Definitie: Valoarea afacerii este valoarea globala a unei întreprinderi care va continua sa functioneze si în care repartizarea acestei valori globale a afacerii, pe partile ei componente, se face functie de contributia lor la afacerea totala si nu functie de valoarea de piata însumata a componentelor ei.
Definitie: Valoarea afacerii (a unei întreprinderi în functionare) este valoarea generata de activitatea ei comerciala dovedita. Ea este expresie a unei afaceri stabile si rezulta din analiza cash-flow-ului actualizat sau din capitalizarea profiturilor, care reflecta cifra de afaceri si eventualele datorii viitoare conditionate. Valoarea astfel calculata include contributia terenului, cladirilor, masinilor, echipamentelor, goodwill-ul si altor intangibile.
Valoarea intrinseca a actiunii este pretul care este justificat pentru o actiune atunci când sunt luati în considerare factorii primari de influenta. Altfel spus, este valoarea reala a actiunii, care este diferita de pretul curent de piata al acesteia. Este o valoare subiectiva, în sensul ca analistul trebuie sa utilizeze propriile sale judecati pentru a o determina, deoarece estimarile valorii intrinseci vor fi diferite de la un analist la altul.
Analistul financiar poate estima valoarea intrinseca prin examinarea atenta a urmatorilor factori care afecteaza valoarea unei actiuni:
1 Valoarea activelor/proprietatilor firmei;
2 Profiturile viitoare probabile;
3 Dividendele viitoare probabile;
4 Rata de crestere viitoare probabila;
Principii fundamentale de evaluare. Principii de evaluare a întreprinderii
5.1. Principii fundamentale de evaluare
Exista un set de principii incluse in fundamentele evaluarii. Ele sunt deopotriva valabile in evaluarea afacerilor, proprietatilor imobiliare, masinilor si echipamentelor sau activelor necorporale.
1. Principiul anticiparii: valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate de proprietatea detinuta..
2. Principiul substitutiei: atunci când pe piata sunt disponibile mai multe bunuri similare cu preturi diferite, acela care are pretul cel mai mic se va epuiza primul.
3. Principiul schimbarii: schimbarea este rezultatul actiunii legii cauza efect. Schimbarile care apar in cadrul fortelor care creeaza sau influenteaza valoarea (unei proprietati sau afaceri) sunt continue, unele graduale altele rapide. Deprecierea fizica sau functionala a activelor se încadreaza in categoria schimbarilor cu impact gradual asupra valorii.
4. Principiul cererii si ofertei: pretul unei marfi (proprietati) variaza direct dar nu neaparat si proportional cu cererea si invers, dar nu neaparat proportional cu oferta. Atunci când pe piata sunt oferite mai multe alternative investitionale (obligatiuni, actiuni, firme închise, unitati operationale etc.) care cumuleaza o oferta mai mare decât cererea solvabila, realizarea echilibrului cerere-oferta va determina scaderea preturilor de vânzare.
5. Principiul contributiei: valoarea unei parti componente a unei proprietati/ afaceri depinde de cat de mult contribuie aceasta la valoarea întregului sau de cat de mult reduce valoarea întregului absenta sa. Este un principiu care ajuta la întelegerea clara a adevarului ca nu toate costurile înseamna valoare si, de asemenea, permite estimarea valorii in cazuri particulare, cum ar fi: divizarea, fuziunea, recapitalizarea etc.
Procesul de evaluare a întreprinderii
Procesul de evaluare reprezinta o procedura sistematica utilizata pentru estima într-o maniera credibila o anumita valoare a întreprinderii.
Procesul de evaluare începe prin identificarea de catre evaluator a întreprinderii de evaluat si a bazei de evaluare si se încheie odata cu raportarea catre client a concluziilor. Evaluarea întreprinderii este un proces complex si sistemic, nici una din etapele avute în vedere neavând un scop în sine ci servind la judecata valorii finale care va fi estimata de catre evaluator.
Definirea problemei Primul pas intr-o evaluare este formularea clara a obiectului si scopului raportului pe care-l va realiza evaluatorul (echipa de evaluare). Aceasta etapa va preciza clar, atât pentru evaluator cat si, la fel de important, pentru client bazele si limitele evaluarii si va elimina orice neclaritate in legatura cu speta respectiva.
a) identificarea întreprinderii evaluate
Aceasta presupune stabilirea coordonatelor firmei ce va face obiectul evaluarii: denumirea, forma de proprietate, sediul social, ramura de activitate, proprietarii, managementul etc.
b) identificarea pachetului de actiuni evaluat
Se va stabili exact proprietatea evaluata si proprietarul acelui pachet de actiuni. De asemenea, se va avea in vedere marketabilitate proprietatii evaluate, orice restrictie cu privire la tranzactionarea respectivei proprietati (drept de preemtiune, acorduri de necompetitie, orice acorduri speciale).
c) Scopul evaluarii, clientul si destinatarul raportului
Utilizarea se refera la modul in care un client foloseste informatiile din raportul de evaluare. Tot in cadrul acestui punct va fi prezentat clientul si destinatarul raportului de evaluare.
d) definirea valorii estimate
Scopul procesului de evaluare este acela de a estima valoarea dreptului de proprietate asupra unei parti din capitalul unei întreprinderi sau asupra întregului capital. Prezentarea scrisa a valorii estimate explica informatiile selectate si modul lor de analiza, sustine logica si credibilitatea valorii finale.
e) data evaluarii si data raportului de evaluare
Importanta datei evaluarii a fost înteleasa înca de la prezentarea principiilor de evaluare a întreprinderii când s-a aratat ca valoarea este estimată la un anumit moment de timp. Ea este o functie de informatiile cunoscute si previziunile facute numai la acel moment de timp.
Data evaluarii trebuie specificata datorita faptului ca factorii care influenteaza valoarea firmei se modifica permanent. Valoarea de piata fiind perceputa ca o reflectare a perceptiilor participantilor pe piata iar schimbarile care au loc pe piata afacerilor pot influenta semnificativ valoarea.
Data raportului de evaluare este întotdeauna o data prezenta, respectiv data la care s-a redactat acel raport.
f) ipoteze si conditiile limitative
Acestea se include in raportul de evaluare pentru: a proteja evaluatorul; a informa si clientul si alti utilizatori ai raportului de evaluare. Aceste ipoteze si conditii limitative definesc sfera responsabilitatii evaluatorului.
