Raportarea financiară interimară
OBIECTIV
Obiectivul prezentului standard este de a prescrie conținutul minim al unui raport financiar interimar și de a prescrie principiile de recunoaștere și evaluare pentru situațiile financiare complete sau simplificate întocmite pentru o perioadă interimară. O raportare financiară interimară credibilă și oportună îmbunătățește abilitatea investitorilor, creditorilor și a altor utilizatori de a înțelege capacitatea entității de a genera venituri și fluxuri de trezorerie, precum și condiția financiară și lichiditatea acesteia.
DOMENIU DE APLICARE
1. Prezentul standard nu stabilește care sunt entitățile cărora ar trebui să li se impună să publice rapoarte financiare interimare, cât de frecvent sau la ce termen după încheierea perioadei de raportare interimară. Cu toate acestea, guvernele, organele de reglementare a valorilor mobiliare, bursele și organismele profesionale contabile impun deseori entităților ale căror acțiuni sau titluri de creanțe sunt tranzacționate public să publice rapoarte financiare interimare. Prezentul standard se aplică în cazul în care o entitate este obligată sau decide voluntar să publice un raport financiar interimar în concordanță cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară. Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate [1] încurajează entitățile cotate public să furnizeze rapoarte financiare interimare în conformitate cu principiile de recunoaștere, evaluare și prezentare prevăzute în prezentul standard. Entitățile cotate public sunt încurajate, în mod special:
(a) să furnizeze rapoarte financiare interimare cel puțin la sfârșitul primei jumătăți a exercițiului lor financiar; și
(b) să pună la dispoziție rapoartele financiare interimare într-un termen de maximum 60 de zile de la încheierea perioadei de raportare interimară.
2. Fiecare raport financiar, anual sau interimar, este evaluat individual din punctul de vedere al conformității cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară. Faptul că o entitate nu a furnizat rapoarte financiare interimare în cursul unui anumit exercițiu financiar sau a furnizat rapoarte financiare interimare care nu îndeplinesc dispozițiile prezentului standard nu constituie un impediment ca situațiile financiare anuale ale entității să fie în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, dacă îndeplinesc toate cerințele acestora.
3. În cazul în care raportul financiar interimar al unei entități este prezentat ca fiind în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, acesta trebuie să îndeplinească toate dispozițiile prezentului standard. Punctul 19 prevede anumite prezentări de informații în acest sens.
DEFINIȚII
4. În sensul prezentului standard, termenii de mai jos au următorul înțeles:
Perioada interimară reprezintă o perioadă de raportare financiară mai scurtă decât un exercițiu financiar complet.
Raportul financiar interimar reprezintă un raport financiar care conține fie un set complet de situații financiare (astfel cum se descrie în IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare), fie un set de situații financiare simplificate (astfel cum se descrie în prezentul standard) pentru o perioadă interimară.
CONȚINUTUL UNUI RAPORT FINANCIAR INTERIMAR
5. În conformitate cu IAS 1, un set complet de situații financiare include următoarele componente:
(a) un bilanț;
(b) o situație a veniturilor și a cheltuielilor;
(c) o situație a modificărilor capitalurilor proprii care arată:
(i) toate modificările capitalurilor proprii; sau
(ii) modificările capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din tranzacțiile cu acționarii care își exercită calitatea lor de acționari;
(d) o situație a fluxurilor de trezorerie; și
(e) note conținând un rezumat al politicilor contabile semnificative și alte note explicative.
6. Pentru a furniza informațiile din timp și din considerente privind costurile, precum și pentru a evita repetarea informațiilor raportate anterior, o entitate poate fi obligată sau poate decide să furnizeze mai puține informații la termenele interimare decât în situațiile sale financiare anuale. În conformitate cu prezentul standard, un raport financiar interimar va cuprinde cel puțin situațiile financiare simplificate și note explicative selectate. Scopul unui raport financiar interimar este acela de a actualiza ultimul set complet de situații financiare anuale. În consecință, raportul interimar se concentrează asupra noilor activități, evenimente și circumstanțe, și nu reia informațiile raportate anterior.
