BNR acordă pentru fiecare tip de credit procente specifice de provizioane precum şi câte un procent specific pentru fiecare tip de credit care să se adauge la dobânda normală şi să reprezinte o dobândă penalizatoare referitoare la situaţia debitorului şi la fluctuaţiile de rambursare.
Contabilitatea creditelor clasice
În această categorie de credite intră creditele pe termen lung, mediu ;i scurt care sunt acordate de bănci în baza unei cereri de credit ;i a evaluării prin creditul scoring.
În categoria creditelor clasice intră următoarele tipuri de credite:
1. Credite de trezorerie - credite pe termen scurt acordate pentru acoperirea imediată de lichidităţi.
Aici se cuprinde:
- creditele pentru vânzări în rate
- creditele pentru finanţarea stocurilor
- creditele pentru importuri
- creditele acordate persoanelor fizice şi facilităţi de credit acordate titularilor de cont (credite acordate în cazul descoperirii de cont acordate clienţilor A, clienţi cu care banca au închiriat convenţie în acest sens.
Evidenţa contabilă a creditelor de trezorerie se ţine cu contul 202 „ Credite de trezorerie”, cont care se dezvoltă pe sintetice de gradul 2 în funcţie de tipul creditului.
2. Credite pentru export – creditele acordate pentru activitatea de export în formele:
- credite de mobilizare a creanţelor pe termen scurt acordate asupra străinătăţii exportatorilor sub forma plăţii creanţelor asupra clienţilor străini;
- credite furnizori acordate exportatorilor rezidenţi pe termen scurt sau mediu prin scontarea efectelor trase de furnizor asupra clienţilor importatori;
- credite cumpărător au drept obiect o garanţie dată de stat şi care se acordă pe termen mediu şi lung importatorilor.
Evidenţa acestor credite se ţine cu contul 203 „Credite pentru export” care se dezvoltă pe sintetice de gradul 2 pe tipuri de credite.
3. Creditele de echipament - acordate pe termen mediu şi lung pentru finanţarea investiţiilor productive efectuate de clienţii băncilor. Cuprind:
- creditele agricultorilor
- creditele cu dobândă subvenţională.
Evidenţa se ţine cu contul 204 „Credite pentru echipament”.
4. Credite pentru bunuri imobiliare – credite pe termen mediu şi lung ,acordate pentru achiziţii, amenajări sau reparaţii de bunuri imobiliare.
În funcţie de cel care efectuează operaţiunea cu bunul imobil, creditul poate fi:
- credit promotor care se acordă persoanelor juridice specializate în operaţiuni cu bunuri imobiliare;
- credite investitor care se acordă direct celui care efectuează operaţiunea şi care va fi proprietarul definitiv al bunului.
Evidenţa se ţine cu contul 205 „Credite pentru imobile”.
În practica bancară se pot întâlni credite care să nu corespundă nici unuia din tipurile prezentate. În acest caz evidenţa se ţine cu contul 206 „Alte credite acordate clienţilor”.
Toate aceste conturi sunt conturi care evidenţiază plasamente, deci, sunt conturi de activ.
În debit se înregistrează valoarea creditului la momentul acordării efective iar în credit, valoarea ratelor scadente la momentul rambursării cât şi valoarea creditului acordat şi rambursarea până la scadenţă.
Soldul conturilor este debitor şi reprezintă valoarea creditelor acordate şi neajunse la scadenţă. Pentru evidenţierea dobânzii calculate şi neajunse se utilizează câte un cont sintetic de gradul II pentru fiecare categorie de credite şi anume un cont de creanţe ataşate.
În debit se înregistrează creanţa privind dobânda calculată şi neajunsă la scadenţă iar în credit se înregistrează dobânda încasată la scadenţă sau dobânda neâncasată la scadenţă şi trecută în categoria restanţe sau îndeoelnice.
Pentru evidenţierea creanţelor restante se utilizează contul 281 care se dezvoltă pe sintetice de gradul II astfel:
2811 „Creanţe restanţe”, cont ce evidenţiază creditele a căror rambursare a întârziat faţă de prima scadenţă cu o zi lucrătoare;
2812 „Dobânzi restante”, cont care evidenţiază dobânzile a căror plată a întârziat cu cel puţin o zi lucrătoare.
Pentru evidenţierea creanţelor îndoielnice , contul 282 „Creanţe îndoielnice”, cont care se dezvoltă pe sintetice de gradul II astfel:
2821 „Creanţe îndoielnice”, cont care evidenţiază creditele care au staţionat în conturi restante 90 de zile
2822 „Dobânzi îndoielnice”, cont care înregistrează dobânzile care au staţionat mai mult de 90 de zile.
Atât contul 281 cât şi contul 282 sunt conturi de activ. În debit se înregistrează valoarea creditelor trecute la restanţe, respectiv la îndoielnice iar în credit se înregistrează valoarea creditelor restante sau îndoielnice recuperate. Soldul contului este debitor şi reprezintă creditele nerecuperate.
Evidenţa provizioanelor specifice de risc se face cu contul 291 „ Provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientelă”, cont care este de pasiv.
Pentru constituirea şi suplimentarea provizioanelor specifice de risc se utilizează contul 662 „Cheltuieli cu provizioane din operaţiuni cu clientela”.
Pentru anularea sau diminuarea provizionului se utilizează contul 762 „Venituri din provizioane pentru creanţe din operaţiuni cu clientela”.
Dobânda produsă de operaţiuni de creditare constituie pentru bănci un venit bancar care se va evidenţia cu contul 702 „Venituri din operaţiuni cu clientela”.
Orice operaţie de creditare parcurge 3 momente:
1. Aprobarea cererii de creditare, reprezintă evidenţierea angajamentului de finanţare în favoarea clientului debitor. Pentru că angajamentul este o promisiune care ne-a afectează patrimoniul bancar, el este evidenţiat cu ajutorul contului 903 „Angajamente în favoarea clienţilor”. În debit se înregistrează angajamentul la momentul aprobării cererii iar în credit stingerea angajamentului.
Acest cont în partidă dublă prin creditarea sau debitarea contului 999 „Contrapartidă”, cont care nu are conţinut economic fiind utilizat pentru funcţionarea în partidă dublă a contului din clasa 9.
2. Acordarea efectivă a creditului care presupune stingerea angajamentului de credit, acordarea creditului evidenţiază dobânda şi constituirea provizionului de risc în concordanţă cu categoria de clienţi (cota de provizion de risc este prevăzut de BNR şi se aplică la valoarea totală a creditului mai puţin garanţia depusă de client).
3. Rambursarea şi plata dobânzii presupune rambursarea ratei scadente, încasarea dobânzii şi diminuarea provizionului sau recalcularea lui în funcţie de valoarea rămasă de rambursat şi de serviciul datoriei.
Dacă aceste etape nu au avut loc înseamnă că respectivul credit trece la restanţe ceea ce implică recalcularea provizionului, dobânda şi înscrierea în conturi corespondente de credite restante.
