Contul 131 „Depozite la bănci” - funcţionează la banca titulară depozitului şi este un cont de activ.
Se debitează la constituirea depozitului şi în cazul în care se constituie capitalizarea dobânzii aferente.
Se creditează în momentul lichidării depozitului sau la retragerea dobânzii atunci când s-a constituit cu capitalizare.
Soldul contului este debitor şi reprezintă valoarea depozitului pe numele băncii titularului aflat la banca gestionară.
Contul 131 „Depozite la bănci” are ataşat pentru evidenţierea dobânzilor până la scadenţă contul 1317 „Creanţe ataşate”.
Contul 132 „Depozite ale băncilor” – funcţionează la banca gestionară a depozitelor şi este un cont de pasiv.
În credit se înregistrează constituirea depozitelor pe numele băncii titulare.
În debit se înregistrează lichidarea depozitelor la ordinul băncii titulare.
Soldul contului este creditor şi reprezintă depozitele constituite pe numele băncii titulare la banca gestionară.
Pentru evidenţierea dobânzilor până la scadenţă se foloseşte contul 1327 „ Datorii ataşate” .
La banca titulară dobânda aferentă depozitelor se consideră venit şi se înregistrează cu ajutorul contului 7013 „Dobânzi de la conturile băncilor”.
La banca gestionară dobânda este considerată cheltuială şi se înregistrează cu ajutorul contului 6013 „Dobânzi la depozitele băncii”.
Pentru împrumuturi acordate reciproc între băncile comerciale se utilizează contul 141 „Credite acordate băncilor” ( acest cont este de activ şi funcţionează la banca creditoare) şi contul 142 „ Împrumuturi primite de la bănci” (este un cont de pasiv şi funcţionează la banca debitoare).
Ambele conturi se dezvoltă pe sintetice de gradul II pe feluri de credite sau de împrumuturi:
1. Credite sau împrumuturi de pe o zi pe alta – reprezintă sumele acordate sau primite garanţie în baza unor convenţii valabile cel mult o zi lucrătoare.
2. Credite sau împrumuturi pe termen scurt – reprezintă sumele acordate sau primite pe un termen fix în baza unei convenţii sau a unui contract închiriat într-o durată mai mare de o zi lucrătoare.
3. Credite sau împrumuturi financiare – reprezintă sumele acordate sau primite de către bănci având drept beneficiar agenţii economici nefinanciari.
Atât contul 141 cât şi contul 142 au ataşate pentru evidenţierea dobânzii conturile:
1417 „Creanţe ataşate” care funcţionează în legătură cu contul 141 la banca creditoare;
1427 „Împrumuturi ataşate” care funcţionează în legătură cu contul 142 la banca debitoare.
CAP. VI. Registrele de contabilitate.
Principalele registre care se folosesc în contabilitate sunt: Registru jurnal, Registru inventar şi Cartea mare.
1. Registru jurnal – este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic operaţiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de intrare sau data de întocmire a acestora în bancă. Se întocmeşte de către centrala băncii şi de fiecare subunitate a băncii care organizează contabilitatea proprie (sucursale, filiale, agenţii)
Se prezintă sub 2 forme:
- Registru jurnal general
- Registru jurnal auxiliar ( principalele registre jurnal utilizate de bănci sunt: Jurnalul operaţiunilor zilei, recapitulaţia pe conturi a jurnalelor operaţiunilor zilei.
Înregistrarea operaţiunilor patrimoniale din Registrul jurnal au la bază elemente cu privire la: felul, numărul, data documentului justificativ, explicaţiile şi conturile debitoare sau creditoare corespunzătoare operaţiunilor efectuate.
2. Registrul inventar – este un registru obligatoriu în care se înregistrează elementele patrimoniale de activ şi pasiv grupate în funcţie de natura lor conform posturilor din bilanţul contabil al unei bănci inventariate conform normelor legale Registrul inventar se întocmeşte la nivelul fiecărei subunităţi bancare precum şi centralizat la nivelul băncii.
Elementele patrimoniale înscrise în registru inventar au la bază listele de inventariere sau late documente care justifică conţinutul fiecărui post din bilanţul contabil.
3. Cartea mare – este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar direct pentru fiecare cont înregistrările efectuate în Registru jurnal auxiliar (recapitulaţia pe conturi a jurnalelor operaţiunii zilelor) stabilindu-se situaţia fiecărui cont respectiv: soldul iniţial, rulajele debitoare sau creditoare şi soldurile finale.
Registrul Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare şi se întocmeşte de către centrala băncii şi de fiecare subunitate a băncii care desfăşoară contabilitate proprie.
Potrivit articolului 6 din Legea 58 – privind activitatea bancară „orice operaţie patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ.
Documentele justificative cuprind următoarele elemente principale:
- denumirea documentului
- denumirea şi sediul întocmirii documentului
- numărul şi data întocmirii documentului
- menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii patrimoniale (atunci când este cazul)
- conţinutul operaţiuni patrimoniale şi temeiul legal al acesteia
- datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii patrimoniale
- numele şi prenumele persoanelor precum şi semnăturilor acelora care l-au întocmit, vizat şi aprobat după caz.
- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.
Potrivit aceleiaşi legi pentru verificarea înregistrărilor corecte în contabilitate a operaţiunilor efectuate se întocmeşte obligatoriu lunar balanţa de verificare.
Balanţa de verificare – este un document contabil utilizat la întocmirea bilanţului contabil.
Aceasta cuprinde pentru toate conturile unităţilor bancare următoarele elemente:
- simbolul şi denumirea conturilor în ordinea din planul de conturi
- soldurile iniţiale debitoare şi creditoare
- totalul sumelor debitoare şi creditoare
- soldurile finale debitoare şi creditoare
Cu ajutorul balanţei de verificare se verifică corelaţiile dintre:
- egalităţile generate de dubla înregistrare a operaţiilor patrimoniale în contabilitate respectiv concordanţa dintre totalul înregistrărilor din registrul jurnal şi totalul rulajelor debitoare si creditoare din balanţa de verificare cât şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea mare şi totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din balanţă.
Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice cât şi pentru conturile analitice. Totodată pentru conturile analitice se poate întocmi numai situaţia soldurilor.
Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile bilanţiere cât şi separat pentru conturile din afara bilanţului.
Registrele de contabilitate precum şi documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate se păstrează în arhiva băncii timp de 10 ani cu începere de la data încheierii exerciţiului în cursul căreia au fost întocmite cu excepţia ştatelor de salarii care se păstrează timp de 50 de ani.
Registrele de contabilitate precum şi documentele justificative se păstrează în arhivă în forma lor originală, grupate în funcţie de natura operaţiunilor şi în ordine cronologică în cadrul exerciţiului financiar la care se referă.
În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maxim 30 de zile de la constatare.
Documentele reconstituite vor purta menţiunea reconstituit.
Responsabilitatea reconstituirii îi revine administratorului băncii respectiv persoanei care are obligaţia gestionării patrimoniului băncii.