7. Niciun element al prezentului standard nu este menit să împiedice sau să descurajeze o entitate să publice, în raportul său financiar interimar, un set complet de situații financiare (astfel cum se descrie în IAS 1), mai degrabă decât situațiile financiare simplificate și notele explicative selectate. De asemenea, prezentul standard nu împiedică și nu descurajează o entitate să includă în situațiile sale financiare interimare simplificate elemente suplimentare elementelor-rânduri minime sau notelor explicative selectate prevăzute de prezentul standard. Îndrumările din prezentul standard cu privire la recunoaștere și evaluare se aplică și situațiilor financiare complete aferente unei perioade interimare, iar astfel de situații vor include toate informațiile a căror prezentare este impusă de prezentul standard (în special, notele selectate prevăzute la punctul 16), precum și cele prevăzute de alte standarde.
Componentele minime ale unui raport financiar interimar
8. Un raport financiar interimar trebuie să includă cel puțin următoarele componente:
(a) bilanțul simplificat;
(b) situația veniturilor și a cheltuielilor simplificată;
(c) situația simplificată privind fie (i) toate modificările capitalurilor proprii, fie (ii) modificările capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din tranzacțiile de capital cu proprietarii și din distribuirile către aceștia;
(d) situația simplificată a fluxurilor de trezorerie; și
(e) notele explicative selectate.
Forma și conținutul situațiilor financiare interimare
9. Dacă o entitate publică, în cadrul raportului financiar interimar, un set complet de situații financiare, forma și conținutul acestor situații trebuie să îndeplinească dispozițiile prevăzute de IAS 1 pentru un set complet de situații financiare.
10. Dacă o entitate publică, în cadrul raportului financiar interimar, un set de situații financiare simplificate, aceste situații simplificate trebuie să includă cel puțin toate rubricile și subtotalurile care au fost incluse în cele mai recente situații financiare anuale și notele explicative selectate prevăzute de prezentul standard. Trebuie incluse, de asemenea, elementele-rânduri sau notele suplimentare a căror omitere ar face ca situațiile financiare interimare simplificate să ducă la concluzii eronate.
11. Pentru o perioadă interimară, rezultatul pe acțiune, de bază și diluat, trebuie prezentat în situația veniturilor și a cheltuielilor, completă sau simplificată.
12. IAS 1 furnizează îndrumări cu privire la structura situațiilor financiare. Îndrumările de implementare pentru IAS 1 ilustrează modalități de prezentare a bilanțului, a situației veniturilor și cheltuielilor și a situației modificărilor capitalurilor proprii.
13. IAS 1 prevede ca situația modificărilor capitalurilor proprii să fie prezentată drept o componentă separată a situațiilor financiare ale unei entități și permite ca informațiile privind modificările capitalurilor proprii provenind din tranzacțiile cu acționarii care acționează în calitatea lor de acționari (inclusiv distribuirile către aceștia) să fie prezentate fie în situația propriu-zisă, fie în note. Pentru a prezenta modificările capitalurilor proprii în situația financiară interimară, o entitate folosește formatul utilizat pentru cea mai recentă situație anuală.
14. Un raport financiar interimar este întocmit pe o bază consolidată dacă cele mai recente situații financiare anuale ale entității au fost situații consolidate. Situațiile financiare separate ale societății-mamă nu sunt consecvente sau comparabile cu situațiile consolidate cuprinse în ultimul raport financiar anual. Dacă raportul financiar anual al unei entități a inclus situațiile financiare separate ale societății-mamă, în plus față de situațiile financiare consolidate, prezentul standard nu impune și nici nu interzice includerea situațiilor separate ale societății-mamă în raportul financiar interimar al entității.
Note explicative selectate
15. Un utilizator al raportului financiar interimar al unei entități va avea acces și la cel mai recent raport financiar anual al entității. Prin urmare, nu este necesar ca notele la un raport financiar interimar să furnizeze actualizări, relativ nesemnificative, cu privire la informații care au fost deja raportate în notele celui mai recent raport anual. La o dată interimară, este mai utilă explicarea evenimentelor și tranzacțiilor semnificative pentru înțelegerea modificărilor survenite în poziția financiară și performanța entității față de data ultimului raport anual.
