Investiții în entitățile asociate
DOMENIU DE APLICARE
1. Prezentul standard trebuie aplicat în contabilizarea investițiilor în entitățile asociate. Totuși, el nu se aplică investițiilor în entitățile asociate deținute de:
(a) organizații cu capital de risc; sau
(b) fonduri mutuale, fonduri închise de investiții și entități similare, inclusiv fonduri de asigurare cu componentă de investiții,
care la recunoașterea inițială sunt considerate ca fiind la valoarea justă prin profit sau pierdere sau sunt clasificate drept deținute în vederea tranzacționării și contabilizate conform IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare. Astfel de investiții trebuie evaluate la valoarea justă în conformitate cu IAS 39, cu modificările valorii juste recunoscute în profit sau pierdere în perioada modificărilor.
DEFINIȚII
2. Următorii termeni sunt folosiți în prezentul standard cu înțelesul specificat în continuare:
O entitate asociată este o entitate, inclusiv o entitate necorporativă cum ar fi parteneriatul, asupra căreia investitorul are o influență semnificativă și care nu este nicio filială a acestuia, niciun interes într-o asociere în participație.
Situațiile financiare consolidate sunt situațiile financiare ale unui grup, prezentate ca și cum ar fi vorba despre o entitate economică unică.
Controlul reprezintă capacitatea de a controla politicile financiare și de exploatare ale unei entități pentru a obține beneficii din activitățile acesteia.
Metoda punerii în echivalență este o metodă de contabilizare prin care investiția este inițial recunoscută la cost și ajustată ulterior în funcție de modificările postdobândire ale cotei investitorului din activele nete ale entității în care a investit. Profitul sau pierderea investitorului cuprinde cota investitorului din profitul sau pierderea entității în care a investit.
Controlul comun reprezintă modalitatea contractuală de repartizare a controlului asupra unei activități economice și există numai atunci când deciziile strategice financiare și de exploatare legate de activitate necesită consensul unanim al părților ce împart controlul (asociații).
Situațiile financiare individuale sunt situațiile prezentate de către o societate-mamă, de un investitor într-o entitate asociată sau de un asociat într-o entitate controlată în comun, în care investițiile sunt contabilizate pe baza interesului direct în capitalurile proprii și nu pe baza rezultatelor raportate și a activelor nete ale entității în care s-a investit.
Influența semnificativă este capacitatea de a participa la luarea deciziilor de politică financiară și de exploatare a entității în care s-a investit, dar fără a avea control sau control comun asupra acestor politici.
O filială este o entitate, inclusiv o entitate necorporativă cum ar fi un parteneriat, care este controlată de o altă entitate (cunoscută ca societate-mamă).
3. Situațiile financiare în care se aplică metoda punerii în echivalență nu sunt situații financiare individuale și nici situații financiare ale unei entități care nu are o filială, o entitate asociată sau un interes într-o asociere în participație.
4. Situațiile financiare individuale sunt cele prezentate suplimentar față de situațiile financiare consolidate, situații financiare în care investițiile sunt contabilizate prin metoda punerii în echivalență și situații financiare în care interesele asociatului într-o asociere în participație sunt consolidate proporțional. Situațiile financiare individuale pot sau nu să fie atașate la, sau să însoțească respectivele situații financiare.
5. Entitățile care sunt scutite de consolidare în conformitate cu punctul 10 din IAS 27 Situații financiare consolidate și individuale, de la aplicarea consolidării proporționale în conformitate cu punctul 2 din IAS 31 Interese în asocierile în participație sau de la aplicarea metodei punerii în echivalență, în conformitate cu punctul 13 litera (c) din prezentul standard, pot prezenta situații financiare individuale ca singurele lor situații financiare.
Influența semnificativă
6. Dacă un investitor deține, direct sau indirect (de exemplu, prin filiale), 20 % sau mai mult din dreptul de voturi al entității în care a investit, se presupune că acesta exercită o influență semnificativă, cu excepția cazului în care se poate demonstra clar că nu este așa. Dimpotrivă, dacă investitorul deține, direct sau indirect (de exemplu, prin filiale), mai puțin de 20 % din dreptul de voturi al entității în care a investit, se presupune că acesta nu exercită o influență semnificativă, cu excepția cazului în care o astfel de influență poate fi demonstrată clar. O participație substanțială sau majoritară a unui alt investitor nu exclude neapărat posibilitatea ca un investitor să exercite o influență semnificativă.
