Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta elementele de activ si pasiv(mijloacele si resursele)la inchiderea exercitiului si in alte situatii prevazute de lege,grupate dupa natura,destinatie si lichiditate,respectiv dupa natura,provenienta si exigibilitate.Elementele de pasiv vizeaza fondurile de care a beneficiat intreprinderea(capitalurile proprii ale asociatiilor,provizioanele,datoriile de exploatare,financiare),iar cele de activ,utilizarile acestor fonduri,cu titlu durabil(active imobilizate)si cu titlu provizoriu si ciclic(active circulante).
Activul si pasivul reflecta aceeasi realitate vazuta sub forma mijloacelor de finantare si a utilizarii acestora la acelasi moment,ceea ce impune echilibrul permanent intre activele si pasivele bilantului,indiferent de forma de prezentare a acestuia(tabelara sau in lista).
Conform IAS 1”Prezentarea situatiilor financiare”,obiectivul bilantului este de a prezenta fidel informatii despre pozitia financiara a intreprinderii,respectiv capacitatea de a se adapta schimbarilor mediului cu ajutorul resurselor economice controlate (activele),structurii de finantare (datoriile si capitalurile proprii), precum si cu ajutorul unor indicatori economico-financiari importanti(lichiditatea si solvabilitatea).
Criteriile de clasamente al activelor si pasivelor bilantului difera in functie de scopul urmarit in analiza si de utilizator,ceea ce a condus la existenta mai multor tipuri(modele)de bilant,cum ar fi:bilantul contabil clasic construit pe baza unui sistem dublu de clasament in activ,dupa destinatie si dupa natura,iar in pasiv,dupa apartenenta si exigibilitate,bilantul financiar,bilantul functional,bilantul”Pool de fonds”(ansamblul resurselor)s.a.
Studiul bilantului trebuie efectuat dupa repartizarea rezultatului si incepe cu examinarea structurii pasivului si a structurii activului.
Bilantul contabil (patrimonial-juridic)utilizat pana la dotarea reglementarii contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate
prin OMFP nr.94/2001,respectiv OMFP nr.306/2002 s-a dovedit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre gestiune,in acest scop fiind necesar un bilant mai operational,care sa permita evidentierea relatiei dintre resursele disponibile si nevoile de finantare ale intreprinderi.Este cunoscut ca orice nevoie de finantare trebuie acoperita din resurse financiare,ceea ce se reflecta prin bilantul financiar(patrimonial).
Bilantul financiar(numit si lichiditate-exigibilitate)constituie un suport al analizei financiare tradiţionale care are ca finalitate descrierea patrimoniului intreprinderii in vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atat proprietarii,cat si creditorii.In masura in care creditorii utilizeaza un asemenea studiu este vorba de o analiza financiara externă.
Logica bilantului financiar se bazeaza pe criteriul lichidităţii crescatoare a activului si exigibilităţii crescatoare a pasivului.
Lichiditatea crescatoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce in ce mai mare a acestora de a devenii “lichide”si de a acoperii nevoile intreprinderii,in fruntea activului se afla valoriile imobilizate,cele mai putin “lichide”,iar la sfarsit disponibilitatiile,cele mai “lichide”.
Clasarea posturilor de pasiv in ordinea exigibilitatii crescatoare semnifica faptul ca exigibilitatea unei surse de finantare este legata de scadenta sa,primele posturi fiind cele mai lent exigibile(capitalurile proprii),iar ultimile,cele mai rapide exigibile(datoriile pe termen scurt),
Constructia bilantului financiar implica respectarea unor principii si reguli care permit ordonarea posturilor de bilant dupa criteriul pe termen scurt si pe termen lung.In acest sens,printre elementele constitutive ale bilantului trebuie sa se faca distinctie intre cele care raman la dispozitia intreprinderii pe termen lung(peste1 an).
Amenajarea posturilor de activ conduce la existenta a doua ansambluri :activul imobilizat care reprezinta elementele pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale, corporale, financiare), la care se adauga partea de activ circulant cu scadenta mai mare de 1 an (creante-clienti, cheltuieli efectuate in avans). In schimb,in activul circulant se includ imobilizarile cu scadenta scurta (imobilizarile financiare ce ajung la scadenta sub un an).