16. O entitate trebuie să includă cel puțin următoarele informații în notele la situațiile sale financiare interimare, dacă sunt semnificative și dacă nu au fost prezentate în altă parte în cadrul raportului financiar interimar. Informațiile trebuie raportate, în mod normal, de la începutul exercițiului până în prezent. Totuși, o entitate trebuie să prezinte, de asemenea, toate evenimentele sau tranzacțiile semnificative pentru înțelegerea perioadei interimare curente:
(a) o declarație conform căreia, în situațiile financiare interimare, au fost aplicate aceleași politici contabile și metode de calcul ca în ultimele situații financiare anuale sau, în cazul în care aceste politici și metode au fost modificate, o prezentare a naturii și efectului acestei modificări;
(b) comentarii explicative cu privire la periodicitatea și ciclicitatea operațiunilor interimare;
(c) natura și valoarea acelor elemente care afectează activele, datoriile, capitalurile proprii, venitul net sau fluxurile de trezorerie și care sunt neobișnuite prin natura, mărimea sau incidența lor;
(d) natura și valoarea modificărilor survenite în estimările valorilor raportate în perioadele interimare precedente ale exercițiului financiar curent sau a modificărilor survenite în estimările valorilor raportate în exerciții financiare anterioare, dacă modificările în cauză au avut un efect semnificativ în cursul perioadei interimare curente;
(e) emisiuni, răscumpărări și rambursări de titluri de creanță și de acțiuni;
(f) dividendele plătite (agregat sau pe acțiune) distinct pentru acțiunile ordinare și pentru alte acțiuni;
(g) următoarele informații pe segmente (furnizarea informațiilor pe segmente este prevăzută în raportul financiar interimar al unei entități doar dacă IFRS 8 Segmente operaţionale prevede ca entitatea să prezinte informații pe segmente în cadrul situațiilor sale financiare anuale):
(i) veniturile de la clienți externi, dacă acestea sunt incluse în evaluarea profitului sau pierderii pe segment examinată de principalul factor decizional operațional sau pusă altminteri la dispoziția acestuia în mod periodic;
(ii) veniturile inter-segmente, dacă acestea sunt incluse în evaluarea profitului sau pierderii pe segment examinată de principalul factor decizional operațional sau pusă altminteri la dispoziția acestuia în mod periodic;
(iii) o evaluare a profitului sau pierderii pe segment;
(iv) totalul activelor pentru care au existat modificări semnificative față de valoarea prezentată în ultimele situații financiare anuale;
(v) o descriere a diferențelor față de ultimele situații financiare anuale care apar în baza de segmentare sau în baza de evaluare a profitului sau pierderii pe segment;
(vi) o reconciliere a totalului evaluărilor profitului sau pierderii pe segment raportabile cu profitul sau pierderea entității înainte de cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit) și activitățile întrerupte. Cu toate acestea, dacă o entitate alocă segmentelor raportabile elemente precum cheltuiala cu impozitul (venitul din impozit), entitatea poate reconcilia totalul evaluărilor profitului sau pierderii pe segment cu profitul sau pierderea după luarea în considerare a acestor elemente. Elementele semnificative de reconciliere trebuie identificate și descrise separat în cadrul respectivei reconcilieri;
(h) evenimente semnificative ulterioare sfârșitului perioadei interimare care nu au fost reflectate în situațiile financiare aferente perioadei interimare;
(i) efectul modificărilor survenite în structura entității în perioada interimară, inclusiv combinări de întreprinderi, achiziții sau cedări de filiale și de investiții pe termen lung, restructurări și activități întrerupte. În cazul combinărilor de întreprinderi, entitatea trebuie să prezinte informațiile prevăzute la punctele 66-73 din IFRS 3 Combinări de întreprinderi; și
(j) modificări ale datoriilor contingente sau ale activelor contingente care au avut loc de la data ultimului bilanț anual.
17. În continuare, sunt exemplificate tipuri de informații a căror prezentare este prevăzută de punctul 16. Standardele și interpretările furnizează îndrumări privind prezentarea multora dintre aceste elemente:
(a) reducerea valorii contabile a stocurilor până la valoarea realizabilă netă și reluarea unei asemenea reduceri;
(b) recunoașterea unei pierderi rezultate din deprecierea imobilizărilor corporale, a imobilizărilor necorporale sau a altor active, precum și reluarea unei astfel de pierderi din depreciere;
(c) reluarea oricăror provizioane pentru costurile de restructurare;
(d) achiziții și cedări de imobilizări corporale;
(e) angajamente pentru cumpărarea de imobilizări corporale;
(f) soluționarea litigiilor;
(g) corectarea erorilor dintr-o perioadă anterioară;
(h) [eliminat]
(i) orice împrumut neachitat sau orice încălcare a unui acord de împrumut care nu a fost remediată la sau înainte de data bilanțului; și
(j) tranzacții cu părțile afiliate.
