Forma sau tipul de economie reprezinta o caracteristica, un atribut ce se stabileste in functie de un anumit criteriu de judecata.
In analizele macroeconomice intalnim urmatoarele criterii mai importante, in functie de care de delimiteaza formele de economie:
a) Dupa modul de asumare a riscului si mecanismul de alocare a resurselor economice, deosebim: economie libera, economie controlata si economie mixta;
b) Dupa nivelul principalilor indicatori economici agregati(sintetici) pe locuitor, inclusiv al indicatorilor de eficienta macroeconomica, deosebim: economie slab dezvoltata, economie mediu dezvoltata, economie dezvoltata si economie puternic dezvoltata;
c) Dupa volumul resurselor alocate diferitelor sectoare economice si dupa participarea sectoarelor economice la obtinerea indicatorilor macroeconomici de rezultate, deosebim: economie agrara, economie agroindustriala, economie industrial-agrara si economie tertiara;
d) Dupa gradul de incorporare a progresului stiintific si tehnologic in factorii de productie si in utilizarea lor, deosebim: economie inapoiata, economie avansata(moderna), economie tehnologica, economie umana-intensiva, economie industriala, economie informationala;
e) Dupa interactiunea lor in cadrul circuitului economic mondial, deosebim: economie deschisa si economie inchisa;
f) Dupa modul de evolutie a parametrilor economici agregati, deosebim: economie in dezvoltare si economie in criza(stagnare sau regres);
g) Dupa locul si dimensiunea teritoriala deosebim: microeconomie, economie locala, economie nationala(macroeconomie), economie regionala, economie internationala si economie mondiala;
h) Dupa modul in care se raporteaza afacerile la legalitatea existenta, deosebim: economie bazata pe afaceri legale(de ‘suprafata’) si economie cu afaceri ilegale(‘subterane’);
i) Dupa felul in care sunt satisfacute nevoile, deosebim: economie naturala si economie de schimb( de marfuri);
j) In raport cu evolutia formelor de organizare a activitatii economice in timp, deosebim: economia comunei primitive, economia sclavagismului, economia feudalismului, economia socialismului marxist libera, economia capitalismului.
Economia libera s-a format si s-a dezvoltat la toate natiunile pe baza liberei initiative, fara alte interventii in activitatea intreprinzatorilor. La baza economiei libere se afla proprietatea particulara(privata) si interesul individual, motivat de profit.
Potrivit lui Adam Smith – economist si filosof scotian, considerat ‘parintele’ economiei politice care a trait intre anii 1723-1790 – economia libera are la baza sistemul de libertate naturala, in care oamenii liberi sunt in masura sa-si dezvolte inclinatiile lor naturale, cu consecinte pozitive atat pentru individ, cat si pentru societate. In masura in care fiecare om este lasat sa faca uz de propriile resurse, atunci el va munci pentru a se imbogati si, implicit, va imbogati societatea. Acest lucru este rezultatul faptului ca tendinta naturala a omului este de a-si imbunatati conditiile de existenta, producand bunastare. Dupa Adam Smith, oamenii trebuie lasati sa-si gaseasca propria satisfactie, in felul acesta, ei vor face totul pentru ei insisi si, de asemenea pentru toti ceilalti.
Viata demonstreaza ca initiativa complet libera duce, insa in mod regretabil, la unele abuzuri, la unele inegalitati in venituri si la diverse tipuri de practica de monopol.
De aici reiese si concluzia ca slabiciunea doctrinei economice a lui A. Smith consta in modul nesatisfacator de distributie a bunastarii. El recunoaste ca exista slabe sparante ca distribuirea bunastarii intre fabricanti, comercianti, latifundiari, pe de o parte, si masa de muncitori, pe de alta parte, sa se poata infaptui si in favoarea oamenilor simpli, de rand.
Ca raspuns la injustitiile initiativelor absolut libere au aparut solutiile politice, sub forma economiilor controlate (comuniste) si solutii militatre, suf forma unor dictaturi, cu caracter mai mult sau mai putin durabil.