7. Existența influenței semnificative exercitată de un investitor este de obicei reflectată în unul sau mai multe din modurile următoare:
(a) reprezentarea în consiliul de administrație sau în organul de conducere echivalent al entității în care a investit;
(b) participarea la procesul de elaborare a politicilor, inclusiv participarea la luarea deciziilor cu privire la dividende și alte distribuiri;
(c) tranzacții semnificative între investitor și entitatea în care acesta a investit;
(d) interschimbarea personalului de conducere; sau
(e) furnizarea de informații tehnice esențiale.
8. O entitate poate să dețină opțiuni pe acțiuni, opțiuni de cumpărare de acțiuni, instrumente de capitaluri proprii sau de datorii care pot fi convertite în acțiuni ordinare, sau alte instrumente financiare care au potențialul, dacă sunt exercitate sau convertite, să îi confere entității drept suplimentar de vot sau să reducă dreptul de vot a altei părți cu privire la politicile financiare și de exploatare ale unei alte entități (adică drepturi de vot potențiale). Existența și efectul drepturilor de vot potențiale care sunt exercitabile sau convertibile în mod curent, inclusiv drepturile de vot potențiale deținute de către alte entități, sunt luate în considerare atunci când se evaluează măsura în care o entitate are sau nu o influență semnificativă. Drepturile potențiale de vot nu sunt exercitabile sau convertibile în mod curent dacă, de exemplu, nu pot fi exercitate sau convertite până la o dată viitoare sau până la producerea unui eveniment viitor.
9. Atunci când se evaluează măsura în care drepturile de vot potențiale contribuie la exercitarea unei influențe semnificative, entitatea examinează toate faptele și circumstanțele (inclusiv termenii exercitării drepturilor de vot potențiale, precum și alte angajamente contractuale, analizate fie individual fie în combinație) care afectează drepturile potențiale, cu excepția intenției conducerii și a capacității financiare de a exercita sau de a converti aceste drepturi.
10. O entitate își pierde influența semnificativă asupra unei entități în care s-a investit atunci când își pierde capacitatea de a participa la deciziile privind politicile financiare și de exploatare ale entității în care s-a investit. Pierderea influenței semnificative poate să coincidă sau nu cu o modificare a nivelurilor absolute sau relative ale proprietății. Ea poate apărea, de exemplu, atunci când o entitate asociată intră sub controlul statului, al justiției, a unui administrator sau al unui organism de reglementare. De asemenea, ea poate să apară ca rezultat al unui acord contractual.
Metoda punerii în echivalență
11. Pe baza metodei punerii în echivalență, investiția într-o entitate asociată este inițial recunoscută la cost, iar valoarea contabilă este majorată sau redusă, pentru a recunoaște cota investitorului din profitul sau pierderea entității în care acesta a investit după data dobândirii. Cota investitorului din profitul sau pierderea entității în care s-a investit este recunoscută în pierderea sau profitul investitorului. Distribuirile primite de la entitatea în care s-a investit reduc valoarea contabilă a investiției. Ajustările valorii contabile pot fi, de asemenea, necesare în cazul modificării interesului proporțional al investitorului în entitatea în care acesta a investit, derivate din modificări ale capitalurilor proprii ale entității în care s-a investit, care nu au fost recunoscute în pierderea sau profitul entității în care s-a investit. Astfel de modificări le includ pe cele care rezultă din reevaluarea imobilizărilor corporale și din diferențele de curs valutar. Partea investitorului din aceste modificări este recunoscută direct în capitalurile proprii ale investitorului.
12. Atunci când există drepturi de vot potențiale, partea investitorului din profitul sau pierderea entității în care s-a investit și din modificările capitalurilor proprii ale entității în care s-a investit este determinată pe baza participației actuale și nu reflectă eventuala exercitare sau conversie a drepturilor de vot potențiale.
