BĂNCI COMERCIALE
În România se organizează şi funcţionează conform L 58/1998 completată cu OU 137/2001.
Băncile comerciale sunt societăţi cu personalitate juridică care efectuează toate tipurile de operaţiuni reprezentate pe de o parte de constituirea depozitelor şi a disponibilităţilor, iar pe de altă parte de distribuţia acestora sub formă de credite.
Obţinerea autorizării unei bănci comerciale parcurge 2 etape:
2. Depunerea de către viitoarea bancă la B.N.R a unui dosar cu:
- denumirea şi obiectul de activitate al societăţii bancare;
- dovada existenţei acţionarilor şi a capitalului cerut de lege;
- componenţa nominală a echipei de conducere;
- componenţa şi structura potenţialului de clienţi;
- posibilitatea dezvoltării teritoriale a băncii în funcţie de numărul clienţilor atraşi.
B.N.R analizează actele depuse şi autorizează banca comercială dacă se respectă condiţiile legii.
3. Dacă banca comercială a respectat condiţiile legii şi propunerile făcute în dosarul de autorizare şi totodată se face dovada vărsării a jumătate din capitalul social minim cerut de lege ( 50 miliarde lei), B.N.R acordă pe termen nelimitat autorizaţia de funcţionare.
A. Operaţiuni active ale băncilor comerciale.
Aceste operaţiuni reprezintă o modalitate de atragere a resurselor băncii comerciale şi de plasare a acestora.
Principalele tipuri de operaţiuni active sunt:
1. Acordarea de credite;
2. Avansuri în conturi curente;
3. Operaţiuni cambiale.
1. Acordarea de credite.
În prezent, în România, băncile comerciale desfăşoară toate tipurile de creditare în favoarea clienţilor. Acestea sunt reprezentate în principiu de:
a. creditele clasice;
b. scontare;
c. factoring;
d. credite consorţiale.
a Creditele clasice – sunt cele care reprezintă acordarea unor sume de bani clienţilor care au depus o cerere de credit băncii, cerere însoţită de un dosar de creditare. În funcţie de perioada pentru care se acordă creditele acestea pot fi:
- credite bancare pe termen scurt maxim 1 an
- credite bancare pe termen mediu maxim 5 ani
- credite bancare pe termen lung peste 5 ani.
Din punct de vedere al rambursării creditelor (modalităţii de rambursare) acestea pot fi:
- credite rambursabile în rate constante;
- credite rambursabile în anuităţi constante;
- credite rambursabile integral la scadenţă.
Din punct de vedere al riscului pe care îl reprezintă debitorul avem:
- credite performante - acordate agenţilor economici cu situaţii financiare foarte bune;
- credite în observaţie – acordate agenţilor economici cu situaţii financiare foarte bune dar ale căror lichidităţi prezintă fluctuaţii foarte mari pe parcursul unui an;
- credite sub standard – acordate agenţilor economici cu situaţii financiare bune dar ai căror indicatori de bonitate prezintă condiţia de înrăutăţire;
- credite incerte – acordate agenţilor economici cu situaţii financiare slabe dar ai căror indicatori de bonitate prezintă condiţia de înrăutăţire;
- credite în pierdere – care conform legii ar trebui să nu se mai acorde.
În funcţie de modul în care debitorul respectă termenul de rambursare, creditele pot fi:
- credite cu serviciul datoriei bun – în care debitorul respectă scadenţa înscrisă în contract;
- credite cu serviciul datoriei slab – în care debitorul întârzie scadenţa cu cel mult o zi.
- credite cu serviciul datoriei necorespunzător – în care debitorul întârzie scadenţa cu cel puţin 30 de zile.
Din punct de vedere strict contabil, creditele clasice pot fi:
- credite curente – acordate în mod obişnuit clienţilor şi care respectă condiţii înscrise în contract;
- credite restante – a căror rambursare este întârziată faţă de scadenţa iniţială cu cel puţin o zi;
- credite îndoielnice – care după perioada legală de 90 de zile de la înregistrare nu au fost recuperate.
b. Scontarea - reprezintă o operaţiune comercială care are drept efect acordarea de credite de scont în schimbul taxei scontului şi a comisioanelor percepute de bancă.
c. Factoringul – la fel ca şi scontarea este o operaţiune de creditare pe termen scurt. Are drept scop acordarea de credite documentare în schimbul comisionului de factoring şi al dobânzii percepute de bancă.
d. Creditele consorţiale – sunt credite care se acordă de către bănci agenţilor economici înscrişi în asociaţii de tip consorţial. Acordarea acestor credite are drept scop împărţirea riscului de credit şi a dobânzii între mai multe bănci.
Creditul consorţial se acordă numai clienţilor cu situaţii economico- financiare foarte bune.
2. Avansuri în conturi curente – se referă la creditele pe termen scurt ale titularilor de cont care la un anumit moment înregistrează descoperire de cont. avansul în contul curent se acordă agenţilor economici cu situaţii financiare foarte bune şi poartă denumirea de credite over draft (ce peste limită/noapte).
3. Operaţiunile cambiale – care cuprind:
a. scontarea;
b. împrumuturile pe gaj de titluri;
c. pensiunea.
a. Scontarea- reprezintă o operaţiune comercială care are drept efect acordarea de credite de scont în schimbul taxei scontului şi a comisioanelor percepute de bancă.
b. Împrumuturi pe gaj de titluri – se acordă atunci când banca apreciază pozitiv solvabilitatea clientului dar are rezerve asupra capacităţii de plată ale celorlalţi semnatari ai efectului.
c. Pensiunea - este asimilată unor operaţiuni de creditare pe termen scurt şi are drept obiect titluri de valoare aflate în portofoliu unor bunuri comerciale sau în portofoliile unor firme mai mari. O categorie distinctă de plasare a resurselor o constituie achiziţia de efecte publice.