In cadrul economiilor controlate, libera initiativa este inlocuita cu dirijarea centralizata si in primul rand cu alocarea centralizata a resurselor economice, productia de bunuri fiind planificata – la scara intregii societati. La baza acestui tip de economie se afla proprietatea comuna, scopul productiei fiind asigurarea bunastarii generale. Economia controlata anuleaza libera initiativa si interesul individual, ca mobil direct al actiunilor de a produce bunuri economice; ea este lipsita de motorul natural al proprietatii particulare, fapt pentru care existenta ei a fost distrusa de insasi exigentele cresterii si diversificarii nevoilor, in conditiile unor resurse limitate.
Astazi ne dam seama ca este imposibil, chiar si pentru cele mai autorizate conduceri politice, de a avea sub control toate aspectele si laturile activitatii economice. Mai devreme sau mai traziu, un asemena mecanism de alocare centralizata a resurselor pune in contradictie eficienta economica performanta – permisa de o economie libera, concurentiala – cu eficienta procesului de alocare globala a factorilor de productie, interesul individual cu interesul general al colectivitatii.
De asemenea, observam ca este imposibil sa functioneze o economie bazata exclusiv pe libera initiativa, care genereaza deosebiri uriase in distributia bogatiei, in sensul ca o parte din ce in ce mai mica de oameni detin o parte din ce in ce mai mare din bogatie, in timp ce o parte din ce in ce mai mare din oameni ajung sub pragul saraciei.
Experienta istorica demonstreaza ca acolo unde libera initiativa nu da rezultate, din punctul de vedere al interesului colectivitatii, se impune dezvoltarea controlata a sectorului, iar acolo unde conducerea centralizata a neglijat realizarea intereselor individuale, se impune liberalizarea activitatilor economice. Se creeaza, in acest fel, un tip nou de economie, numita economie mixta, in care se imbina elemente de economie libera – care raman preponderente – cu elemente de economie controlata – care sunt absolut necesare in anumite sectoare economice.
Economia mixta este interpretarea cea mai realista, deoarece nu exista o economie libera in stare pura, dupa cum nu exista economie controlata in stare pura. Intrepatrunderea celor doua elemente de alocare a resurselor nu poate face abstractie de faptul ca libera initiativa este cel mai puternic mijloc pentru a realiza interesul individual, de prosperitate a fiecarui om, dar nici de faptul ca, lasand concurenta sa se desfasoare liber, castiga de fapt nu cel mai bun ci cel mai puternic.
Economia slab dezvoltata are nivelul cel mai scazut al indicatorilor macroeconomici pe locuitor, inclusiv al eficientei economice agregate, in ansamblul situatiei economice mondiale dintr-o anumita perioada. De regula, economia slab dezvoltata este si inapoiata, cu o structura agrara sau agroindustriala ineficienta.
Economia dezvoltata are un inalt nivel al indicatorilor macroeconomici pe locuitor, o eficienta economica agregata competitiva, performanta, in ansamblul economiilor nationale intr-un anumit orizont de timp. In general, economiile dezvoltate sunt moderne, deschise, industrial-agrare, dar pot sa fie si agroidustriale cu o inalta eficienta economica sau economii in care sectorul tertiar devine preponderent.
Economia agrara inapoiata si slab dezvoltata are cea mai mare parte a resurselor ocupate in agricultura, in conditiile unei eficiente reduse in utilizarea factorilor naturali, tehnici si umani ai productiei.
Economia umana-intensiva este bazata pe incorporarea in produsele obtinute a unei cantitati minime de materii prime si energie materiala, a unor tehnologii informational-ecologice si a unei energii umane de inalta creativitate. Ea este una dintre interpretarile recente care se dau economiei viitorului, in contextul dezvoltarii umane, durabile.
Economia subterana reprezinta un gen de afaceri ce eludeaza, in diferite forme, bazele juridice ale producerii si comercializarii bunurilor economice. Ea are efecte negative asupra bugetelor centrale si locale, asupra starii de sanatate a populatiei, asupra situatiilor conflictuale in diferite zone si colectivitati umane, asupra echilibrului ecologic etc.
Portrivit realitatilor din economia mondiala, exista o rata ‘naturala’ a economiei subterane, pe care nimeni nu a putut sa o elimine. Dincolo de aceasta rata, fenomenele economiei subterane devin priculoase pentru normalitatea si stabilitatea vietii economice si sociale dintr-o tara.