Amenajarea posturilor de pasiv structureaza pasivul bilantului in grupa capitalurilor permanente, formata din capitaluri proprii si datoriile pe termen mediu si lung (cu scadenta peste 1 an), si grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenta sub 1 an), indiferent de natura lor (datorii de exploatare, credite bancare curente, venituri realizate in avans cu scadenta scurta si datorii pe termen lung ajunse la scadenta).
Daca o parte a datoriilor pe termen lung ajunge la scadenta mai repede de 1 an, acestea vor fi trecute la datorii pe termen scurt.Veniturile realizate in avans cu scadenţa peste 1 an sunt incluse in datoriile pe termen mediu si lung.
Obtinerea bilantului financiar implica efectuarea unor corectii ale activului si pasivului pe baza informatiilor din anexa,prin respectarea unor principii de evaluare si regrupare a posturilor dupa criteriul vechimii(peste 1 an sau sub 1an).
Prezentarea bilantului financiar pune in evidenta doua parti distincte pe orizontala: partea superioara care reflecta structura financiara prin stabilitatea elementelor care il compun (necesarul de finantat si resursele de finantare permanente), si partea inferioara,care reflecta finantarea ciclului de activitate (necesarul de finantat pe termen scurt si resursele temporare de finantare).
Clasamentul activelor si pasivelor dupa criteriul vechimiin pune in evidenta,printr-o simpla lectura orizontala , echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilantului,acesta fiind utilizat pe plan international conform Normei 13 a IASC,precum si in cazul conturilor consolidate.
Importanta bilantului financiar in analiza financiara decurge din faptul ca serveste la determinarea marjei de securitate financiara prin intermediul fondului de rulment,care permite intreprinderii sa faca fata riscurilor pe termen scurt, garantand solvabilitatea acesteia.
Conform reglementarilor romanesti armonizate,bilantul in lista este apropiat modelului de bilant financiar, ceea ce faciliteaza analiza echilibrelor financiare,fara a mai fi necesare alte regrupari de posturi si apelare la anexe pentru separarea datoriilor si a creantelor dupa vechime.
Abandonarea principilor de clasament al posturilor in bilantul financiar a condus la aparitia bilantului functional, care regrupeaza posturile de bilant pe marile functiuni ale intreprinderii (investitii, exploatare, finantare, trezorerie), fiind un bilant economic,construit de Centrala Bilantului din Banca Frantei in scopul explicarii functionarii economice a intreprinderii de catre bancheri.
Constructia bilantului functional are la baza un set de principii si reguli menite sa puna in evidenta utilizariile si resursele corespunzatoare fiecărui ciclu de functionare a intreprinderii, gruparea posturilor fiind legata de operatiile realizate in raport cu natura,destinatia sau functia lor. In aceasta prezentare, bilantul este destinat analizei functionale.care poate fi o analiza externă.
Un principiu de elaborare a bilantului functional se refera exprimarea posturilor de bilant la valoarea bruta(valoarea de origine a acestora),ceea ce impune includerea amortismentelor si provizioanelor in capitalurile proprii,ca resurse de autofinantare a intreprinderii. Rezulta ca bilantul functional nu mai poate juca rolul asemanator bilantului financiar in evaluarea patrimoniala a posturilor, ci constituie un punct de plecare ideala pentru o analiza de flux privind variatiile de stocuri.
Un alt principiu al bilantului functional se refera la stabilitate,respectiv durata posturilor in patrimoniu, diferit de conceptul permanentei bilantului financiar,un imprumut pe termen lung ramane in imobilizarile financiare,indiferent de scadenta ,iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt, indiferent de scadenta.
Al treilea principiu,al afectarii,avut in vedere la structurarea posturilor,permite descrierea ciclurilor care compun viata intreprinderii si a echilibrelor financiare ce decurg dinn ele.
Bilantul economic elaborat in optica functionala permite evidentierea a doua categorii de utilizari in activ (de exploatare si in afara exploatarii),iar in pasiv a doua categorii de resurse(de exploatare si in afara exploatarii).
