Argumente pro şi efecte pozitive
• Cota unică nu contravine acquis-ului comunitar. Capitolul 10_Impozitare din acquis se referă la impozitele indirecte (TVA, accize) şi nu la impozitele directe (din care categorie face parte şi impozitul pe venit). Nu este necesară o armonizare transfrontalieră a taxelor statelor membre UE.
• Încurajează munca şi scoate la suprafaţă munca la negru. Stimulează un al doilea loc de muncă.
• Elimină procedura greoaie şi costisitoare a declaraţiilor anuale de venit pentru anumite categorii de contribuabili.
• Simplitate, transparenţă şi eficienţă în colectare.
• Un sistem potrivit pentru state cu disciplină administrativă şi fiscală scăzută.
• Reduce economia subterană. Scoate la iveală o parte din economia gri şi neagră.
• Simplifică procedurile de calculare, colectare şi urmărire a impozitelor.
• Excepţiile, deducerile şi regimurile speciale sunt mai uşor de exploatat de cei înstăriţi şi informaţi decât de cei săraci.
• Egalizarea ratelor de impozit pentru venit şi profit nu va mai stimula artificial un factor de producţie în defavoarea altuia.
• Redistribuirea socială se va face doar prin politicile de cheltuieli, nu prin cele de colectare a veniturilor.
• Diferenţierea deducerilor personale introduce o notă de progresivitate chiar şi în cazul aplicării cotei unice.
• Cota unică este în concordanţă cu evoluţiile din regiune privind politica fiscală. Ţări care au introdus-o sau urmează să o introducă: Estonia, Letonia, Rusia, Ucraina, Slovacia, Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia.
• Impozitele reduse vor stimula investiţiile româneşti şi vor atrage investiţii străine, permiţând capitalizarea firmelor româneşti, care vor deveni mai competitive pe piaţa externă.
• Descurajarea tranzacţiilor speculative şi încurajarea investirii capitalurilor în afaceri productive generatoare de locuri de muncă.
Argumente contra şi efecte negative
• Lipsa de coerenţă a declaraţiilor şi măsurilor guvernamentale.
• Lipsa de consultare cu patronatele şi sindicatele în privinţa modificării politicii fiscale.
• Lipsa de stabilitate şi predictibilitate a politicii fiscale.
• Diminuarea fondurilor din impozitul pe venit la bugetele locale.
• Întreprinzătorii nu mai pot evalua efectele noilor impozite şi taxe introduse pentru a contracara efectele cotei unice asupra bugetului.
• Echitatea fiscală şi justiţia socială presupun impozitarea diferenţiată, progresivă, în funcţie de capacitatea contributivă dată de mărimea averii, veniturilor şi consumului fiecăruia.
• Această decizie de politică fiscală s-a luat fără consultari.
• Pune pe acelaşi plan impozitarea pentru bogaţi şi săraci. Măreşte diviziunile sociale, îi avantajează net doar pe 1% dintre români.
• Creşterea impozitului pe dobânzile la depozitele bancare şi pe câştigurile de pe piaţa de capital (investiţiile de capital).
• Creşterea preţului la utilităţi (electricitate, energie termică, gaze).
• Dublarea impozitului pe dividende la persoanele fizice.
• Devansarea calendarului de mărire a accizelor convenit cu UE la benzină, ţigări, cafea şi alcool.
• Creşterea selectivităţii asistenţei sociale şi reducerea ajutoarelor sociale.
• Îngheţarea majorării salariilor bugetarilor.
