În funcţie de influenţa pe care relaţiile terţilor cu întreprinderea o transmit asupra patrimoniului se disting :
- relaţii cu terţi de natura datoriilor (obligaţiilor)
- relaţii cu terţi de natura creanţerlor (drepturilor)
În activitatea întreprinderii, în urma desfăşurării procesului de aprovizionare, aceasta achiziţionează bunuri economice de la diverse persoane fizice sau juridice ; se crează astfel datoriile întreprinderii.
Aceeaşi întreprindere vinde produsul activităţii care o desfăşoară, prestează servicii sau execută lucrări, procese, în urma cărora se nasc creanţele.
Datoriile pe termen scurt provin din tranzacţiile întreprinderilor cu personae fizice sau juridice, în care întreprinderea trebuie să efectueze o plată sau o contraprestaţie pe o perioadă de până la 1 an.
Creanţele pe termen scurt sunt active de întreprinderi rezultate în urma tranzacţiilor cu personae fizice sau juridice, relaţii în urma cărora întreprinderea trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie pe o perioadă de până la un an.
Există următoarele categorii de creanţe şi datorii pe termen scurt :
a) creanţe şi datorii comerciale
b) creanţe şi datorii salariale
c) creanţe şi datorii sociale
d) creanţe şi datorii fiscale
e) creanţe şi datorii diverse
a) – reflectă relaţiile întreprinderii cu alte întreprinderi legate de aprovizionarea şi desfacerea de bunuri şi servicii. Creanţele comerciale reflectă drepturile întreprinderii faţă de alte personae fizice sau juridice determinate de vânzări de bunuri, prestări servicii sau executarea de lucrări pentru care întreprinderea urmează să primească un echivalent valoric sau o prestaţie.
În categoria creanţelor comerciale se regăsesc :
- creanţele din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii (care fac obiectul de activitate a întreprinderii)
- creanţele rezultate din efecte comerciale
- creanţe rezultate din lipsuri de bunuri constatate cu ocazia inventarierii sau recepţia acestora şi care se imput.
Sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul contului clienţi.
Contul are funcţie de A. În debitul contului se înregistrează drepturile faţă de clienţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate ; atât vânzarea bunurilor cât şi prestarea serviciilor se înregistrează la preţ de vânzare la care se calculează taxă pe valoare adăugată.
În creditul contului clienţi se înregistrează valoarea carenţelor încasate, reprezentând contravaloarea bunurilor livrate şi a serviciilor prestate.
Ex. : Se vând unui client produse finite. Această operaţie presupune :
1. vânzarea propriuzisă
2. descărcarea gestiunii de produsele vândute
3. încasarea creanţei
1. Clienţi = % P + C
A + D venit din vânzarea produselor finite
TVA colectată
P + C
2. variaţia stocurilor = produse finite
A + D A – C
3. (prin contul la bancă)
banca = clienţi
A + D A – C
Tot în categoria creanţelor comerciale regăsim efectele comerciale. Acestea sunt titluri de credit sub formă de cambia sau bilet la ordine care circulă între întreprinderi şi atestă dreptul debitorului de a efectua o plată la o dată ulterioară (scadenţă) înscrisă pe efect commercial.
În categoria creanţelor comerciale se includ de asemenea avansurile acordate de furnizori. Contul cu ajutorul căruia se contabilizează avansurile acordate pentru stocuri şi servicii este furnizori , debitori.
Contul are funcţie contabilă A pentru că aceste avansuri constituie creanţe în momentul acordării lor.
Contul se debitează cu avansul acordat pentru livrarea de bunuri şi prestarea de servicii, se creditează în momentul apariţiei datoriei şi decontării acesteia. Soldul contului, dacă există, este debitor şi reprezintă avansuri acordate.
Datoriile comerciale – sunt obligaţia întreprinderii faţă de terţe perosane fizice sau juridice rezultate din achiziţia de bunuri sau utilizarea serviciilor.
În categoria datorii comerciale se cuprind :
- datorii rezultate din achiziţia de bunuri şi utilizarea serviciilor de la furnizori
- datorii rezultate din achiziţia de imobilizări de la furnizorii de imobilizări
- datorii pentru efectele comerciale
Datoriile comerciale rezultate din achiziţia de stocuri şi utilizarea de servicii se evidenţiază în contabilitate cu ajutorul contului furnizori. Contul are funcţie contabilă P, se creditează cu valoarea datoriei faţă de furnizori care cuprinde costul de achiziţie şi TVA afferent.
Se debitează cu ocazia achitării datoriei faţă de furnizor.
Distingt pentru datoriile din achiziţiile de imobilizări se utilizează contul furnizori de imobilizări. Conţinutul şi funcţia acestora sunt indici ca şi pentru contul furnizori.
Ex. : Se achiziţionează de la furnizori materii prime. Această operaţie presupune :
1. îregistrarea datoriei faţă de furnizor
2. plata datoriei faţă de furnizori ( prin contul current la bancă)
1. % = furnizori
A + D materii prime P + C
P – D TVA deductibilă
2. furnizori = bancă
P – D A – C
b) – pentru realizarea obiectului de activitate întreprinderile utilizează alături de factorii materiali, factorul muncă. Pentru munca lor, salariaţii sunt remuneraţi lunar astfel :
1. într-o singură tranşă, la sfârşitul lunii curente (ultima zi lucrătoare a lunii)
2. în 2 tranşe : avans şi lichidare.
