Analiză comparativă a taxelor maxime pe venituri şi corporatiste în UE 25 şi cele 4 ţări candidate (România, Bulgaria, Turcia, Croaţia)
Taxa unică: panaceu economic sau cutia Pandorei?
"Taxa unică" este cel mai fierbinte subiect de discuţie în noile state membre, iar cereri de simplificare şi reducere a taxelor au început să se audă peste tot în Europa. Între timp, meritele acestei metode sunt discutate.
În termeni simpli, taxa fixă înseamnă că fiecare este taxat cu acelaşi procent. Într-un astfel de sistem, în locul unui set complex de reguli de impozitare, statul declară un prag deasupra căruia toată lumea plăteşte o taxă fixă pentru veniturile proprii. Acest prag este în general destul de scăzut, pentru a stimula cetăţenii să îşi plătească taxele, în loc să încerce să le evite. Un astfel de sistem se bazează pe faptul că toate veniturile sunt impozitate o singură dată.
În ceea ce priveşte taxele corporatiste, ideea este similară: o singură regulă pentru toată lumea.
Analiştii sunt înclinaţi să scoată în evidenţă faptul că, dacă taxa unică era o regulă în toate statele industrializate în prima jumătate a secolului XIX, primele cereri pronunţate răspicat pentru un sistem "puternic progresiv sau gradual de taxe" au apărut în manifestul comunist al lui Karl Marx din 1848. Dar, în cele din urmă, statele capitaliste au fost cele care au adoptat un astfel de sistem.
De atunci, ideea taxei unice a fost readusă la viaţă de câteva ori, un număr apreciabil de ţări adoptând o variantă sau alta a regimului taxei unice. Şi totuşi, până astăzi, nici o economie occidentală "majoră" nu a trecut înapoi la regimul taxei unice.
Se crede că, la nivelul întregii lumi, contribuabilii pierd 8 miliarde de ore anual pentru a-şi completa declaraţiile de venit.
Renaşterea modernă a taxei unice pe venit a fost iniţiată de către Estonia în 1991, urmată de Letonia (1994), Lituania (1994), Rusia (2001), Serbia (2003), Ucraina (2003), Slovacia (2003), Georgia (2004) şi România (2005). Ungaria se pare că ia în considerare introducerea unei versiuni a taxei unice în viitorul apropiat.
Controverse
Cu toate că "taxa unică" nu este considerată un panaceu pentru toate problemele economice, din ce în ce mai multe ţări - printre care şi noile state membre - au introdus sau sunt în procesul de elaborare a unor regimuri de taxare universale. Majoritatea acestor ţări se confruntă cu deficituri bugetare apreciabile şi câteva se confruntă cu nevoia de a-şi alinia statutul economic la cerinţele Zonei Euro.
Taxa unică ar trebui să:
- ajute la reducerea birocraţiei
- reducă inechităţile
- contrabalanseze evitarea taxelor şi evaziunea
- ofere stimulente pentru a munci, a economisi şi a investi
- genereze venituri bugetare mai mari
- producă un "mini boom" economic
În acelaşi timp, un regim fix de taxe este înţeles ca:
- eliminând toate formele de scutiri de taxe şi facilităţi
- fiind non-progresiv (cel puţin în ceea ce priveşte ratele "marginale")
- favorizând pe cei bogaţi în detrimentul celor săraci
- favorizând deţinătorii de acţiuni şi dividende, de vreme ce profiturile sunt taxate o singură dată, la sursă (taxa unică este o taxă bazată pe consum)
Dacă această măsură aparent populară a trecerii către un sistem fix de impozitare este motivată de strategii fiscale sănătoase sau doar de dorinţa de a face cetăţenii să contribuie mai mult la bugetul statului, este un punct în dezbatere.
O concluzie esenţială citată de câţiva cercetători este că eficienţa şi succesul regimului taxei unice sunt dependente de nivelul acestei taxe unice: cu cât acesta este mai scăzut, cu atât tinde să devină mai eficient.
Experţii mai semnalează şi faptul că, în afară de sistemul de taxe sau tipul de sprijin acordat noilor întreprizători, competitivitatea unei ţări este determinată şi de alţi factori. Dacă este adevărat, în general, că taxele mai reduse lasă mai mulţi bani să circule şi să fie investiţi într-o economie şi că taxele fixe cresc dorinţa cetăţenilor de a le plăti, taxele scăzute pot de asemenea să se concretizeze şi în venituri bugetare mai scăzute, deficite bugetare mari şi neacoperirea cheltuielilor bugetare.
