Etica – teorie şi practică în diverse ţări ale lumii
Etica în afaceri a devenit o preocupare în multe zone ale Globului, ca o reacţie împotriva practicilor imorale cu efecte negative în societate, dar şi ca o conştientizare a necesităţii respectării unor reguli morale şi în domeniul economic, ca şi în viaţa de zi cu zi. Pentru a avea o imagine asupra fenomenului teoretic şi practic al eticii în afaceri, vom prezenta în continuare unele aspecte caracteristice, din diverse zone ale lumii[1].
Australia
“Etica afacerilor”, ca disciplina academică, este un fenomen relativ nou. In ultimele 2 decenii, evenimentele din domeniul comerţului si sectorului public au atras atenţia cetăţenilor asupra necesităţii schimbării modului de conducere a acestor activităţi, în sensul creşterii responsabilităţii sociale. Astfel, majoritatea colegiilor şi facultăţilor de “business” au introdus cursuri de etică a afacerilor.
Mediul afacerilor a fost influenţat de puternica imigraţie străină din ultimele decenii, când foarte mulţi au căutat succesul cu orice preţ şi mulţi chiar au reuşit să facă avere în scurt timp. Ori standardele etice au fost lăsate deoparte, de cele mai multe ori.
Doi factori ar putea fi evidenţiaţi pentru a explica succesul acelor întreprinzători care au acţionat neetic sau chiar ilegal: a) o cultură a indiferenţei, adică o ignorare a culturii naţionale, a specificului localnicilor; b) decăderea sistemului juridic australian, datorită deselor cazuri de corupţie în rândul magistraţilor.
In prezent, universităţile au inclus în programele lor şcolare cursuri de etică a afacerilor, inspirate de manualele americane şi orientate spre specializările studiate.
Canada
Cele mai comune teme în etica afacerilor sunt legate de autonomia culturală şi economică a canadienilor, a căror istorie a fost timp îndelungat comună cu cea a britanicilor; influenţa acestora încă se resimte, la fel ca şi a vecinilor americani. De aceea, sentimentul apartenenţei naţionale devine tot mai important, într-o ţară în care calitatea vieţii este foarte ridicată, educaţia este subventionată de stat, la fel ca şi asistenţa medicală, iar creşterea economică este susţinută. Presiunea globalizării, liberalizarea comerţului, dereglementările sunt şi ele teme aprinse în etica afacerilor.
O altă problemă “delicată” din punct de vedere etic este “exportul” de slujbe prost plătite către ţări din lumea a treia (Mexic).
Un alt domeniu “preferat” este protecţia mediului şi durabilitatea, având în vedere faptul ca este vorba despre o economie bazată pe extracţiile resurselor naturale.
Etica afacerilor este totuşi în atenţia majorităţii companiilor. In revista bilunară “The Corporate Ethics Monitor” se promovează o serie de indicatori de natură etică, cum ar fi: codurile de etică ale companiilor, relaţiile sociale, angajarea femeilor, donaţiile caritabile, sponsorizările, protecţia mediului, relaţiile de muncă, sănătatea şi siguranţa lucrătorilor, implicarea militară şi nucleară a statului etc.
China
Moştenirea culturală a Chinei, în care virtuţile personale şi justiţia sunt valori tradiţionale, determină manifestarea unei anumite ordini a relaţiilor interpersonale în organizaţii economice şi sociale, cu puternice rădăcini (influenţe) budiste şi confucianiste. Dar epoca de modernizare şi adaptare la valorile vestului, prin care trece acum ţara, scoate în evidenţă anumite schimbări de mentalitate – atât într-un sens bun (ex: libertăţile şi drepturile individuale, justiţia distributivă, moralitatea politicilor publice), cât şi într-unul mai puţin bun (egoism, abuzul de putere, individualism, materialism).
In afaceri, adeseori sunt încălcate principii ale unei bune colaborări: lipsa transparenţei, încălcarea cuvântului dat, întârzieri nemotivate (în negocieri, livrări etc.), ascunderea adevărului etc.
Europa
Etica afacerilor a apărut în scenă pe la jumătatea anilor ’80, atât ca disciplină academică, cât şi ca domeniu practic de interes. Maturitatea sa academică este demonstrată de numeroasele cursuri, publicaţii, periodice, asociaţii profesionale sau educative. Prima catedră de etica afacerilor a fost fondată în Olanda, la Nijenrode University, The Netherlands Business School, în 1984; după ea au urmat numeroase alte cursuri în toată Europa.
In 1987 a fost fondat The European Business Ethics Network, iar în primii 7 ani a adunat peste 500 de membri din sfera academică şi practică.