APLICAREA METODEI PUNERII ÎN ECHIVALENȚĂ
13. O investiție într-o entitate asociată trebuie contabilizată prin metoda punerii în echivalență, cu excepția cazurilor când:
(a) investiția este clasificată drept deținută în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte;
(b) se aplică excepția de la punctul 10 al IAS 27, care permite unei societăți-mamă, care deține și o investiție într-o entitate asociată, să nu prezinte situații financiare consolidate; sau
(c) se aplică toate cerințele următoare:
(i) investitorul este o filială deținută în totalitate sau este o filială deținută parțial, a unei alte entități, iar ceilalți proprietari, inclusiv cei care, în alte condiții, nu au drept de vot au fost informați și nu au obiecții cu privire la faptul că investitorul nu aplică metoda punerii în echivalență;
(ii) instrumentele de datorii și capitaluri proprii ale investitorului nu sunt tranzacționate pe o piață publică (o bursă de valori locală sau străină sau o piață nereglementată, inclusiv piețe locale și regionale);
(iii) investitorul nu a depus și nici nu urmează să depună situațiile sale financiare la o comisie de valori mobiliare sau alt organism de reglementare, în scopul emiterii oricărui tip de instrumente pe o piață publică; și
(iv) o societate-mamă finală sau intermediară a investitorului întocmește situații financiare consolidate, disponibile pentru uzul public, în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
14. Investițiile descrise la punctul 13 litera (a) trebuie contabilizate în conformitate cu IFRS 5.
15. Atunci când o investiție într-o entitate asociată clasificată anterior drept deținută în vederea vânzării nu mai întrunește criteriile de clasificare, aceasta trebuie contabilizată utilizând metoda punerii în echivalență începând de la data la care a fost clasificată drept deținută în vederea vânzării. Situațiile financiare pentru perioadele ulterioare clasificării drept deținută în vederea vânzării trebuie modificate în consecință.
16. [Eliminat]
17. Recunoașterea veniturilor pe baza distribuirilor primite ar putea să nu fie o măsură adecvată a veniturilor obținute de investitor din investiția într-o entitate asociată, pentru că distribuirile primite ar putea avea prea puțin legătură cu performanța entității asociate. Pentru că investitorul are influență semnificativă asupra entității asociate, acesta este interesat de performanța entității asociate și, implicit, a rentabilității investiției sale. Investitorul contabilizează acest interes prin extinderea domeniului de aplicare al situațiilor sale financiare, pentru a include cota sa de profit sau pierdere într-o astfel de entitate asociată. Ca rezultat, aplicarea metodei punerii în echivalență furnizează mai multe informații despre activele nete și profitul sau pierderea investitorului.
18. Un investitor trebuie să întrerupă utilizarea metodei punerii în echivalență de la data la care acesta nu mai exercita o influență semnificativă asupra unei entități asociate și începând cu acea dată trebuie să contabilizeze investiția în conformitate cu IAS 39, cu condiția ca entitatea asociată să nu devină filială sau o asociere în participație, așa cum sunt definite în IAS 31.
19. Valoarea contabilă a investiției la data la care aceasta încetează să mai fie o entitate asociată trebuie considerată drept costul său la evaluarea inițială ca activ financiar în conformitate cu IAS 39.
20. Multe din procedurile adecvate pentru aplicarea metodei punerii în echivalență sunt similare procedurilor de consolidare descrise în IAS 27. Mai mult, conceptele care stau la baza procedurilor folosite în contabilizarea achiziției unei filiale sunt, de asemenea, adoptate în contabilizarea achiziției unei investiții într-o entitate asociată.
21. Partea unui grup într-o entitate asociată este dată de suma pachetelor de acțiuni deținute de societatea-mamă și de filialele sale în respectiva entitate asociată. Acțiunile altor entități asociate ale grupului sau ale asocierilor în participație nu sunt luate în considerare în acest scop. Atunci când o entitate asociată deține filiale, entități asociate sau asocieri în participație, profiturile sau pierderile și activele nete luate în considerare la aplicarea metodei punerii în echivalență sunt cele recunoscute în situațiile financiare ale entității asociate (inclusiv cota de profit sau pierdere a entității asociate, precum și activele nete ale entităților sale asociate și a asocierilor în participație) după efectuarea ajustărilor necesare pentru a se putea aplica politici contabile uniforme (a se vedea punctele 26 și 27).