18. Alte standarde specifică informațiile care trebuie furnizate în situațiile financiare. În acest context, prin situații financiare se înțelege un set complet de situații financiare de tipul celor care sunt incluse, în mod normal, în raportul financiar anual și, câteodată, în alte rapoarte. Cu excepția situațiilor prevăzute la punctul 16 litera (i), informațiile a căror prezentare este impusă de alte standarde nu sunt necesare dacă raportul financiar interimar al unei entități include numai situații financiare simplificate și note explicative selectate, și nu un set complet de situații financiare.
Prezentări de informații privind conformitatea cu IFRS-urile
19. Dacă raportul financiar interimar al unei entități este în conformitate cu dispozițiile prezentului standard, acest fapt trebuie prezentat. Un raport financiar interimar nu trebuie prezentat ca fiind în conformitate cu standardele decât dacă satisface toate dispozițiile Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.
Perioade pentru care se prevede prezentarea situațiilor financiare interimare
20. Rapoartele interimare trebuie să includă situații financiare interimare (simplificate sau complete) pentru următoarele perioade:
(a) bilanțul la sfârșitul perioadei interimare curente și bilanțul comparativ de la sfârșitul exercițiului financiar imediat anterior;
(b) situațiile veniturilor și cheltuielilor aferente perioadei interimare curente și, cumulativ, pentru exercițiul financiar curent până la zi, precum și situațiile veniturilor și cheltuielilor comparative aferente perioadelor interimare comparabile (curente și de la începutul exercițiului până la zi) din exercițiul financiar imediat anterior;
(c) situația care ilustrează modificările capitalurilor proprii, cumulativ pentru exercițiul financiar curent până la zi, împreună cu situația comparativă aferentă perioadei comparabile de la începutul exercițiului până la zi, din exercițiul financiar imediat anterior; și
(d) situația fluxurilor de trezorerie, cumulativ pentru exercițiul financiar curent până la zi, împreună cu situația comparativă pentru perioada comparabilă de la începutul exercițiului până la zi, din exercițiul financiar imediat anterior.
21. În cazul unei entități a cărei activitate prezintă un puternic caracter sezonier, pot fi utile informațiile financiare pentru cele douăsprezece luni care se încheie la data raportării interimare și informațiile comparative pentru perioada precedentă de douăsprezece luni. În consecință, entitățile care au o activitate cu un puternic caracter sezonier sunt încurajate să aibă în vedere raportarea unor astfel de informații în plus față de informațiile a căror prezentare este impusă de punctul anterior.
22. Apendicele A ilustrează perioadele pe care trebuie să le prezinte o entitate care raportează semestrial și o entitate care raportează trimestrial.
Prag de semnificație
23. Pentru luarea unei decizii asupra modului de recunoaștere, evaluare, clasificare sau prezentare a unui element, în vederea efectuării raportării financiare interimare, pragul de semnificație trebuie evaluat în funcție de datele financiare aferente perioadei interimare. Pentru efectuarea evaluărilor privind pragul de semnificație, trebuie să se recunoască faptul că evaluarea interimară se poate baza pe estimări într-o măsură mai mare decât evaluarea datelor financiare anuale.
24. IAS 1 și IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori definesc un element drept semnificativ dacă omiterea sau declararea sa eronată ar putea influența deciziile economice ale utilizatorilor situațiilor financiare. IAS 1 prevede prezentarea separată a elementelor semnificative, inclusiv (de exemplu) activitățile întrerupte, iar IAS 8 prevede prezentarea modificărilor estimărilor contabile, a erorilor și a modificărilor în politicile contabile. Cele două standarde nu conțin îndrumări cantitative referitoare la pragul de semnificație.
