Particularităţile planului de conturi pentru societăţile bancare.
Ca si pentru societăţile comerciale in România planul de conturi pentru societăţile bancare si normele metodologice privind aplicarea lui au fost emise de BNR. Planul de conturi pentru societăţile bancare cuprinde următoarele clase de conturi :
- Clasa. 1: ”Operaţiuni de trezorerie si interbancare”
- Clasa. 2 :”Operaţiuni cu clientela”
- Clasa. 3:” Operaţiuni cu titluri si operaţiuni diverse”
- Clasa. 4 :”Valori imobilizate”
- Clasa .5: ”Capitaluri proprii asimilate si provizioane”
- Clasa. 6 :”Cheltuieli”
- Clasa. 7 :”Venituri”
- Clasa. 8 :”Operaţiuni cu trezoreria statului”
- Clasa. 9: ”Operaţiuni in afara bilanţului”
Toate clasele de conturi cu excepţia clasei 8 sunt obligatori pentru toate băncile comerciale. Clasa 8 funcţionează doar la băncile care efectuează prin mandat operaţiuni in numele trezoreriei statului. In cadrul claselor de conturi si simbolizarea se face pe grupe, iar in cadrul grupelor pe conturi sintetice:
- gradul 1:3 cifre
- gradul 2:4 cifre
- gradul 3:5 cifre
Ca şi în planul de conturi general grupele si clasele de conturi nu au funcţie contabila.
Contabilitatea decontărilor intrabancare.
Decontările intrabancare reprezintă operaţiuni in nume propriu sau in numele clienţilor efectuate între unităţile bancare aparţinând aceeaşi societăţi bancare, decontări numite şi decontări între sedii.
Ex. decontare bancare în nume propriu:
-sucursala Buc. a BCR alimentează cu numeral casieria sectorului 3 BCR.
Ex. decontare bancară în numele clientului: -soc. com. X din contul deschis la BCR ,sucursala Bucureşti depune un ordin de plată destinat unui partener care cont deschis la BCR-Sibiu
Decontările intrabancare se desfăşoară pe baza unor norme emise de BNR, norme în care se specifică elementele care trebuiesc avute în vedere într-o decontare între sedii. Aceste elemente sunt: -unităţile bancare implicate în decontare şi poziţia fiecăreia dintre ele:
- natura operaţiei şi documentul care îi stă la bază
- modalitatea de verificare a decontărilor între sedii adoptate de fiecare centrală bancară.
{într-o decontare intrabancară se pot identifica drept părţi:
1. Clienţi care au conturi deschise la aceeaşi unitate bancară. În această situaţie este implicată în decontare o singură unitate bancară care gestionează conturile curente ale clienţilor implicaţi într-o relaţie de decontare. Rezolvarea contabilă este de forma:
cont curent /plătitor =cont curent/beneficiar
2. Clienţi care au conturi la unităţi bancare diferite dar aparţinând aceleaşi societăţi bancare. În acest caz se pune problema identificări unităţi bancare care iniţiază decontarea şi a acelora care confirmă primirea documentelor şi finalizează decontarea. Pentru această situaţie normele BNR au stabilit să fie denumite convenţional sedii A unitatea bancară care au iniţiativa începeri unei decontări; sedii B unităţile bancare care primesc documentele emise de sediile A şi finalizează decontarea fie în nume propriu fie în numele clienţilor.
Indiferent dacă sunt operaţi în nume propriu sau în numele clienţilor operaţiile generate antrenează modificări patrimoniale de natura încasărilor sau plăţilor respectiv de natura intrărilor sau ieşirilor din patrimoniu.
Cele mai folosite documente care determină decontări între unităţile bancare sunt:
-Ordin de plată : instrument de plată din iniţiativa plătitorului ceea ce înseamnă că este emis şi depus la bancă de către clientul plătitor;
-CEC -u : instrument de decontare din iniţiativa beneficiarului ;orice carnet cec se eliberează de bancă atunci când beneficiarul are într-un cont special depus un disponibil. Cecul se utilizează ori de câte ori între parteneri prin contractul comercial s-a stabilit decontarea operaţiei prin cec.