22. Profiturile și pierderile ce derivă din tranzacțiile "în aval" și "în amonte" dintre un investitor (inclusiv filialele sale consolidate) și o entitate asociată sunt recunoscute în situațiile financiare ale investitorului doar în funcție de participația altor investitori în entitatea asociată în cauză. Tranzacțiile "în amonte" sunt, de exemplu, vânzările de active de la o entitate asociată către un investitor. Tranzacțiile "în aval" sunt, de exemplu, vânzările de active de la un investitor către o entitate asociată. Cota investitorului din profitul sau pierderea entității asociate ce rezultă din aceste tranzacții este eliminată.
23. O investiție într-o entitate asociată este contabilizată folosind metoda punerii în echivalență începând cu data la care entitatea devine o entitate asociată. Odată cu achiziția investiției, orice diferență între costul investiției și cota-parte a investitorului din valoarea justă netă a activelor identificabile, a datoriilor și a datoriilor contingente ale entității asociate este contabilizată în conformitate cu IFRS 3 Combinări de întreprinderi. Prin urmare:
(a) fondul comercial corespunzător unei entități asociate este inclus în valoarea contabilă a investiției. Totuși, amortizarea acestui fond comercial nu este permisă și nu este, prin urmare, inclusă în determinarea cotei investitorului din profitul sau pierderea entității asociate;
(b) orice surplus al cotei investitorului din valoarea justă netă a activelor identificabile, a datoriilor și a datoriilor contingente ale entității asociate față de costul investiției este exclus din valoarea contabilă a investiției și este, în schimb, inclus ca venit în determinarea cotei investitorului din profitul sau pierderea entității asociate în perioada în care investiția a fost dobândită.
Ajustări adecvate cotei pe care investitorul o deține din profiturile sau pierderile entității asociate după dobândire sunt făcute pentru a contabiliza, de asemenea, amortizarea activelor amortizabile pe baza valorilor lor juste la data dobândirii. În mod similar, ajustările adecvate aplicate cotei pe care investitorul o deține din profiturile sau pierderile entității asociate după dobândire sunt efectuate pentru a determina pierderile din depreciere recunoscute de entitatea asociată, cum ar fi pentru fondul comercial sau imobilizările corporale.
24. Cele mai recente situații financiare disponibile ale entității asociate sunt folosite de investitor în aplicarea metodei punerii în echivalență. Când datele de raportare ale investitorului și ale entității asociate sunt diferite, entitatea asociată întocmește pentru uzul investitorului situații financiare la aceeași dată de raportare ca cea a situațiilor financiare ale investitorului, cu excepția cazului când acest lucru nu este posibil.
25. Atunci când, în conformitate cu punctul 24, situațiile financiare ale unei entități asociate folosite în aplicarea metodei punerii în echivalență sunt întocmite pentru o dată de raportare diferită de cea a investitorului, trebuie realizate ajustări pentru a lua în considerare efectele tranzacțiilor sau ale evenimentelor semnificative care au avut loc între această dată și data situațiilor financiare ale investitorului. În orice caz, diferența dintre data de raportare a entității asociate și cea a investitorului nu trebuie să fie mai mare de trei luni. Durata perioadelor de raportare și orice diferență între datele de raportare trebuie să fie aceleași, de la o perioadă la alta.
26. Situațiile financiare ale investitorului trebuie întocmite utilizând politici contabile uniforme pentru tranzacții similare și alte evenimentele în circumstanțe similare.
27. Dacă o entitate asociată utilizează politici contabile diferite de cele ale investitorului pentru tranzacții similare și alte evenimente în circumstanțe similare, ajustările trebuie realizate astfel încât politicile contabile ale entității asociate să fie conforme cu cele ale investitorului în aplicarea metodei punerii în echivalență.
28. Dacă o entitate asociată are în circulație acțiuni preferențiale cumulative, care sunt deținute de alte părți decât investitorul și sunt clasificate drept capitaluri proprii, investitorul își calculează cota de profit sau pierdere după ajustarea dividendelor aferente unor asemenea acțiuni, indiferent dacă dividendele au fost sau nu declarate.