Avansul se plăteşte salariaţilor în a doua jumătate a lunii curente şi reprezintă 40 – 50 % din salariu.
Lichidarea se plăteşte în prima jumătate a lunii următoare şi reprezintă restul de plată. Restul de plată se stabileşte prin deducerea din salariul brut al reţinerilor şi a avansului acordat.
Avansurile acordate salariaţilor se contabilizează cu ajutorul contului avansuri acordate personalului care este un cont de creanţe şi are funcţie contabilă de A.
Se debitează cu avansurile acordate salariaţilor pe baza listei de avans.
Se creditează cu diminuarea creanţei în momentul reţinerii din salariu (la lichidare)
De regulă soldul contului este zero.
Datoriile din salariu, faţă de angajaţi, se contabilizează cu ajutorul contului personal salarii acordate. Are funcţie contabilă de P, se creditează la sfârştul lunii cu datoria totală faţă de salariaţi (salariul brut) în baza ştatului de salariu. Se debitează la sfârşitul fiecărei luni cu reţinerile din salariu şi respectiv avansul acordat şi respectiv cu restul de plată achitat la lichidare.
În urma lichidării salariale, contul trebuie să se soldeze.
Există şi situaţii în care salariaţii nu îşi ridică în termen legal (3 zile) avansul sau lichidarea. În acest caz sumele se transferă în contul salarii neridicate, iar banii se depun la bancă.
Contul are funcţie contabilă de P şi se soldează în momentul ridicării salariilor de către angajaţi.
c) – pentru înregistrarea în contabilitate a creanţelor şi datoriilor sociale, se utilizează contul “asigurări şi protecţie socială” care se dezvoltă în conturi sintetice de gradul 2 astfel :
1. contribuţia unităţii la asigurările sociale (CAS)
2. contribuţia personalului la asigurările sociale
3. contribuţia unităţii la asigurările sociale de sănătate (CASS)
4. contribuţia personalului la asigurările sociale de sănătate
Contul “asigurări sociale” are funcţie contabilă de P, se creditează la sfârşitul lunii cu ocazia înregistrării în contabilitate a datoriei întreprinderii şi angajaţilor la asigurările sociale şi sănătate. Se debitează cu ocazia plăţii acestor datorii la bugetul statului.
Soldul contului, dacă există, este creditor şi reprezintă contribuţii neachitate.
OBS. : în situaţia în care contul are sold debitor, înseamnă că s-a efectuat o plată în plus privind aceste contribuţii.
Contribuţia unităţii la asigurările sociale se stabileşte lunar în procent de x % pentru întreprindere o cheltuială.
Contribuţia personalului la asigurări sociale este de y % şi se reţine angajaţilor din salariu.
Contribuţia unităţii la asigurările sociale (CAS) de sănătate se calculează în procent de z % şi reprezintă pentru întreprindere o cheltuială.
Contribuţia persoanelor la asigurările sociale de sănătate (CASS) este n % şi se reţine din salariu.
Contribuţiile se calculează lunar atât pentru întreprinderi cât şi pentru angajaţi la fondul de şomaj, astfel :
- contribuţia unităţii la fondul de şomaj se stabileşte în procent de m % şi reprezintă o cheltuială
- contribuţia personalului la fondul de şomaj - nn % şi se reţine angajaţilor din salariu.
Contribuţiile la fondul de şomaj se contabilizează cu ajutorul contului “ajutor de şomaj” dezvoltat în conturi sintetice de gradul 2 pentru întreprinderi şi angajaţi.
Creanţe şi datorii sociale / salariale : exemple
Ex. La sfârşitul lunii societatea înregistrează salariile brute ale angajaţiilor. Cu această ocazie se înregistrează şi datoriile societăţii şi reţinerile angajaţiilor la asigurările sociale şi protecţia socială.
OBS. Dacă este cazul se înregistrează în prealabil în cursul lunii :
1. Plata avansului
avansuri accord. Personalului (A+) = casa (A-)
2. Se înregistrează la sfârşitul lunii salariile brute datorate personalului
cheltuieli cu salariile datorate (A+) = personal salarii datorate (P+)
3. Se înregistrează datoriile unităţii la asigurări şi / protecţia socială
a) CAS m%
Ch2 cu CAS (A+) = CAS societate (P+)
b) CASS (n%)
Ch2 cu CASS = CASS societate
c) C. Şomaj (k%)
Ch2 cu şomaj = C. Şomaj societate
4. Tot la sfârşitul lunii se înregistreză reţininerile (sal.brut) angajaţiilor reprezentând contribuţiile la CAS , CASS , CFŞ . (angajat)
La aceste reţineri se adaugă şi impozitul pe salariu :
• Personal salarii acordate = Impozit pe salariu
De asemenea dacă s-a efectuat în prealabil plata avansului se va reţine şi acesta din salariu brut.