Importanta bilantului functional in analiza consta in faptul ca permite aprecierea stabilitatii structurii financiare a intreprinderii prin intermediul trezoreriei nete si exprima independenta dintre structura financiara si natura activitatii sale.
Comparatia intre bilantul financiar si bilantul functional arata ca bilantul permite o analiza externa a situatiei financiare a intreprinderii interesata,pentru creditori fiind realizata din perspectiva incetarii activitatii, iar bilantul functional permite in primul rand,o analiza interna realizata in principal de managerii intreprinderii din perspectiva continuitatii activitatii acesteia.
Ca raspuns adus criticilor bilantului financiar si bilantului functional,adeptii conceptelor noi aparute ale teoriei financiare neoclasice au conceput modelul de bilant”Pool de fonds”(ansamblul fondurilor).
Teoria financiara neoclasica avanseaza un criteriu care priveste costul capitalului compus din diferite resursefolosite, in functie de care se judeca oportunitatea diverselor utilizari carora le-au fost afectate.
In consecinta,bilantul trebuie privit ca un ansamblu de resurse si utilizari,care ofera indicii asupra deciziilor strategice in materie de investitii si de finantare,fara a exista o afectare a unei resurse unui anumit tip de utilizare.
Acest tip de bilant se apropie de bilantul functional prin prezenta in pasiv a amortismelor si a provizioanelor in fondurile proprii.In activ fondurile sunt grupate in doua parti distincte pentru a evidentia impactul strategiilor intreprinderii:strategia industriala si comerciala,caruia ii corespund imobilizarile brute non-financiare si activele circulante de exploatare(inclusiv lichoiditatiile necesare pentru exploatare), si strategia financiara,inclusiv lichiditatiile,care serveste obiectivelor de tip financiar.
Schematic,bilantul ansamblului de fonduri se prezinta astfel:Bilant “Pool de fonds”
Activ=utilizari Pasiv=resurse
Transpunerea bilantului in optica ansamblului de fonduri(“Pool de fonds”)este apropiata de bilantul functional.
Indiferent de optica si forma de prezentare a bilantului,analiza bilantului permite diagnosticarea pozitiei si a sanatatii financiare a intreprinderii prin intermediul unor studii de finete.
Bilantul este “fotografia”intrepriderii,care,indifferent de forma de prezentare,trebuie sa ofere raspuns la o serie de intrebari specifice celui care efectueaza analiza.Aceste intrebari decurg din modul in care se realizeaza egalitatea intre activul si pasivul bilantului,egalitate care transpune o identitate fundamentala intre doua reprezentari diferite ale aceleasi marimi economice,sursele fondurilor(originea)trebuie sa corespunda cu utilizarile(necesitatiile carora le-au fost afectate.
Analiza situatiei financiare pe baza bilantului in vederea elaborarii diagnosticului financiar-contabil trebuie sa respecte cateva principii:
1. Bilantul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari si materiali,ceea ce implica o analiza interna a acestuia
2. Pentru a asigura studiului o anumita profunzime,bilantul trebuie examinat ca un tot unitar,ceea ce impune corelarea indicatoriilor din bilant cu operatiunile economice al carui efect final il reflecta
3. Analiza bilantului,la un moment dat,trebuie comparata in timp si in spatiu cu alte unitati similare
4. Pe baza analizei bilantului se vor elabora previziuni si se vor adopta decizii financiare cu diverse destinatii
Ca orice analiza,studiul bilantului trebuie sa inceapa cu aprecierea generala a continutului acestuia,care se realizeaza prinlectura bilantului.Aceasta presupune,mai intai examinarea resurselor care au finantat utilizarile intreprinderii in cursul exercitiului financiar.
In acest sens,studiul bilantului(financiar,functional)prezentat sub forma tabelara implica o analiza interna efectuata in directie orizontala si verticala ,fiecare punand in evidenta corelatii cu semnificatii deosebite in aprecierea situatiei financiare a intreprinderii.
De exemplu,analiza pe orizontala a bilantului pune in evidenta modul in care se realizeaza principalele echilibre financiare pe termen scurt si pe termen lung ale intreprinderii sau grupului de intreprinderi,prin intermediul unor marimi agregate cum ar fi:situatia neta,fondul de rulment,necesarul de fond de rulment,trezoreria.