25. În timp ce, pentru evaluarea pragului de semnificație, se impune întotdeauna utilizarea unui raționament profesional, prezentul standard bazează decizia de recunoaștere și prezentare a informațiilor doar pe datele aferente perioadei interimare, pentru o mai bună înțelegere a cifrelor interimare. Astfel, de exemplu, elementele neobișnuite, modificările politicilor contabile sau ale estimărilor, precum și erorile sunt recunoscute și prezentate pe baza pragului de semnificație stabilit în funcție de datele aferente perioadei interimare, pentru a evita concluziile greșite care ar putea rezulta din neprezentarea acestora. Obiectivul prioritar este acela de a asigura întocmirea unui raport financiar interimar care să cuprindă toate informațiile relevante pentru înțelegerea poziției financiare și a performanței entității pe durata perioadei interimare.
PREZENTAREA INFORMAȚIILOR ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE ANUALE
26. Dacă estimarea unei sume raportate într-o perioadă interimară se modifică semnificativ pe durata perioadei interimare finale a exercițiului financiar, dar pentru perioada interimară finală în cauză nu se publică un raport financiar separat, natura și valoarea acelei modificări a estimării trebuie prezentată într-o notă la situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar respectiv.
27. IAS 8 prevede prezentarea naturii și (dacă este posibil) a valorii unei modificări a estimărilor care fie are un efect semnificativ în perioada curentă, fie se preconizează că va avea un efect semnificativ în perioadele ulterioare. Punctul 16 litera (d) din prezentul standard impune prezentarea unor informații similare într-un raport financiar interimar. Printre exemple se numără modificările estimărilor survenite în perioada interimară finală privind reduceri ale valorii contabile a stocurilor, restructurări sau pierderi din depreciere care au fost raportate într-o perioadă interimară anterioară a exercițiului financiar. Dispozițiile de la punctul anterior privind prezentarea informațiilor sunt consecvente cu dispozițiile prevăzute de IAS 8 și au un domeniu de aplicare mai restrâns – referindu-se numai la modificările estimării. O entitate nu este obligată să includă, în situațiile sale financiare anuale, informații financiare suplimentare pentru perioada interimară.
RECUNOAȘTERE ȘI EVALUARE
Politici contabile identice cu cele utilizate în situațiile financiare anuale
28. O entitate trebuie să aplice în situațiile financiare interimare aceleași politici contabile ca în situațiile financiare anuale, cu excepția modificărilor survenite în politicile contabile după data celor mai recente situații financiare anuale, care trebuie să se reflecte în următoarele situații financiare anuale. Cu toate acestea, frecvența de raportare a entității (anual, semestrial sau trimestrial) nu trebuie să afecteze evaluarea rezultatelor sale anuale. În scopul realizării acestui obiectiv, evaluările efectuate pentru raportarea interimară trebuie să se facă pe baza informațiilor de la începutul exercițiului până la zi.
29. Dispoziția ca o entitate să aplice, în situațiile sale financiare interimare, aceleași politici contabile ca în situațiile anuale poate părea să sugereze că evaluările pentru perioadele interimare se fac ca și cum fiecare perioadă interimară ar reprezenta o perioadă independentă de raportare. Cu toate acestea, prevăzând că frecvența de raportare a unei entități nu trebuie să afecteze evaluarea rezultatelor sale anuale, punctul 28 confirmă faptul că o perioadă interimară este o parte componentă a unui exercițiu financiar mai larg. Evaluările de la începutul exercițiului până la zi pot implica modificări ale estimărilor sumelor raportate în perioadele interimare anterioare ale exercițiului financiar curent. Principiile de recunoaștere a activelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor pentru perioadele interimare sunt însă aceleași ca în cazul situațiilor financiare anuale.
30. Exemple:
(a) principiile de recunoaștere și evaluare a pierderilor rezultate din reduceri ale valorii stocurilor, din restructurări sau din deprecieri într-o perioadă interimară sunt aceleași cu cele pe care o entitate le-ar utiliza dacă ar întocmi numai situații financiare anuale. Cu toate acestea, dacă astfel de elemente sunt recunoscute și evaluate într-o perioadă interimară, iar estimarea se modifică într-o perioadă interimară ulterioară a exercițiului financiar respectiv, estimarea inițială este modificată în perioada interimară ulterioară fie prin constatarea unei pierderi suplimentare, fie prin reluarea valorii recunoscute anterior;
(b) un cost care nu corespunde definiției unui activ la sfârșitul unei perioade interimare nu este amânat în bilanț nici în așteptarea unor informații viitoare referitoare la respectarea definiției activului, nici pentru egalizarea rezultatelor în perioadele interimare din cadrul unui exercițiu financiar; și
(c) cheltuiala cu impozitul pe profit este recunoscută în fiecare perioadă interimară pe baza celei mai bune estimări a ratei medii ponderate anuale a impozitului pe profit preconizate pentru întregul exercițiu financiar. Este posibil ca sumele angajate drept cheltuieli cu impozitul pe profit într-o perioadă interimară să necesite ajustarea într-o perioadă interimară ulterioară din același exercițiu financiar, dacă se modifică estimarea privind rata anuală a impozitului pe profit.
