În teoria si practica evaluarii diagnosticul rentabilitatii prezinta o deosebita importanta, întrucât ofera informatii asupra situatiei trecute si prezente, realizând premise utile pentru prefigurarea viitorului afacerii care formeaza obiectul evaluarii.
Cumparatorul potential al unei firme, cel care investeste, doreste nu numai sa recupereze suma avansata, dar si sa obtina un profit superior unui plasament fara risc. Cu cât o afacere este mai rentabila, cu atât valoarea acesteia si implicit pretul ce se va negocia este mai mare. Deci, studierea rentabilitatii este absolut necesara pentru aplicarea metodelor de evaluare bazate pe randament, indiferent de modul de exprimare a acestuia (profit net, dividend pe actiune, flux de disponibilitati, etc.). În activitatea de evaluare a întreprinderii, diagnosticul rentabilitatii poate fi structurat sub forme diferite, care sa valorifice cât mai bine informatia furnizata de sistemul contabil.
Principala sursa de informare în realizarea diagnosticului rentabilitatii o reprezinta "Contul de profit si pierdere" care arata modul în care s-a atins o anumita stare, un anumit rezultat, care au fost fluxurile de venituri si cheltuieli.
În general, cheltuielile si veniturile sunt structurate pe domenii de activitate, respecitv:
-activitatea de exploatare (de baza) privind sectorul industrial, comercial sau prestarile de servicii;
-activitatea financiara ce vizeaza participatiile cu capital propriu la alte firme, precum si utilizarea capitalului împrumutat, de asemenea, se includ aici veniturile si cheltuielile din diferente de curs valutar, etc.;
-activitatea exceptionala respectiv veniturile si cheltuielile care nu sunt legate de activitatea normala, curenta a activitatii societatii comerciale, referindu-se fie la operatii de capital, fie la operatii în activitatea de exploatare: despagubirile si penalitatile (încasate/platite), cedarea activelor, perisabilitati si lipsuri la inventar, donatii, subventii acordate / primite.
În consecinta, pe baza structurii veniturilor si cheltuielilor se poate opera cu urmatorii indicatori:
Rezultatul exploatarii (RE), care se determina ca diferenta între veniturile si cheltuielile de exploatare. În cadrul soldurilor intermediare de gestiune, rezultatul exploatarii se formeaza pe baza urmatoarelor elemente:
a) valoarea adaugata
b) subventii pentru exploatare
c) impozite si varsaminte asimilate
d) cheltuieli cu personalul
e) excedentul brut al exploatarii (EBE = a + b - c- d)
f) amortizari si provizioane
g) alte cheltuieli de exploatare
h) rezultatul exploatarii (RE= e - f- g)
Rezultatul curent al exercitiului (RC) reprezinta diferenta dintre veniturile si cheltuielile curente. Rezultatul exercitiului înaintea impozitarii, format din rezultatul curent la care se adauga rezultatul exceptional.
Rezultatul impozabil, care reprezinta profitul exercitiului înaintea impozitarii, la care se adauga depasirile fata de limitele legale la unele categorii de cheltuieli si se scad deducerile fiscale prevazute de lege (de exemplu, reducerea impozitului pentru profitul reinvestit).
Rezultatul exercitiului sau profitul net, respectiv diferenta dintre rezultatul impozabil si impozitul pe profit.
În literatura de specialitate, dar si în practica economica, se foloseste notiunea "marja", respectiv:
-marja costurilor de productie stabilita ca diferenta între pretul de vânzare al bunurilor vândute si costurile de productie ale acestora;
-marja comerciala, specifica întreprinderilor din sfera distributiei, calculata ca diferenta dintre pretul de vînzare al marfurilor vandute la costul de cumparare;
-marja bruta sau marja costurilor variabile determinata ca diferenta între pretul de vanzare si costul variabil;
-marja costurilor directe, care reprezinta direrenta dintre pretul de vânzare si costurile directe
În consecinta, se recomanda ca diagnosticul rentabilitatii sa cuprinda:
Situatia generala a rezultatului pe baza contului de profit si pierdere
Prezentarea situatiei generale a rezultatului vizeaza în special doua aspecte importante pentru operatiunea de evaluare, respectiv evolutia profitului si modul de formare. Primul dintre aspecte este necesar pentru aprecierea "trendului", iar al doilea, în formularea unor judecati de valoare asupra activitatilor desfasurate de firma în trecut si posibilitatile existente pentru perioada de previziune (prognoza).