In acelasi timp,analiza pe orizontala evidentiaza corelatii intre posturi din activ si din pasiv(debitori-creditori,clienti-furnizori etc.).
Analiza in directia verticala a bilantului evidentiaza structura activului(prin raportul dintre activele imobilizate si activele circulante)si a pasivului(capitalului),structura finantarii nprin raportul dintre capitalurile proprii si datorii,permite calculul ratelorde rotatie a posturilor de activ si pasiv,calculul ratelor de rentabilitate etc.
Mentionam ca analiza situatiei si pe baza bilantului contabil structurat conform Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate prin formatul in lista se preteaza doar la o analiza pev verticala,fiind facilitata in privinta determinarii echilibrelor financiare:unele marimi agregate sunt prezentate ca posturi de bilant,cum ar fi postul”Active circulante,respectiv datorii curente nete”care exprima direct marimea fondului de rulment.
In acelasi timp nu se mai impune apelarea la anexe in vederea separarii datoriilor in functie de scadenta,aceste datorii fiind prezente distinct in bilant:”Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de 1an” si “Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de 1an”.
Studiul bilantului implica si o analiza externa care vizeaza intreprinderea indicatoriilor de bilant in stransa legatura cu activitatea economica a intreprinderii,ceea ce presupune confruntarea unor posturi de bilant cu sumele inregistrate in rulajele conturilor,asa cum rezulta din balantelele de verfificare.
Pe baza abordarii juridice a bilantului financiar,analistii financiari determina situatia neta(SN) a intreprinderii cu ajutorului relatiei :
SN=ACTIVE-DATORII TOTALE
Aceasta exprima valoarea contabila a drepturilor pe care le poseda asupra intreprinderii,fiind averea proprietarilor si trebuie sa fie suficienta pentru a asigura functionarea si independenta financiara a intreprinderii.
Comparativ cu capitalurile proprii,situatia neta este mai restrictiva,deoarece exclude subventiile si provizioanele reglementate.De aceea,situatia neta este un indicator mai relevant care exprima valoarea activului realizabil la un moment dat ce intereseaza atat proprietarii,actionarii,cat si creditorii intreprinderii mai ales in cazul llichidarii acesteia.Situatia neta se calculeaza punand fata in fata bunurile si datoriile de aceeasi scadenta.
Pe baza bilantului financiarsituatia neta este diferenta:
SN=Total active-Datorii totale-Venituri in avans=Capitaluri proprii
Pe baza bilantului contabil armonizat situatia neta este diferenta:
SN=(Toatal active-Datorii curente)-Datorii peste 1 an=F-G
Echilibrul financiar al intreprinderii rezulta din confruntarea maselor mari ale bilantului:fondul de rulment(FR)cu necesarul fond de rulment(NFR),din care rezulta trezoreria(T).Acest echilibru este determinat conform conceptiilor de prezentare a bilantului:optica financiara si optica functionala.
Pe baza bilantului financiar, care grupeaza posturile dupa criteriul permanentei,echilibrul financiar presupune finantarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadenta peste 1 an,iar finantarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an.
Un prim echilibru rezulta din confruntarea pasivului pe termen lung(capitalurile permanente)cu necesarul permanent(activul imobilizat),asa cum rezulta din partea superioara a bilantului financiar:
FRF =Capitaluri permanente(Capitaluri proprii+Datorii pe termen lung si mediu)+Provizioane pentru riscuri si cheltuieli-Necesar permanent(Active imobilizate nete).
Aceasta metoda pune in evidenta echilibrul financiar pe termen lung,fondul de rulment reprezentand partea din capitalurile cu grad de exigibilitate slab,care serveste finantarii elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut.
Metoda insista asupra originii fondului de rulment si permite intelegerea cauzelor variatiei sale,cresterea lui fiind determinata de cresterea capitalurilor permanente(emisii de noi actiuni,obligatiuni,noi imprumuturi pe termen lung)si de reducerea imobilizarilor nete(vanzari de titluri,dezinvestire,cesiuni de imobilizari).
Odata cu cresterea fondului de rulment,creste si marja de securitate a intreprinderii,ceea ce arata ca o parte mai insemnata din activele circulante este finantata din capitaluri permanente.
