Patrimoniul net se determina ca diferenta între activele totale si datoriile totale, reflectând activele firmei negrevate de datorii la un moment dat. În esenta, patrimoniul net reflecta averea întreprinderii la o anumita data (are un caracter static).
În activitatea de evaluare a unei firme, cunoasterea evolutiei patrimoniului net prezinta importanta în alegerea metodelor de evaluare, precum si în ceea ce priveste determinarea unor elemente necesare aplicarii diferitelor metode de evaluare.
Pentru determinare patrimoniului net informatiile din bilantul contabil se structureaza în tabelul de mai jos. Pe baza datelor din tabel în raportul de evaluare se fac aprecieri asupra patrimoniului net, prezentându-se semnificatia economica a elementelor care au determinat modificarea acestuia. Astfel, scaderea valorii ramase a activelor imobilizate, iar în cadrul acestora a mijloacelor fixe, poate fi pusa pe seama amortizarii lor.
Cresterea valorii activelor circulante trebuie apreciata diferit în raport cu elementele care au determinat-o. De exemplu, sporirea valorii creantelor în lei are o influenta negativa asupra valorii economice a întreprinderii.
Cresterea stocului de produse finite are, de asemenea influenta asupra valorii întreprinderii pentru ca, odata cu trecerea timpului, valoarea actuala a produselor finite este mai mica decât cea înregistrata, iar actualizarea preturilor de vânzare le poate face nevandabile.
Marirea disponibilitatilor poate semnifica o accelerare a vitezei de rotatie a activelor circulante, situatie care poate conduce la o amplificare a capacitatii de plata si la posibilitatea onorarii la timp a obligatiilor întreprinderii.
Stocul de productie în curs de executie trebuie apreciat în functie de posibilitatile de valorificare în activitatea viitoare, stabilita prin diagnosticul tehnic (în cadrul acestui capitol al diagnosticului firmei se precizeaza care este valoarea stocurilor de materiale care nu mai pot fi actualizate în activitatea de productie, precum si eventualele comenzi sistate care urmeaza a avea o alta destinatie).
Patrimoniul net este finantat pe seama urmatoarelor surse:
• capital social
• rezerve
• fonduri proprii
• rezultatul nerepartizat (profit nerepartizat / pierdere neacopirita
• subventii pentru investitii
• provizioane reglementate
Primele patru surse formeaza ceea ce în literatura de specialitate poarta denumirea de "situatie neta".
Referitor la structura surselor de finantare a patrimoniului net, se poate remarca faptul ca ponderea capitalului social scade în conditia unei evolutii normale a activitatii firmei (capitalul social ca suma absoluta mentinându-se) si creste ponderea rezervelor (pîna la o anumita limita pentru rezervele legale) si a fondurilor proprii. Rezulta ca dinamica cea mai accentuata în cadrul surselor de acoperire a patrimoniului net o înregistreaza profitul net care ramâne la dispozitia întreprinderii.
Corelatia fond de rulment - necesar de fond de rulment, trezoreria neta
Fondul de rulment (FR) poate fi definit ca fiind diferenta dintre capitalul permanent si activele imobilizate. În cazul în care diferenta este pozitiva, atunci fondul de rulment reprezinta acea parte a capitalului permanent destinata si utilizata pentru finantarea activitatii curente, îndeosebi a celor aferente exploatarii. În situatia în care diferenta este negativa, atunci întreprinderea se confrunta cu un deficit (insuficienta) de fond de rulment.
Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezinta diferenta între activele circulante (exclusiv disponibilitatile) si obligatiile pe termen scurt (nu se includ creditele pe termen scurt). În cazul în care diferenta este pozitiva, aceasta reprezinta activele circulante de natura stocurilor si creantelor ce urmeaza a fi finantate din fondul de rulment. Atunci când diferenta este negativa, se înregistreaza nu o nevoie de fond de rulment, ci o degajare de surse atrase.
Variatia nevoii de fond de rulment este un element important în determinarea fluxului de disponibilitati si, implicit, în stabilirea valorii întreprinderii prin metoda fluxurilor actualizate de lichiditati. Ca urmare, se impune aprofundarea analizei NFR în functie de elementele aferente exploatarii care au caracter de continuitate, separat de cele din afara exploatarii.
Trezoreria neta se poate stabili ca diferenta între fondul de rulment si necesarul de fond de rulment, sau ca diferenta între trezoreria de activ si trezoreria de pasiv.
Tn = FR – NFR Tn = Ta - Tp în care:
Ta = trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de disponibilitati si investitii financiare;
Tp = trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de credite pe termen scurt (inclusiv soldul creditor al contului 512 "Conturi curente la banci").
În diagnosticul corelatiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezoreria neta se are în vedere situatia existenta si dinamica în perioada analizata în vederea proiectiei elementelor necesare aplicarii metodelor de evaluare bazate pe remunerarea capitalului.
În estimarea unor elemente necesare în cazul aplicarii metodei de evaluare bazate pe fluxul de lichiditati este necesar si indicatorii:
viteza de rotatie a NFR sau marimea relativa a acestuia =
viteza de rotatie a (FR =NFR/CA) x T,
unde T = numarul de zile al perioadei