31. Conform Cadrului general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare (Cadrul general), recunoașterea reprezintă "procesul de încorporare în bilanț sau în situația veniturilor și a cheltuielilor a unui element care corespunde definiției unui element și îndeplinește criteriile de recunoaștere". Definițiile activelor, datoriilor, veniturilor și cheltuielilor sunt fundamentale pentru recunoaștere atât la termenele de raportare financiară anuală, cât și la cele de raportare interimară.
32. În cazul activelor, se aplică aceleași teste privind beneficiile economice viitoare atât la datele interimare, cât și la sfârșitul exercițiului financiar al unei entități. Costurile care, prin natura lor, nu îndeplinesc condițiile de recunoaștere ca active la sfârșitul exercițiului financiar, nu vor fi recunoscute ca active nici la datele interimare. În mod similar, la o dată de raportare interimară, o datorie trebuie să reprezinte o obligație existentă la data respectivă, la fel ca la data raportării anuale.
33. O caracteristică esențială a venitului (a veniturilor) și a cheltuielilor este aceea că intrările și ieșirile aferente activelor și datoriilor au avut deja loc. Dacă intrările și ieșirile în cauză au avut deja loc, veniturile și cheltuielile aferente sunt recunoscute; altfel, ele nu sunt recunoscute. Cadrul general arată că "cheltuielile sunt recunoscute în situația veniturilor și a cheltuielilor atunci când apare o reducere a beneficiilor economice viitoare, care poate fi evaluată în mod fiabil, aferentă scăderii unui activ sau majorării unei datorii…. Cadrul general nu permite recunoașterea în bilanț a elementelor care nu corespund definiției activelor sau datoriilor."
34. La evaluarea activelor, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor și fluxurilor de trezorerie raportate în situațiile sale financiare, o entitate care raportează doar anual are posibilitatea de a lua în considerare informații care devin disponibile pe întreg parcursul exercițiului financiar. Evaluările sale sunt, de fapt, efectuate de la începutul exercițiului până la zi.
35. Pentru efectuarea evaluărilor din situațiile sale financiare pentru primele șase luni, o entitate care raportează semestrial utilizează informațiile care devin disponibile până la jumătatea anului sau imediat după aceea, iar pentru o perioadă de douăsprezece luni, informațiile disponibile până la sfârșitul anului sau imediat după aceea. Evaluările pentru perioada de douăsprezece luni vor reflecta eventualele modificări survenite în estimările valorilor raportate pentru prima perioadă de șase luni. Valorile raportate în situațiile financiare interimare pentru prima perioadă de șase luni nu sunt ajustate retroactiv. Cu toate acestea, punctul 16 litera (d) și punctul 26 impun prezentarea naturii și valorii oricărei modificări semnificative a estimărilor.
36. O entitate care raportează mai frecvent decât semestrial evaluează veniturile și cheltuielile de la începutul exercițiului până la zi pentru fiecare perioadă interimară, utilizând informațiile de care dispune în momentul întocmirii fiecărui set de situații financiare. Valorile veniturilor și cheltuielilor raportate în perioada interimară curentă vor reflecta orice modificări survenite în estimările valorilor raportate în perioadele interimare anterioare pe parcursul exercițiului financiar. Valorile raportate în perioadele interimare anterioare nu sunt ajustate retroactiv. Cu toate acestea, punctul 16 litera (d) și punctul 26 impun prezentarea naturii și valorii oricărei modificări semnificative a estimărilor.
Venituri încasate sezonier, ciclic sau ocazional
37. Veniturile încasate sezonier, ciclic sau ocazional pe parcursul unui exercițiu financiar nu trebuie anticipate sau amânate la data unei raportări interimare dacă anticiparea sau amânarea nu ar fi oportune la sfârșitul exercițiului financiar al entității.