Există numeroase similitudini cu “tematica” eticii afacerilor din SUA; cele mai dezbătute cazuri sunt din domenile: managementul mediului, managementul resurselor umane, calitatea produsului, practicile de marketing, produsele financiare, tehnicile contabile, tranzacţiile comerciale etc. De un interes deosebit se bucură cultura organizaţionala, climatul moral şi dezvoltarea codurilor de conduită (etice).
Dar există şi diferenţe între cele două zone, mai ales în ceea ce priveşte înţelegerea şi modul de rezolvare sau de “mânuire” a problemelor de ordin etic. In Europa, responsabilitatea individului într-o situaţie conflictuală este analizată împreună cu cea colectivă, socialul fiind mai bine accentuat (de fapt o trăsătură a multor economii naţionale din ţări europene).
Marea Britanie
Interesul pentru etica afacerilor a crescut mult în ultimii ani, în parte datorită influenţei SUA, dar şi numeroaselor scandaluri de corupţie sau de nerespectare a responsabilităţii sociale de către unele companii.
Ca şi disciplină academică, etica afacerilor este prezentă în toate facultăţile de business, inspirată de cărţile americane dar şi din realitatea britanică. De asemenea, este prezentă în programele doctorale şi în cele de master.
Primul centru academic de cercetare a fost creat în 1987 la Universitatea din Londra – Institute of Business Ethics (IBE).
Instituţionalizarea recunoaşterii eticii afacerilor s-a realizat prin crearea primei catedre de etică a afacerilor şi responsabilitate socială, în 1993, la London Business School. Aceeaşi universitate are şi un centru de cercetare în domeniul eticii afacerilor. Numeroase cercuri şi instituţii religioase joacă un rol important în promovarea eticii în afaceri, cum ar fi Asociaţia Creştină a Oamenilor de Afaceri, Institutul Evreiesc pentru Etica Afacerilor sau programul bisericii anglicane “Credinţa în afaceri”.
Universitatea Cambridge deţine şi ea Centrul pentru Etica Afacerilor şi a Sectorului Public.
Institutul de Management, care cumulează circa 70000 de membri individuali şi 800 de companii, a elaborat în 1993 un nou “Cod de Conduită şi Ghid de Practică Managerială”.
O cercetare recentă facută de IBE pe un eşantion de 500 companii mari a evidenţiat faptul că circa 40% dintre acestea posedă un cod de conduită.
Israel
Etica afacerilor este o problemă mai puţin abordată; există puţine companii care deţin un cod de conduită, iar pe agenda organelor publice etica în afaceri nu figurează. Dar asta nu înseamnă că practicile de afaceri în Israel sunt neetice, ci, dimpotrivă, studiile reflectă un nivel înalt al standardelor morale în afaceri. Insă caracterul mai centralizat al economiei, controlul şi intervenţia instituţiilor statului în economie creează cadrul propice corupţiei la nivel guvernamental, în plan economic, politic şi administrativ. De asemenea, nici problemele mediului nu au fost prea serios luate în seamă până în prezent.
Japonia
Etica afacerilor în Japonia este strâns legată de valorile religioase şi sociale foarte strict definite. Aici grupurile şi nu indivizii deţin propriul spirit, conectat la realitate. Totul se concentrează pe grupuri.
Stategia principală de management este “Kaizen”, adică continua îmbunătăţire a produsului, în care sunt implicaţi toţi angajaţii.
Afacerile în familie sunt foarte răspândite; o firmă de familie (dar de dimensiuni mari) are propria bancă cu care lucrează, furnizori proprii ş.a.m.d., într-un cerc relativ închis.
Principiul liberei concurenţe domină etica afacerilor, deşi unele bariere de intrare pe piaţă există (mai ales pentru companiile străine).
Principiul diviziunii muncii nu este foarte important. Mai importante sunt procesul muncii în sine şi rezultatele. De aceea, rotaţia pe posturi e frecventă, iar posturile nu sunt foarte clar delimitate. Obiectivele şi rezultatele sunt cele care se evaluează.
Grupurilor de muncă li se asigură un anumit standard de viaţă – ca un obiectiv important al firmei. In Japonia, când managerii au dificultăţi, mai întâi îşi reduc propriile beneficii, apoi dividendele şi alte costuri şi doar în cele din urmă salariile angajaţilor.
Relaţiile între parteneri sunt întotdeauna privite pe termen lung, astfel că buna colaborare nu se poate realiza decât pe baza principiilor etice. Iar calitatea produselor, punctualitatea, respectarea cuvântului dat, a termenelor sunt valori de bază.
