Balanța de plăți a unei țări înregistrează în mod detaliat toate tranzacțiile care au loc într‐o anumită perioadă între rezidenții țării respective și rezidenții altor țări. Balanța de plăți reliefează toate operațiunile pe care o țară le realizează cu exteriorul. Toate înregistrările au loc în moneda națională. În balanța de plăți se înregistrează două tipuri de tranzacții:1.Tranzacții care implică exportul şi importul de bunuri şi servicii (dar și transferuri
unilaterale) şi care se regăsesc în contul curent.2.Tranzacții care implică o cumpărare sau o vânzare de active. Activele pot lua forma banilor (depozite), acțiuni, fabrici, datorie guvernamentală (titluri de stat), terenuri. Toate cumpărările şi vânzările de active se înregistrează în contul de capital și financiar. Balanța de plăți are, deci, două componente: contul curent și contul de capital și financiar. Contul curent include următoarele posturi: tranzacții cu bunuri și servicii, venituri și transferuri curente. A.Tranzacțiile cu bunuri și servicii.Exporturile și importurile de bunuri sunt considerate tranzacțiile vizibile ale unei țări. Principala problemă care apare în legătură cu înregistrarea exportului și importului de bunuri este legată de valoarea la care se înregistrează bunurile respective. Majoritatea țărilor înregistrează atât importurile, cât și exporturile la valoarea f.o.b (free on board), deci la prețul de vânzare, la care se adaugă costurile de depozitare și de încărcare până în momentul în care părăsesc țara sursă. Tranzacțiile cu servicii. Se poate vorbi despre un comerț vizibil (cu bunuri) și despre un comerț invizibil (cu servicii). În această din urmă categorie intră transportul de persoane de orice tip (cu avionul, trenul etc.), transportul mărfurilor, servicii de comunicație, de construcție, de asigurări și alte servicii financiare dar și servicii culturale sau de divertisment. B.VenituriÎn cadrul acestui post se înregistrează veniturile și cheltuielile cu dividendele aferente acțiunilor sau cu dobânzile. C. Transferurile curente.Transferurile presupun toate acele fluxuri monetare sau reale care nu au la bază achiziții de bunuri sau servicii.Contul de capital și financiar. contul de capital și financiar înregistrează toate tranzacțiile internaționale cu active financiare. Practic, aici se înregistrează modificarea activelor și datoriilor financiare ale unei tari față de exterior. Acest cont are două componente: contul de capital și contul financiar.Cele mai importante componente ale contului financiar sunt:Investițiile directe; Investițiile de portofoliu;Alte investitii;Activele de rezervă. A.Investițiile directe.Investițiile directe sunt cele care urmăresc implicarea în managementul unei firme și au, în general, scopuri productive. B.Investițiile de portofoliu. Reprezintă toate achizițiile și vânzările internaționale de active financiare, precum acțiuni, obligațiuni, certificate de depozit sau alte instrumente ale pieței monetare. C.Alte investiții
În cadrul acestui capitol se înregistrează creditele comerciale în care contrapartidele provin din două țări diferite, împrumuturile primite de la FMI, depozitele realizate de nerezidenți în România și depozitele realizate de rezidenți în străinătate. D.Activele de rezervă Acest post are o importanță deosebită în cadrul fiecărei economii. Rezerva valutară are rolul de a garanta plățile externe ale unei țări în ultimă instanță, în cazul în care există probleme referitoare la plata datoriei externe. De asemenea, rezerva valutară este utilizată de către decidenții de politică monetară pentru a interveni pe piața cursului de schimb. Principiile contabile care stau la baza întocmirii Balanței de Plăți. principiul dublei contrapartide, fiecare tranzacție se înregistrează de două ori, o dată pe partea de debit şi o dată pe partea de credit. Pe partea de debit se înregistrează: (i) activele reale desemnând importuri și (ii) activele financiare care desemnează o scădere a datoriilor către exterior sau o creștere a activelor externe. Pe partea de credit se înregistrează: (i) activele reale desemnând exporturi și (ii) activele financiare care desemnează o creștere a datoriilor către exterior sau o scădere a activelor externe.Importurile se regăsesc pe partea de debit a contului curent, iar exporturile pe partea de credit. Soldul contului curent se calculează ca fiind debit – credit și reprezintă deficit în cazul în care partea de debit este mai mare decât partea de credit. în afară de contul curent și contul de capital și financiar, există un cont de erori și omisiuni care asigură faptul că soldul balanței de plăți la sfârșitul fiecărui an este 0. Factori determinanți ai contului curent. 1.Cursul real de schimb: cursul real, nu cel nominal, influențează exportul net; o creștere a cursului de schimb real (o depreciere reală) este echivalentă cu o creștere a prețurilor din exterior față de prețurile din România, ceea ce duce la creșterea exporturilor și la diminuarea importurilor.O apreciere reală are efecte opuse. 2.O abordare macroeconomică. Venitul total produs într‐o economie (Y) reprezintă cererea totală pentru consum privat (C), pentru consum guvernamental (G), investiții (I) și export net (E‐X). ecuația echilibrului macroeconomic general: . Pe baza aceste ecuatii se pot face mai multe comentarii pertinente din punct de vedere economic:
1. Deficitul de cont curent (X‐E) se poate datora deficitului bugetar (G‐T)(deficitele gemene), unui nivel prea ridicat al investițiilor sau unui nivel prea scăzut al economiilor.2. În cazul în care o țară înregistrează un deficit bugetar (G‐T>0) mai mare decât surplusul contului de capital (S‐I >0), în mod sigur țara respectivă va înregistra un deficit al contului curent (X‐E >0). 3. Un deficit al contului curent se poate acoperi prin reducerea deficitului bugetar, prin scăderea investițiilor sau prin creșterea nivelului economiilor.CONDIȚIA MARSHALL‐LERNER. Potrivit acestei condiții,deprecierea reală a monedei naționale îmbunătățește situația contului curent numai dacă volumul exportului și al importului sunt suficient de elastice în raport cu valoarea cursului real.