38. Exemplele includ veniturile din dividende, redevențele și subvențiile guvernamentale. În plus, unele entități obțin în mod constant mai multe venituri în anumite perioade interimare ale exercițiului financiar decât în altele, de exemplu, veniturile sezoniere ale comercianților cu amănuntul. Aceste venituri sunt recunoscute atunci când survin.
Costuri suportate inegal în cursul exercițiului financiar
39. Costurile care sunt suportate inegal în cursul exercițiului financiar al unei entități trebuie anticipate sau amânate în scopul raportării interimare dacă și numai dacă anticiparea sau amânarea acelui tip de costuri este, de asemenea, oportună și la sfârșitul exercițiului financiar.
Aplicarea principiilor de recunoaștere și evaluare
40. Apendicele B oferă exemple de aplicare a principiilor generale de recunoaștere și evaluare expuse la punctele 28-39.
Utilizarea estimărilor
41. Procedurile de evaluare care trebuie respectate la elaborarea unui raport financiar interimar trebuie concepute astfel încât să asigure că informațiile rezultate sunt fiabile și că toate informațiile financiare semnificative care sunt relevante pentru înțelegerea poziției financiare sau a performanței entității sunt prezentate în mod corespunzător. Dacă evaluările pentru rapoartele financiare anuale și pentru cele interimare se fac deseori pe baza unor estimări rezonabile, întocmirea rapoartelor financiare interimare va necesita, în general, utilizarea într-o mai mare măsură a metodelor de estimare decât în cazul rapoartelor financiare anuale.
42. Apendicele C prezintă exemple de utilizare a estimărilor în perioadele interimare.
RETRATAREA PERIOADELOR INTERIMARE RAPORTATE ANTERIOR
43. O modificare a politicii contabile, alta decât cele pentru care tranziția este specificată de un nou standard sau de o nouă interpretare, trebuie reflectată prin:
(a) retratarea situațiilor financiare pentru perioadele interimare precedente ale exercițiului financiar curent și pentru perioadele interimare comparabile ale oricăror exerciții financiare anterioare care vor fi retratate în situațiile financiare anuale în conformitate cu IAS 8; sau
(b) atunci când, la începutul exercițiului financiar, este imposibilă determinarea efectului cumulativ pe care aplicarea unei noi politici contabile l-ar avea asupra tuturor perioadelor anterioare, ajustarea situațiilor financiare pentru perioadele interimare anterioare ale exercițiului financiar curent și pentru perioadele interimare comparabile ale exercițiilor financiare anterioare se va efectua prospectiv, începând cu cea mai îndepărtată dată posibilă.
44. Unul dintre obiectivele principiului precedent este de a asigura aplicarea unei singure politici contabile unei anumite categorii de tranzacții pe toată durata unui exercițiu financiar complet. În conformitate cu IAS 8, o modificare a politicii contabile este reflectată prin aplicarea retroactivă, cu retratarea informațiilor financiare ale perioadei anterioare, de la cea mai îndepărtată dată posibilă. Cu toate acestea, dacă valoarea cumulată a ajustării aferente exercițiilor financiare anterioare este imposibil de determinat, atunci, în conformitate cu IAS 8, noua politică este aplicată prospectiv, de la cea mai îndepărtată dată posibilă. Efectul principiului de la punctul 43 este că impune ca, pe durata exercițiului financiar curent, orice modificare a politicii contabile să se aplice fie retroactiv, fie, dacă acest lucru nu este posibil, prospectiv, cel târziu de la începutul exercițiului financiar.
45. A permite reflectarea unei modificări a politicii contabile de la o dată interimară, în cursul exercițiului financiar, ar însemna a permite aplicarea a două politici contabile diferite unei anumite categorii de tranzacții în cursul unui singur exercițiu financiar. Rezultatul va consta în dificultăți în alocarea interimară, rezultate din exploatare neclare, complicându-se analiza și inteligibilitatea informațiilor din perioada interimară.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
46. Prezentul standard intră în vigoare pentru situațiile financiare aferente perioadelor care încep la 1 ianuarie 1999 sau ulterior acestei date. Aplicarea anticipată este încurajată.
[1] Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate a fost înlocuit de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate care și-a început activitatea în 2001.