Scaderea fondului de rulment este cauzata de scaderea capitalurilor permanente(rambursari de imprumuturi pe termen lung sau de obligatiuni)si de cresterea imobilizarilor nete(investitii).
Un fond de rulment stationar reflecta stagnarea intreprinderii,care poate fi temporara sau de durata,avand diferite cauze legate de capitalurile proprii si de datoriile la termen comparativ cu situatia activului imobilizat.
Partea inferioara a bilantului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca diferenta:
FRF=(Active circulante +Cheltuieli in avans)-(Datorii pe termen scurt+Venituri in avans)
Metoda pune in evidenta afectarea si finalitatea fondului de rulment care este finantat din activul circulant.In aceasta ipostaza,fondul de rulment financiar arata surplusul excedentului de lichidare potentiala,ca o marja de securitate privind solvabilitatea intreprinderii.
Bilantul contabil armonizat permite determinarea mai rapida a fondului de rulment,in doua moduri:
a)FRF=(Total active-Datorii curente)-Active imobilizante=F-A;
b)FRF=Active circulante,respectiv datorii curente nete=E.
Teoretic,fondul de rulment trebuie sa fie pozitiv,ceea ce nu inseamn ca in anumite situatii nu poate exista un fond de rulment negativ fara a compromite buna functionare a intreprinderii.
Un fond de rulment pozitiv(Capitaluri permanent>Imobilizari nete)constituie o marja de securitate a intreprinderii pentru exploatarea sa cotidiana,permitandu-i sa-si asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare functionarii(stocuri minime,fond de casa minim),activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt(Activ circulant net
Necesarul de fond de rulment desemneaza nevoile financiare generate de executarea unor operatiuni repetitivecare compun ciclul de exploatare curenta(cumparari,vanzari,plati salarii),al carui total trebuie acoperit cel putin partial de resurse stabile(fondul de rulment net).El reprezinta banii ce trebuie rulati in intreprindere pentru a-i asigura functionarea(dupa finantarea imobilizarilor)care reclama cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de catre clienti.
Structura necesarului de fond de rulment cuprinde pe de o parte stocurile(de materii prime,produse finite,semifabricate)a caror valoareincorporeaza cheltuielile de fabricatie si pe de alta parte creantele.Din suma acestor componente se scad datoriile(de exploatare si in afara exploatarii),care corespund decalajelor incasari si plati:
NFR=Necesitati ciclice-Resurse ciclice
In care:
Necesitatile ciclice=Necesarul temporar-Disponibilitati;
Resursele ciclice=Resursele temporare-Creditele de trezorerie.
Pe baza bilantului armonizat,necesarul de fond de rulment se determina ca diferenta:
NFR=(Active circulante+Cheltuieli in avans-Casa si conturi la banci)-(Datorii ce trebuie platite in perioada de 1 an+Credite bancare+Venituri in avans)
Trezoreria neta(NT)rezulta din egalitatea dintre activele si pasivele bilantului in prezentarea tabelara insemnand Activ=Pasiv,respectiv Utilizari=Resurse egalitate care conduce la confruntarea fondului de rulment(FR)cu necesarul de fond de rulment(NFR).
Din aceasta confruntare rezulta echilibrul financiar al intrepriderii,care constituie un rezultat al operatiunilor ce afecteaza toate posturile de bilant si el rezulta din lectura pe orizontala a bilantului prezentat sub forma tabelara putand fi determinat in doua moduri:
a)pa baza părţii superioare a bilantului:
TN=FR-NFR
b)pe baza partii inferioare a bilantului:
TN=Disponibilitati-Credite de trezorerie
Sau
TN=Trezoreria activa-Trezoreria pasiva
Trezoreria activa cuprinde disponibilitatile curente degajate,de functionarea intreprinderii,la care se aduga plasamentele rambursabile in orice moment(valori mobiliare de plasament).
Trezoreria pasiva este prezentata de creditele bancare curente,soldurile creditoare de la banci si de efectele scontate(in afara bilantului).
Pe baza bilantului contabil armonizat ,prin prezentarea in lista,trezoreria este data de diferenta:
TN=Active circulante respectiv datorii curente nete(E)-NFR
