În categoria stocurilor se cuprind bunurile economice deţinute de o întreprindere destinate utilizării lor în producţie (pe termen scurt, mai mic de un an) sau destinate vânzării în acelaş stadiu sau după prelucrare.
Principalele categorii de stocuri sunt :
1. Materiile prime – sunt bunuri destinate consumului în procesul de prelucrare din care se obţin ulterior produsele. Produsele finite sunt bunurile obţinute în urma procesului de prelucrare prin parcurgerea totală sau parţială a etapelor de fabricaţie.
2. Materialele de natura obiectelor de inventar – sunt acele bunuri care nu pot fi incluse în categoria mij. fixe pentru că nu întrunesc una din cele 2 condiţii (au valoare mică şi o durată scurtă de utilizare). Cu toate acestea ele participă însă la mai multe cicluri de fabricaţie.
3. Mărfurile – sunt bunuri ec. achiziţionate de întreprinere cu scopul revânzării în acelaşi stadiu în care au fost obţinute fără a fi supuse prelucrării.
4. Ambalajele sunt bunuri destinate protecţiei, calităţii scopurilor sau pentru transportul acestora.
Evauarea stocurilor
Există 4 momente de evaluare a stocurilor :
1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu – în funcţie de momentul de cum au fost aduse în întreprindere, stocurile se înregistrează astfel :
- la cost de achiziţie -> pentru stocuri achiziţionate de la furnizor.
- la valoarea de utilitate -> pentru stocuri aduse ca aport la capital
- la cost de producţie pentru stocurile obţinute din producţie proprie.
2. Evaluarea cu ocazia inventarierii. Stocurile se evaluează la valoarea de piaţă.
3. Cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare sau la bilanţ. Stocurile se evaluează la valoarea cea mai mică dintre valorile de intrare (cost) şi valorile de piaţă.
4. La momentul ieşirii din gestiune. Stocurile pot fi evaluate conform uneia din următorele momente :
FIFO (primul intrat primul ieşit)
LIFO (utimul intrat primul ieşit)
CMP (costul mediu ponderat)
Documente justificative – privind stocurile
1) Factura (avizul de insotire) pt stocurile achizitionate de la furnizor (avizul de insotire se intocmeste pt a insotii pe parcursul transportului stocurile in cazul in care factura se intocmeste ulterior).
2) Nota de intrare receptie se intocmeste cu ocazia intrarii in gestiune a stocurilor in momentul receptiei acestora. Se confirma astfel indeplinirea caracteristicilor cantitative si calitative a stocurilor.
3) Nota de constatare diferenta se intocmeste atunci cand stocurile nu corespund din punct de vedere calitativ cu datele din factura respectiv avizul de insotire.
4) Bonul de predare transfer restituire, se foloseste pt evidentierea miscarii stocurilor in interiorul intreprinderii.
5) Dispozitia de livrare se intocmeste cu ocazia eliberarii stocurilor din depozit spre a fi vandute.
6) Bonul de consum se intocmeste pt darea in consum a stocurilor ce urmeaza a participa la procesul de fabricatie.
Contabilitatea stocurilor
Pentru evidenţierea în contabilitate a intrărilor şi ieşirilor de stocuri se folosesc conturile din clasa III. Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie.
I. Materiile prime : (301)
Cu ajutorul acestui cont se reflectă în contabilitate existenţa, procurarea şi utilizarea stocurilor de materii prime. Contul are funcţie de activ (A).
- se debitează cu ocazia intrărilor de materii prime (din achiziţie sau aport la capital social)
- se creditează cu ieşirile de materii prime din gestiune (darea lor în consum)
- soldul final este debitor şi reprezintă valoarea materiilor prime existente în patrimoniu la un moment dat.
Exemplu de operaţiuni contabile privind materiile prime :
1. achiziţia de materii prime de la furnizori :
Materii prime = furnizor
2. aducerea ca aport la capitalul social de materii prime :
Materii prime = dec. cu asociaţii şi acţionarii
3. consumul de materii prime date spre fabricaţie :
Cheltuieli cu materii prime = materii prime
II. Materialele consumabile
se cuprind materialele auxiliare folosite în producţie (conbustibilii sau piesele de schimb).
Conţinutul economic şi funcţia contabilă a contului sunt similare contului Materii prime.
III. Materialele de natura obiectelor de inventar
se cuprind obiectele de inventar reprezentând acele bunuri care nu pot fi încadrate în categoria imobilizărilor (prin faptul că nu îndeplinesc una din cele 2 condiţii obiligatorii). Ceea ce înseamnă că, au o valoare mai mică de 1,500 lei sau au o durată de utilizare de până la un an.
Conţinutul economic şi funcţia acestui cont sunt similare contului de Materii prime.