Mai mult, câţiva lideri ai economiilor mai puternice ale Europei, printre care şi cancelarul german Gerhard Schroder şi premierul suedez Goran Persson, au arătat că economiile în tranziţie din Est îşi permit să reducă taxele, nu în ultimul rând pentru că orice venituri pierdute sunt compensate cu vârf şi îndesat de subvenţiile UE. Acest argument a fost respins în mod repetat de statele în tranziţie vizate.
Între timp, Germania, ca şi Italia, Austria, Finlanda, Danemarca şi Grecia au decis de asemenea să introducă reduceri de taxe sub diverse forme pentru a stimula investiţiile şi cheltuielile (consumul) şi a determina creşterea economică.
Opinii internaţionale
Comisia Europeană este de părere că nu este nevoie de o armonizare transfrontalieră a taxelor statelor membre. Cu condiţia să respecte regulile comunitare, statele membre sunt libere să îşi aleagă sistemele de taxe pe care le consideră cele mai potrivite şi conforme cu preferinţele lor.
"Taxele pe venit nu sunt numai complexe, ci şi perverse, deturnând energie şi resurse spre un comportament ne-economic impus oamenilor de însuşi codul de taxe," argumentează economistul Andrei Grecu de la Institutul Adam Smith. "În termeni de creştere ratată şi eforturi repartizate greşit, costurile sale economice se cifrează la miliarde de lire anual, poate zeci de miliarde."
Cota unică de impozitare este "o idee al cărei moment a sosit şi vor exista avantaje imense pentru cei care o adoptă", argumentează preşedintele aceluiaşi institut, Madsen Pirie.
Propunerile pentru o taxă unică asupra veniturilor individuale şi corporatiste ar creşte investiţiile în cea mai mare economie europeană, a spus consilierul guvernamental german Wolfgang Wiegard, membru al grupului care a făcut un plan pentru ministerul german de finanţe. Conform acestui plan, Germania ar trebui să introducă o taxă unică de 30% pentru toate veniturile personale şi corporatiste. "Majoritatea membrilor mai în vârstă ai grupului sunt în favoarea taxei unice," a spus Wiegard. "Economiştii mai tineri sunt cei care preferă sistemul dual de impozitare."
Totuşi, economistul german Alexander Klemm a spus pentru BBC News că, potrivit analizelor realizate în Rusia după introducerea cotei unice în 2001, "în general reforma fiscală nu a fost profitabilă, în sensul că reducerea cotelor de impozitare nu a dus la venituri mai mari pentru buget".
Polonia are în plan propuneri pentru taxa unică la începutul lui 2007 şi nu în 2006, aşa cum se semnalase iniţial, a spus Zbigniev Chlebowski, adjunct în grupul parlamentar Platforma Civică, care este aşteptat de cei mai mulţi să câştige alegerile din iunie 2005. Mişcarea va face parte dintr-o serie de măsuri fiscale mai strânse, a spus el.
Potrivit fostului prim-ministru ungar Viktor Orban, lider al principalului partid de opoziţie (FIDESZ-MPP), Budapesta nu va avea de ales decât să sară în barca cotei unice, pentru a menţine competitivitatea ţării şi a atrage o cotă serioasă de investiţii străine.
Primul ministru ceh Stanislav Gross este de asemenea în favoarea unui sistem de taxe simplificat. Totuşi, deşi a anunţat că ţara sa are o rată de creştere de două ori mai mare decât media zonei euro, el a mai spus că Praga nu va introduce o cotă unică de impozitare.
"Înaintea aderării, UE a cerut noilor veniţi din Europa Centrală şi de Est să renunţe la toate stimulentele discriminatorii din domeniul taxelor, în special cele pentru investitorii străini", scrie Katinka Barysch de la Centrul pentru Reforma Europeană. "Pentru a-şi păstra economiile atractive, multe dintre noile membre au răspuns prin reducerea generală a taxelor, atât pentru investitorii locali cât şi pentru cei străini. Din moment ce aceste reduceri nu sunt discriminatorii, UE nu poate şi nu ar trebui să facă nimic în acest sens. Aşadar de ce sunt unii dintre vechii membri ai UE atât de supăraţi din cauza taxelor din Estul Europei? Poate că unele guverne doresc să distragă atenţia de la nevoia imperioasă de a-şi curăţa propriile sisteme de taxe".
"Economiştii pot dezbate teoria la nesfârşit. Toată lumea are curbe clare care arată că veniturile guvernamentale cresc atunci când taxele scad şi viceversa. Totuşi, această dezbatere nu trebuie dusă prin intermediul graficelor sau testată doar în amfiteatre", scrie Matthew Lynn, editorialist la Bloomberg. "Taxele fixe au fost introduse în câteva foste ţări comuniste în ultimii câţiva ani. Până acum, dovezile arată că ele funcţionează."