Orice decontare intrabancară este supusă unei verificări periodice pentru că operaţiunile între sedii generează erorii care determină afectarea incorectă a conturilor curente ale agenţilor economici sau clienţilor implicaţi. În practica bancară se cunosc trei modalităţi de verificare:
a. Sistemul descentalizat : presupune desfăşurarea operaţiei de verificare direct între sediile băncilor implicate în decontare. Verificarea porneşte de la sediul B care porneşte confruntarea cu sediul A fie telefonic fie tehnic. Această confruntare se aplică în România.
b. Sistemul centralizat : presupune intervenţia în operaţia de control al unui al treilea sediu având poziţia de controlor. Acesta este de obicei centrala bancară s-au sucursalele de judeţ. Controlul începe de la sediul B care începe confirmarea înregistrărilor cu situaţiile de verificat emise de sediul controlor în baza documentelor interne transmise direct de sediul A. Principalul dezavantaj este timpul lung de decontare datorat efectuări acesteia prin sediul controlor.
c. Sistemul mixt : se desfăşoară cu intervenţia unui sediu controlor astfel: sediul emitent A emite documentele interne în două exemplare: originalul îl transmite sediului B (destinatar) ,iar copia sediului controlor. În baza originalelor documentelor interne sediul B efectuează înregistrările în contabilitate care implică un cont tranzitoriu de decontări între sedii. Contul la sediul B are deschise analitice pe sediile emitente A formând astfel CARTOTECA.
La sediul controlor în baza copiilor documentelor interne se emite o situaţie centralizatoare de verificare care are următoarea structură: sediul emitent A ,felul documentului de bază(OP,CEC) şi a documentului intern şi valoarea acestora şi a denumiri sediului destinatar B.
Controlul se efectuează la sediile B unde se confirmă informaţiile din cartotecă cu cele cuprinse în situaţiile de verificare.
Prin decontare intrabancare se emit documente numite avize între sedii ;în funcţie de natura operaţiei care le stau la bază avem:
- avize de creditare: se emit în baza unor operaţiuni de plată consemnate pe Ordin de plată. Acestea implică în contabilitatea sediului A creditarea contului “Decontări între sedii” sau “Decontări intrabancare ”;simbolul contului 341.
- avize de debitare: se emit pentru operaţiile de încasare generate de cecuri. Ele se înregistrează în contabilitatea sediului A în debitul contului 341 ”Decontări intrabancare” şi se emit numai de către sediile A.
Contul 341 “Decontări intrabancare” funcţionează în contabilitatea tuturor unităţilor bancare operative implicate în operaţiile între sedii. Funcţia contabilă diferă în funcţie de unitatea bancară şi de poziţia acesteia în decontarea între sedii. Contul 341 este cont bifuncţional.
La sediile A funcţia contului 341 este :
- în D se înregistrează avizelor de debutare emise în baza cecurilor şi transmise către sediul B;
- în C se înregistrează valoarea avizelor de creditare emise în baza OP şi transmise către sediul B;
- Soldul D reprezintă valorile rezultate din operaţiile de încasare aflate în tranzit între sedii;
- Soldul C reprezintă valorile rezultate din operaţiile de plată aflate în tranzit între sedii.
La sediul B funcţia contului 341 este :
- în D se înregistrează valoarea avizelor de creditare primite de la sediul A;
- în C se înregistrează valoarea avizelor de debitare primite de la sediul A;
- Soldul D reprezintă valorile rezultate din operaţiile de plată neconfruntate cu sediul A sau controlor;
- Soldul C reprezintă valorile rezultate din operaţiile de încasare.
La sediul A contul 341 se dezvoltă în analitice pe sedii destinatare B.
La sediul B contul 341 se dezvoltă pe sediile A.
Alte conturi folosite în decontări intrabancare :
- 2511 ”Cont curent”;
- 101 ”Casa”;
- 36 “Conturi de stocuri”;
- 3566 ”Alţi creditori diverşi”;
- 3556 ”Alţi debitori diverşi”.
Contul 2511”CONTURI CURENTE” -se utilizează când decontările intrabancare se efectuează în numele clienţilor. Este cont de P :
- se C cu înregistrarea încasărilor efectuate de bancă în numele clienţilor;
- se D cu înregistrările plăţilor efectuate de bancă în numele/ordinul clientului.
Din punct de vedere al soldului contul este bifuncţional:
- sold C reprezintă disponibilităţile aflate în contul curent pe numele titularului;
- soldul D reprezintă creanţa bănci asupra titularului de cont ,creanţă reprezentată de credit în descoperire de cont pe care banca în anumite situaţii îl poate acorda clientului.
Contul 101”CASA” - se utilizează în cazul în care au loc mişcări de numerar între unităţile bancare operative ale aceleaşi bănci.
Este cont de A:
- se D cu înregistrarea alimentării cu numerar ale casieriei şi încasări în numerar efectuate prin casieria bănci;
- se C cu înregistrarea retragerii de numerar şi orice alte plăţi în numerar efectuate prin casierie.
- Soldul contului este D şi reprezintă numerarul existent în casierie.
