatea de a reacţiona asupra clienţilor săi. Totodată acestea acţionează în judecată şi clienţii care întârzie cu cel puţin 30 de zile scadenţa creditului.
În urma hotărârii judecătoreşti pot exista 2 cazuri:
1. clientul poate fi solvabil – fiind obligat să-şi achite faţă de bancă datoria contra unei dobânzi penalizatoare şi a unor comisioane suplimentare.
2. clientul este declarat insolvabil - caz în care banca suportă întreaga pierdere astfel, pentru partea acoperită de provizioane de risc se utilizează contul 667 „Pierderi din creanţe acoperite cu provizioane”, iar pentru partea neacoperită de provizioane de risc se utilizează contul 668 „Pierderi din creanţe neacoperite cu provizioane”.
Contul de venituri cu ajutorul căruia se înregistrează utilizarea rezervei pentru riscul de credit este contul 781 „Venituri din preluarea rezervei pentru risc”.
ÎMPRUMUTURILE DE REFINANŢARE.
Aceste împrumuturi reprezintă sume de bani avansate de Banca Naţională componentelor din sistemul bancar român cu scopul de a susţine financiar activitatea sau de a asigura imediat necesitatea de plăţi.
Împrumuturile de refinanţare pot fi:
1. împrumuturi speciale – reprezintă împrumuturi prin care băncile comerciale au autorizaţia de a preleva succesiv sume de bani dintr-un cont deschis la Banca Naţională până la un anumit nivel şi într-un anumit interval de timp.
Aceste împrumuturi sunt garantate cu efecte de comerţ sau cu alte tipuri acceptate de Banca Naţională.
2. împrumuturi speciale – reprezintă o formă excepţională de refinanţare care se practică pentru băncile aflate în criză de lichidităţi.
Aceste împrumuturi sunt acordate pe o perioadă determinată şi sunt garantate cu titluri de stat sau alte titluri acordate de Banca Naţională.
3. împrumuturi de licitaţie – reprezintă împrumuturi de refinanţare practicate de Banca Naţională prin care băncile comerciale participante la o şedinţă de licitate obţin împrumuturi în baza jocului cerere-ofertă de lichidităţi.
Aceste împrumuturi se acordă pe termen scurt şi sunt garantate cu titluri de stat sau cu alte titluri acceptate de Banca Naţională.
4. împrumuturi lombard – sunt împrumuturi de refinanţare care au o formă specială şi au drept scop acordarea peste noapte a unor sume de bani egale cu soldul debitor al contului curent având drept obiect plăţile imediate.
Aceste împrumuturi se mai numesc împrumuturi în descoperire de cont sau împrumuturi OVER DRAFT şi sunt garantate numai cu titluri de stat.
Evidenţa acestor împrumuturi din refinanţare se efectuează cu ajutorul contului 112 „Împrumuturi de refinanţare de la B.N.R”, care este un cont de pasiv.
CONTABILITATEA DEPOZITELOR.
Principala sursă de finanţară a băncilor este reprezentată de depozite care reprezintă sumele depuse de către clienţi sau de bănci, cu scopul fructificării lor sau cu scopuri bine precizate. În cazul sumelor depuse pentru fructificarea avem:
- depozite la vedere
- depozite la termen
iar în cazul celor cu scopuri dine determinate avem depozitele colaterale.
Indiferent de natura depozitului, deschiderea acestui cont se face în baza unui contract de depozit. În baza acestui contract, banca are calitatea de depozitat iar clientul ,persoană fizică sau juridică, are calitatea de deponent.
Orice contract de depozit prevede:
- valoarea depozitului;
- rata dobânzii;
- perioada pentru care se constituie depozitul, cât şi modalitatea de calcul şi de acordare a dobânzii.
La depozite dobânda poate fi:
- dobândă la vedere
- dobândă la termen
La depozitele la termen, dobânda poate fi cu capitalizare şi fără capitalizare.
Dacă dobânda se calculează fără capitalizare se utilizează forma dobânzii simple şi se acordă într-un cont curent care însoţeşte obligatoriu contul de depozit (din punct de vedere contabil la depozitele fără capitalizare se utilizează 2 conturi Contul curent şi Contul de depozit).
În cazul depozitului cu capitalizare, dobânda se calculează potrivit formei dobânzii compuse prin care rata de dobândă la termen se aplică la capitalul iniţial plus dobânda perioadelor. Din acest motiv acordarea dobânzii se face direct în contul de depozit astfel încât în perioada următoare să existe baza de calcul pentru dobânda capitalizată.
Evidenţa contabilă se realizează cu ajutorul contului 253 „ Conturi de depozit”, care este un cont de pasiv.
Pentru evidenţierea dobânzii se utilizează contul 2537 „Datori ataşate”, care este un cont de pasiv.
Pentru bănci dobânda eferentă depozitului reprezintă o cheltuială şi se înregistrează cu ajutorul contului 6025 „Dobânzi la conturile de depozit”.
OPERAŢIUNILE DE FACTORING (credit documentar)
Acesta este un credit pe termen scurt practicat de către bănci în baza cedării creanţelor comerciale consemnate în factori sau în documente care au caracterul de factură.
Factoring- ul se desfăşoară în baza unui contract închiriat între bancă în calitatea de factor şi clientul său în calitate de aderant.
Creditele de tip factoring obligă factorul să pună la dispoziţia aderantului o parte din contravaloarea facturilor în schimbul unui comision.
În orice contract de factoring se precizează:
1. documentele care fac obiectul contractului şi valoarea acestora;
2. suma pe care factorul se obligă să o pună la dispoziţia aderantului în momentul cedării facturilor. Aceasta sumă se numeşte finanţare imediată sau factoring disponibil;
3. sume pe care factorul se obligă să o pună la dispoziţia aderantului la momentul recuperării facturilor. Aceste sume se numesc finanţare la încasare sau factoring indispensabil;
4. rata dobânzii pe care banca o percepe pentru finanţarea imediată;
5. comisionul de factoring.