IV. Mărfuri
se utilizează pentru înregistrarea la contabilitate a operaţiilor specifice de achiziţie stocare şi distribuire de mărfuri – are funcţie de A
- se debitează cu ocazia intrării de mărfuri în patrimoniu (prin achiziţie, aducere ca aport la capitalul social sau trecerea altor stocuri la categoria mărfurilor)
- se creditează cu ocazia ieşirii din gestiune a mărfurilor (cu ocazia vânzării către clienţi)
- sold final debitor şi reprezintă valoarea mărfurilor aflate în stoc la un moment dat.
Exemple de operaţii privind mărfuri :
1. achiziţia de mărfuri de la furnizori
Mărfuri = furnizori
2. vânzarea mărfurilor către clienţi se înregistrează în 2 etape astfel :
a) vânzarea mărfurilor, care presupune înregistrarea creanţei
Clienţi = venituri din vânzarea de mărfuri
b) scoaterea din gestiune (descărcarea) mărfurilor vândute, presupune înregistrarea unei cheltuieli corespunzătoare cu mărfuri
Cheltuieli mărfuri = mărfuri
V. Produsele finite
Se utilizează pentru înregistrarea în contabilitate a existenţei, a obţinerii din producţia proprie a stocării şi scinzării produselor finite.
- funcţie de A
- se debitează valoarea produselor finite achiziţionate de la furnizor sau obţinute din producţie proprie.
- se creditează cu valoarea produselor finite ieşite din gestiune ca urmare a vânzării către clienţi.
- Sold final debitor -> valoarea produselor finite existente în stoc la un moment dat.
VI. Semifabricatele
Se folosesc pentru înregistrarea în contabilitate a produselor obţinute de întreprindere, dar aflate în stadii intermediare de fabricaţie. Conţinutul şi funcţia sunt similare contului Produse finite.
Pentru înregistrarea în contabilitate a obţinerii din producţia proprie de produse finite şi semifabricate, se foloseşte contul variaţia stocurilor. Acesta are ca scop evaluarea corectă a costului de producţie aferent producţiei obţinute.
- este un cont bifuncţional – se creditează cu costul standard (prestabilit) al producţiei obţinute, finite sau în curs de execuţie, precum şi cu diferenţele nefavorabile între costul standard şi costul de producţie.
- Se debitează cu costul standard al produselor vândute sau reluate în fabricaţie, precum şi cu diferenţele favorabile între costul standard şi cel de producţie. La sfârşitul perioadei poate avea, fie SC sau SD care se preia la rezultatul exerciţiului.
Exemple de operaţii economico-financiare privind produsele finite :
1. obţinerea din producţia proprie de produse finite – în acest caz contul variaţia stocurilor funcţionează ca un cont de pasiv.
Produse finite = variaţia stocurilor
2. vânzarea către clienţi a produselor finite -> presupune înregistrarea :
a) vânzării propriu-zise către clienţi
Clienţi = venit din vânzarea produselor finite
b) scoaterea din gestiune a produselor finite văndute -> în acest caz contul variaţia stocurilor funcţionează ca un cont de activ
Variaţia stocurilor = produse finite
A+ A-
Deprecierea
La sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii stocurilor, se determină valoarea actuală a stocurilor în funcţie de utilitatea lor şi preţul de piaţă. Se poate constata că valoarea de inventar poate fi inferioară sau mai mică decât costul stocurilor. Acest fapt se datorează pe de o parte, reducerii preţului de vânzare a stocului sau pe de altă parte o deteriorare a stocurilor sau uzura lor morală sau chiar deteriorări ale stocurilor din activitatea de producţie. În situaţia în care se constată că valoarea actuală a stocurilor este inferioară valorii contului de intrare (cost achiziţie), se înragistrează în contabilitate deprecierea stocurilor. Depreciere pentru care se constituie provizioane pentru deprecieri.
OBS. Stocurile nu se amortizează.
Pentru evidenţierea în contabilitate a acestor provizione se utilizează conturile din grupa “Provizionane pentru deprecierea stocurilor şi a producţiei în curs de executie”. Au funcţie contabilă de Pasiv.
- se creditează în momentul constituirii provizionelor pentru depreciere
- se debitează cu ocazia diminuării acestuia sau anulării lui
- soldul final este creditor şi reprezintă valoarea provizionelor constituite la un moment dat pentru deprecierea stocurilor
Pentru constituire : formula contabilă
(A+)Ch2 cu provizioane pentru depreciere = provizioane pentru deprecierea stocurilor (P+)
Pentru înregistrarea deprecierii stocurilor întreprinderea recunoaşte această pierdere de valoare sub forma unei cheltuieli concomitente cu constituirea provizionului pentru depreciere.