B. Operaţiunile pasive ale băncilor comerciale
Principalele operaţiuni pasive sunt:
1. Constituirea de depozite şi dispoziţii;
2. Reescontarea şi alte tehnici specifice;
3. Constituirea capitalurilor proprii.
1. Constituirea de depozite şi dispoziţii.
Dispoziţiile clienţilor se materializează în conturi curente deschise de titular.
Contul curent este un instrument de efectuare a încasărilor şi plăţilor prin bancă pe numele titularului ordonate de titularul de cont.
Contul curent este purtător de dobândă la vedere calculată fie prin metoda directă fie prin metoda indirectă (în scară).
Depozitele sunt sume de bani depuse la bănci în scopul fructificării lor.
În funcţie de persoana pentru care se constituie depozitele şi de scopul constituirii, depozitele pot fi:
a. depozite la vedere – reprezintă sume de bani depuse în cont pentru cel mult o zi lucrătoare şi la care se acordă dobândă la vedere calculată conform dobânzii simple.
b. depozite la termen – în care rata dobânzii este rata practicată de bancă, iar modalitatea de calcul a dobânzii diferă în funcţie de depozit, pentru depozite la termen fără capitalizare dobânda se calculează conform dobânzii simple iar pentru cele cu capitalizare conform dobânzii compuse.
2. Reescontarea şi alte tehnici specifice.
Pentru băncile comerciale reescontarea reprezintă o operaţiune pasivă pentru că prin ea se obţine de la B.N.R în schimbul efectelor de comerţ vândute monedă efectivă.
Similară operaţiunii de reescontare este operaţiunea de lombardare în baza căreia băncile comerciale obţin de la B.N.R împrumut prin depunerea la aceasta drept garanţie a unor efecte publice.
3. Constituirea capitalurilor proprii.
Conform legislaţiei capitalul minim de pornire a unei bănci comerciale este de 50 miliarde lei şi reprezintă angajamente asumate de bancă faţă de acţionarii săi.
Pe lângă acest capital social, băncile îşi constituie fond de rezervă din profit astfel: 20% din profit brut când fondul de rezervă (care trebuie depus la B.N.R) egalează capitalul social; apoi 10% din profitul brut până când fondul de rezervă devine dublu capitalului social; după această limită cu un procent aplicat asupra profitului net, procent stabilit de consiliul de administraţie al fiecărei bănci comerciale.
Al doilea fond de risc pentru acoperirea creditelor neperformante, fond care se constituie din profitul brut în proporţie de 0,5 din totalul creditelor acordate de bancă.
Conform Legii 58 şi a OU 137, băncile mai pot efectua în nume propriu sau în numele clienţilor următoarele operaţiuni:
- operaţiuni cu aur şi metale preţioase;
- tranzacţii valutare;
- consultanţă bancară;
- subscrisă, păstrare şi comerţ cu titluri;
- garantări şi efectuarea de operaţiuni privind mandatarul.
Conform aceloraşi legi, băncile comerciale nu pot efectua:
- tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile;
- achiziţia propriilor acţiuni;
- gajarea propriilor acţiuni în contul datoriei băncii;
- acordare de credite condiţionate de vânzarea propriilor acţiuni;
- primirea drept depozite titluri sau valori atunci când banca se află în stare de încetare de plăţi;
- acordare de credite garantate cu acţiuni emise de bancă;
- angajarea de operaţiuni de depozit când majoritatea depozitelor provin de la salariaţi.
Organizarea sistemului bancar. Particularităţi ale planului de conturi bancar.
1. Organizarea sistemului bancar – băncile comerciale
Băncile comerciale sunt organizate în teritoriu prin unităţi bancare care formează reţeaua băncilor comerciale. Dezvoltarea teritorială a unei bănci comerciale depinde de volumul clientelei şi de operaţiunile efectuate.
Principalele unităţi bancare care pot compune o reţea bancară sunt:
a. Centrala bancară – reprezintă o unitate bancară cu personalitate juridică ce îndeplineşte rol exclusiv de îndrumare, urmărire, analiză şi control a activităţii tuturor unităţilor bancare din subordine.
Centralele bancare se înfiinţează în oraşele mari, au cont deschis la B.N.R şi conduc contabilitatea până la nivel de bilanţ inclusiv. Ele nu desfăşoară operaţiuni cu clienţii băncii.
b. Sucursalele bancare – sunt unităţi fără personalitate juridică care se află în subordine directă a centralelor; ţin evidenţa contabilă până la nivel de balanţa de verificare inclusiv iar dacă centrala oferă sucursalei mandat de efectuare a operaţiunilor bancare în locul său aceste sucursale pot avea cont la B.N.R.
Sucursalele bancare se înfiinţează în oraşe mari unde pot fi mai multe la număr în funcţie de numărul clienţilor şi al operaţiunilor.
c. Reprezentanţele bancare – se înfiinţează fără personalitate juridică având rol exclusiv operativ. Ele se află în subordine sucursalelor dar pot fi (excepţional) subordonate centralei bancare.
Se deschid acolo unde sucursalele nu acoperă volumul clientelei şi operativitatea acesteia.
d. Agenţiile bancare – sunt unităţi bancare fără personalitate juridică deschise pe lângă reprezentanţe sau sucursale.
e. Punctele de lucru – sunt unităţi bancare fără personalitate juridică care se deschid în locuri publice acolo unde volumul clientelei şi al operaţiunilor coordonate de aceasta este mare.