• Pers. sal. acordat = avans acordat personal
După caz li se mai reţin angajaţilor alte datorii faţă de terţi (rate la credite, imputări)
• Personal sal. datorat = reţineri din salarii datorate terţi
5. În luna următoare înaintea datei lichidării salariilor se face plata datoriilor întreprinderii şi reţinerilor angajaţilor la bugetul statului.
! Se plătesc odată cu datoriile la bugetul statului dar se virează către terţi.
6. Se plăteşte salariaţilor lichidarea (restul de plată rămas din salariul brut după ce s-au făcut toate reţinerile.
• Personal salarii acord (P-) = casa (A-)
Creanţe şi datorii fiscale
Creanţele fiscale -; reprezintă dreptul întreprinderii faţă de bugetul statului rezultate din decontarea la o valoare mai mare dacât valoarea reală a datoriilor. Sunt încluse în categoria creanţelor fiscale impozitele şi taxele şi TVA de recuperat.
Datoriile fiscale sunt sume datorate de către întreprtreprinderi către bugetul statului pentru care însă statul nu oferă o altă contraprestaţie. Din această categorie fac parte :
- impozitul profit / venit
- TVA de plată
- Alte impozite şi taxe (imp. Pe dividente, taxa vamală, accizele)
Impozitul pe profit se evidenţiază în contabilitate trimestrial cu ajutorul contului Impozit pe profit, un cont de datorii fiscale cu funcţie de „P”.
- se creditează cu ocazia înregistrării în cont a impozitului pe profit datorat
- se debitează cu ocazia plăţii acestuia la bugetul statului
- SFC şi reprezintă impozitul pe profit datorat bugetului de stat.
OBS. SF poate fi şi debitor, situaţie în care acesta reprezintă o creanţă a intreprinderii faţă de bugetul statului reprezintă impozitul pe profit plătit în plus.
Ex.: La sfârşitul lunii martie se înregistrează impozitul pe profit datorat :
• Ch2 cu imp. profit = imp. pe profit
Până pe 25 ale lunii urmâtoare se plăteşte imp. pe profit datorat la bugetul statului :
• imp. pe profit = banca
TVA este un impozit indirect aferent transferului de proprietate asupra bunurilor, serviciilor prestate şi lucrărilor executate.
TVA spre deosebire de imp. profit nu afectează direct rezultatul întreprinderii (Ch2 / V)
Întreprinderea este doar cea care primeşte sau după caz plăteşte taxa pe valoarea adăugată de la sau la bugetul statului. Persoana care suportă TVA este consumatorul final. Cota care se aplică la TVA este de 24% excepţie fac anumite produse care conform legii se impozitează cu 9% şi exporturile pe care TVA este 0.
TVA se evidenţiază în contabilitate cu ajutorul contului.
TVA se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul II astfel :
• TVA deductibilă
- cont de „A”(creanţă)
- se debitează cu TVA înscrisă în factori aferentă cumpărărilor de bunuri şi servicii de la furnizor.
- se creditează la sfârşitul lunii cu TVA colectată şi după caz cu TVA de recuperat
- sold final 0.
• TVA colectată
- cont de „P”
- se creditează în cursul lunii cu TVA înscrisă în factura aferentă vânzărilor de bunuri şi srevicii către 411.
- se debitează la sfârşitul lunii cu TVA deductibilâ şi după caz TVA de plată.
- sold final 0.
• TVA de plată
- cont cu „P”
- se creditează la sfârşitul lunii cu TVA colectată mai mare decât TVA deductibilă (SFC reprezinta TVA de plata)
- se debitează în luna următoare până pe 25 ale lunii cu ocazia plăţii TVA de plată datorată bugetului de stat.
• TVA de recuperat
- cont de „A” (creanţă)
- se debitează cu TVA deductibilă mai mare decât TVA colectată
- se creditează în momentul încasării TVA de recuperat de la bugetul statului
- SF este D. reprezintă TVA de recuperat care nu a fost încă încasată.
C) Creanţe şi datorii diverse
Cranţele diverse - cu ocazia vânzării acţiunilor imobilizate. Această tranzacţie dă naştere înregistrării unui venit clasificat în categoria altor venituri de exploatare iar creanţa se va înregistra în contul Debitori diverşi - cont de „A”.
- se debitează în momentul înregistrării creanţei cu ocazia vânzării imob.
- se creditează prin încasarea creanţei de la debitori diverşi
- soldul final este D. reprezintă creanţe de încasat rezultate din vânzări imob.
Ex.: 1) Vânzarea de imob. :
* deb. Diverşi = % ( alte venituri din cedarea act. TVA c.)
2) Încasarea creanţei (prin bancă) :
* banca = debitori diverşi
Datorii diverse -> se folosesc în contabilitate contul de Creditori diverşi -> cont de datorii pe termen scurt care se utilizează cu ocazia achiziţiei titlurilor de plasament (act. ob.) pentru înregistrarea unor amenzi sau sume necurente.
- cont de „P”
- se creditează cu ocazia înregistrării datoriei
- se debitează la plata acestora
- SFC dacă există – datorii diverse.