29. Dacă partea unui investitor din pierderile unei entități asociate este egală sau mai mare decât participația acestuia în entitatea asociată, investitorul întrerupe recunoașterea cotei sale din pierderile viitoare. Participația într-o entitate asociată este valoarea contabilă a investiției în entitatea asociată, în conformitate cu metoda punerii în echivalență, precum și orice interes pe termen lung care, în fond, formează o parte din investiția netă a investitorului în entitatea asociată. De exemplu, un element pentru care decontarea nu este planificată și nici prevăzută într-un viitor apropiat, este, în fond, o extindere a investiției entității în entitatea asociată. Astfel de elemente pot să includă acțiuni preferențiale, creanțe sau împrumuturi pe termen lung, însă nu includ creanțe comerciale, datorii comerciale sau orice creanță pe termen lung pentru care există garanții adecvate, cum ar fi împrumuturile garantate. Pierderile recunoscute în conformitate cu metoda punerii în echivalență ca fiind în surplus față de investiția investitorului în acțiuni ordinare se aplică celorlalte componente ale cotei-părți a investitorului într-o entitate asociată în ordinea inversă a vechimii lor (de exemplu, prioritatea la lichidare).
30. După ce participația investitorului este redusă la zero, pierderile suplimentare se contabilizează și se recunoaște o datorie doar în măsura în care investitorul și-a asumat obligații legale sau implicite, sau a făcut plăți în numele entității asociate. Dacă entitatea asociată raportează ulterior profituri, investitorul rezumă recunoașterea cotei sale din aceste profituri doar după ce cota sa din profituri egalează cota din pierderile nerecunoscute.
Pierderi din depreciere
31. După aplicarea metodei punerii în echivalență, inclusiv după recunoașterea pierderilor entității asociate în conformitate cu punctul 29, investitorul aplică dispozițiile IAS 39 pentru a determina dacă este necesară recunoașterea vreunei pierderi suplimentare din depreciere cu privire la investiția netă a investitorului în entitatea asociată.
32. De asemenea, investitorul aplică dispozițiile IAS 39 pentru a determina dacă vreo pierdere suplimentară din depreciere este recunoscută cu privire la participația investitorului în entitatea asociată, care nu constituie parte din investiția netă și nici din suma respectivei pierderi din depreciere.
33. Deoarece fondul comercial inclus în valoarea contabilă a investiției într-o entitate asociată nu este recunoscut separat, el nu este testat separat pentru depreciere prin aplicarea dispozițiilor privind testarea deprecierii fondului comercial din IAS 36 Deprecierea activelor. În schimb, valoarea contabilă totală a investiției este testată pentru depreciere în conformitate cu IAS 36, prin compararea valorii recuperabile (cea mai mare valoare dintre valoarea de utilizare și valoarea justă minus costurile de vânzare) cu valoarea sa contabilă, ori de câte ori aplicarea dispozițiilor IAS 39 indică faptul că investiția poate fi depreciată. Atunci când determină valoarea de utilizare a investiției, o entitate estimează:
(a) cota sa din valoarea actualizată a viitoarelor fluxuri de trezorerie estimate, ce se așteaptă a fi generate de către entitatea asociată, inclusiv fluxurile de trezorerie rezultate din activitățile entității asociate și din încasările aferente cedării finale a investiției; sau
(b) valoarea actualizată a viitoarelor fluxuri de trezorerie estimate, preconizate să apară din dividendele de primit în urma investiției și în urma cedării finale a acesteia.
Pe baza unor ipoteze corespunzătoare, ambele metode dau același rezultat.
34. Valoarea recuperabilă a unei investiții într-o entitate asociată este stabilită pentru fiecare entitate asociată în parte, cu excepția cazului în care entitatea asociată nu generează intrări de numerar în urma utilizării continue, intrări ce sunt în mare măsură independente de cele generate de alte active ale entității.
SITUAȚII FINANCIARE INDIVIDUALE
35. O investiție într-o entitate asociată trebuie contabilizată în cadrul situațiilor financiare individuale ale investitorului, în conformitate cu punctele 37-42 din IAS 27.