Informatiile furnizate de contul de profit si pierdere pot fi structurate în tabelul de mai jos. Rezulta ca în perioada luata în considerare, întreprinderea a realizat o crestere semnificativa a profitului brut, care în proportie de 94% provine din activitatea de exploatare, fapt ce confirma viabilitatea acesteia. Cât priveste dinamica rezultatului din exploatare, acestea marcheaza un ritm semnificativ. Având însa în vedere faptul ca acesta a fost stabilit în pretul perioadei, pentru aprecierea corecta se impune luarea în consideratie a evolutiei inflatiei.
Diagnostic factorial al rezultatului exploatarii
În operatiunea de evaluare, diagnosticul factorial al rezultatului din exploatare este necesar pentru a cunoaste care au fost principalii factori care au contribuit la modificarea acestuia de la o perioada la alta. Cunoscându-se aceste elemente, ele pot fi valorificate de echipa de evaluare în stabilirea rezultatului probabil pentru perioada de prognoza.
Literatura de specialitate recomanda mai multe modele. Astfel, în cazul firmelor cu activitate de productie, se recomanda modelul:
P=Sqp -Sqc
în care:
q = cantitatea vânduta;
p = pretul de vânzare (fara TVA);
c = costul pe unitatea de produs.
Principalele concluzii ce pot fi formulate si care trebuie avute în vedere în practica de evaluare sunt:
- în perioada analizata, întreprinderea a dus o politica de majorare a preturilor de vânzare, fapt explicabil în conditiile unei inflatii într-un procent anual de doua cifre;
- întreprinderea si-a sporit în fiecare an volumul vânzarilor, dar ritmul a înregistrat o scadere;
- în ultimul an al perioadei cercetate, întreprinderea s-a orientat spre produsele care în perioada precedenta au fost mai rentabile, practica ce nu trebuie combatuta. Dar, în acelasi timp, nu se recomanda a fi folosita exagerat, întrucât situatia fiecarui produs, din punct de vedere al rentabilitatii se afla si sub incidenta raportului cerere-oferta, raport care se poate modifica frecvent;
- costurile au crescut în fiecare an, influentând negativ profitul aferent productiei vândute. în activitatea practica de evaluare, este necesar sa se stabileasca si efectul factorilor externi, inclusiv al inflatiei asupra modificarii costurilor.
În urma acestei analize, echipa de evaluare îsi poate forma o imagine asupra rezultatelor obtinute în activitatea de baza a întreprinderii, si fiind un cunoscator al domeniului, îsi formuleaza optiunile pentru perioada prognozata.
În cazul întreprinderilor care dispun de o baza materiala proprie sau folosesc si mijloace fixe închiriate, pentru a pune în valoare potentialul acesteia, diagnosticul rezultatului din exploatare se poate efectua cu ajutorul unor modele multiplicative.
RE= N x (Mf.Qe.CA.RE)/(N.Mf.Qe.CA)
în care:
N = numarul de personal;
Mf/N = înzestrarea tehnica (se ia în calcul si valoarea mijloacelor fixe închiriate);
Qe/Mf = randamentul mijloacelor fixe stabilit pe baza productiei exercitiului;
CA/Qe = gradul de valorificare a productiei exercitiului;
RE/CA = marja medie de profit la 1 leu productie vânduta.
Analiza acestor date permite formularea unor concluzii utile evaluatorului pentru activitatea practica. Astfel:
-scaderea numarului de personal, trebuie considerata ca un efect normal, daca este urmarea unei dimensionari rationale a necesarului de forta de munca;
-investitiile puse în functiune, precum si sporirea randamentului acestora au asigurat cresterea productivitatii muncii si implicit a volumului productiei;
-sporirea marjei medii la 1 leu cifra de afaceri prin reducerea cheltuielilor a constituit principalul factor care a determinat majorarea profitului;
-a scazut gradul de valorificare a productiei exercitiului ca urmare a majorarii productiei s tocate (produse finite si produse neterminate).
În previzionarea veniturilor în corelatie cu capacitatea de productie si cererea, trebuie luata în considerare si o asemenea situatie, respectiv sporirea vânzarilor si pe seama reducerii productiei stocate. De asemenea, este necesar sa fie avute în vedere si investitiile care urmeaza a fi efectuate, precum si randamentul prevazut al acestora.