36. Prezentul standard nu stipulează care entități să întocmească situații financiare individuale accesibile publicului.
PREZENTAREA INFORMAȚIILOR
37. Trebuie prezentate următoarele informații:
(a) valoarea justă a investițiilor în entitățile asociate pentru care există cotații de preț publicate;
(b) informații financiare rezumate ale entităților asociate, inclusiv valorile agregate ale activelor, datoriilor, veniturilor și ale profitului sau pierderii;
(c) motivele pentru care prezumția că un investitor nu exercită o influență semnificativă este infirmată dacă investitorul deține, în mod direct sau indirect, prin filiale, mai puțin de 20 % din drepturile reale sau potențiale de vot ale entității în care s-a făcut investiția, însă se ajunge la concluzia că acestea exercită o influență semnificativă;
(d) motivele pentru care prezumția că un investitor exercită o influență semnificativă este contrazisă dacă investitorul deține, în mod direct sau indirect, prin filiale, 20 % sau mai mult din drepturile de vot reale sau potențiale ale entității în care s-a făcut investiția, însă se ajunge la concluzia că acestea nu exercită o influență semnificativă;
(e) data de raportare a situațiilor financiare ale unei entități asociate, atunci când aceste situații financiare sunt folosite în aplicarea metodei punerii în echivalență și se referă la o dată de raportare sau la o perioadă diferită de cea a investitorului, precum și motivul utilizării unei date de raportare sau a unei perioade diferite;
(f) natura și amploarea oricărei restricții semnificative (de exemplu, cele care rezultă din angajamente de împrumut sau din dispozițiile de reglementare) privind capacitatea entităților asociate de a transfera fonduri către investitor sub formă de dividende în numerar, rambursări de împrumuturi sau avansuri;
(g) cota pierderilor nerecunoscute ale unei entități asociate, atât pentru perioada respectivă, cât și cumulat, dacă un investitor și-a întrerupt recunoașterea cotei sale de pierderi din entitatea asociată;
(h) faptul că entitatea asociată nu este contabilizată utilizând metoda punerii în echivalență în conformitate cu punctul 13; și
(i) informațiile financiare rezumate ale entităților asociate, fie individual, fie pe grupuri, care nu sunt contabilizate utilizând metoda punerii în echivalență, inclusiv valorile activelor totale, ale datoriilor totale, ale veniturilor și ale profiturilor sau pierderilor.
38. Investițiile în entități asociate contabilizate, folosind metoda punerii în echivalență, trebuie clasificate drept active imobilizate. Partea de profit sau pierdere a investitorului din astfel de entități asociate, precum și valoarea contabilă a acestor investiții trebuie prezentate separat. Cota investitorului din toate activitățile întrerupte ale unei astfel de entități asociate trebuie, de asemenea, prezentată separat.
39. Cota investitorului din modificările recunoscute direct în capitalul propriu al entității asociate trebuie recunoscută direct în capitalul propriu de către investitor și trebuie prezentată în situația modificărilor capitalurilor proprii, așa cum prevede IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare.
40. În conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente, investitorul trebuie să prezinte următoarele informații:
(a) cota sa din datoriile contingente ale unei entități asociate suportate împreună cu alți investitori; și
(b) acele datorii contingente care apar în urma faptului că investitorul răspunde solidar pentru toate sau pentru o parte din datoriile entității asociate.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
41. O entitate trebuie să aplice prezentul standard pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2005 sau ulterior acestei date. Se încurajează aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul standard pentru o perioadă care începe anterior datei de 1 ianuarie 2005, entitatea trebuie să prezinte acest fapt.
RETRAGEREA ALTOR NORME
42. Prezentul standard înlocuiește IAS 28 Contabilitatea investițiilor în entitățile asociate (revizuit în 2000).
43. Prezentul standard înlocuiește următoarele interpretări:
(a) SIC-3 Eliminarea profiturilor și pierderilor nerealizate rezultate din tranzacțiile cu entitățile asociate;
(b) SIC-20 Aplicarea metodei punerii în echivalență – Recunoașterea pierderilor; și
(c) SIC-33 Consolidarea și metoda punerii în echivalență – Drepturi de vot potențiale și alocarea participațiilor în capitalurile proprii.
