Operatiunea triunghiulara se deruleaza intre trei agenti economici(A,B,C) stabiliti in state membre UE. Aceste operatiuni au urmatoarele caracteristici esentiale:
Furnizorul x din staul comunitar(A)=>x(A)
Revanzatorul y din statul comunitar(B)=>y(B)
Beneficiarul final z din staul comunitar=>z(C)
a. livrarea de marfuri trebuie efectuata de un furnizor x(A) catre un cumparator revanzator y(B) inregistrati fiecare in scopuri de TVA in state membre diferite;
b.livrarea de bunuri efectuata de furnizorulx(A) din primul stat membru trebuie urmata obligatoriu de livrarea acelorasi bunuri de catre cumparatorul y(B) revanzator din al doilea stat membru catre beneficiarul direct z(C) situat in al treilea stat membru;
c. beneficiarul final y(C) trebuie sa fie inregistrat in scopuri de TVA in al treilea stat membru (C) in vederea indeplinirii obligatiei de plata a TVA
d. bunurile trebuie sa fie expediate sau transportate direct din primul stat membru (al furnizorului x(A)) catre al treilea stat membru beneficiar al(al beneficiarului y(C)) livrarii;
e. furnizorul x(A) sau cumparatorul revanzator y(B) isi asuma responsabilitatea transportului de bunuri in conformitate cu conditiile cuprinse in contractele incheiate intre cele doua parti (din primul si al doilea stat membru).
Pe scurt operatiunea triunghiulara are loc atunci cand firma z din statul (C) in calitate de beneficiar final al livrarii face parte dintr-un stat membru,respectiv (C) ar fi obligata la plata taxei de catre firma y din statul(B) in calitate de furnizor-revanzator,iar y din ( B ) este persoana impozabila in UE ,iar marfa este livrata direct de la un furnizor x(A) din statul comunitar (A)in statul(C) firmei z .
Obligatiile celor trei firme (x,y,z) sunt urmatoarele:
1. firma y dintr-un stat comunitar(B) in calitate de revanzator, inregistrata in scopuri de T.V.A. in acel stat:
-emite factura catre firma x din (A),si inscrie codul de inregistrare in scopuri de TVA al firmei x(A)Romania,obtinut in urma solicitarii acestuia;
-incadreaza operatiunea la livrare intracomunitara scutita cu drept de deducere a T.V.A. si o raporteaza la livrari in cadrul unei operatiuni triunghiulare.
-bunurile achizitionate de firma y in calitate de cumparator revanzator y(B) sunt transportate de firma transportatoare care poate fi firma x sau y , sau un tert(alfa) in contul firmei y, direct din statul (A),Romania,catre beneficiarul direct al livrarii ulterioare efectuate in (C), conform conditiilor prevazute in contractul incheiat intre firma x si y.
2. firma x din Romania(A), inregistrata in scopuri de T.V.A. are urmatoarele obligatii:
-comunica codul de inregistrare in scopuri de T.V.A. firmei y din statul comunitar respectiv(B);
- incadreaza operatiunea la livrari intracomunitare scutite efectuate in cadrul unei operatiuni triunghiulare;
-emite factura catre z(C) cu mentiunea ca persoana obligata la plata TVA este beneficiarul livrarii z(C)
3.firma z din statul comunitar(C), inregistrata in scopuri de T.V.A., desemnata de firma x (A) Romania ca fiind obligata la plata taxei, incadreaza operatiunea la achizitii intracomunitare, impoziteaza livrarea prin taxare inversa si o raporteaza ca fiind achizitie intracomunitara efectuata in cadrul unei operatiuni triunghiulare.
4426=4427
joi, 29 aprilie 2010
Programele informatice utilizate
Programele informatice utilizate în activitatea financiară şi contabilă: Criterii minimale
Ordin nr. 1850 din 14/12/2004
privind registrele şi formularele financiar-contabile
Anexa
40. Sistemul informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei unităţi trebuie
să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele
contabile aplicabile, controlul şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice.
La elaborarea şi adaptarea programelor informatice vor fi avute în vedere următoarele:
a) cuprinderea în procedurile de prelucrare, a reglementărilor în vigoare şi a posibilităţii
de actualizare a acestor proceduri, în funcţie de modificările intervenite în legislaţie;
b) cunoaşterea adecvată a funcţiilor sistemului de prelucrare automată a datelor, de către
personalul implicat şi respectarea acestora;
c) gestionarea pachetelor de produse-program, asigurarea protecţiei lor împotriva unor
accese neautorizate, realizarea confidenţialităţii datelor din sistemul informatic;
d) stabilirea tipului de suport pentru păstrarea datelor de intrare, intermediare sau de
ieşire;
e) soluţionarea eventualelor erori care pot să apară în funcţionarea sistemului informatic;
f) verificarea completă sau prin sondaj a modului de funcţionare a procedurilor de
prelucrare prevăzute de sistemul informatic;
g) verificarea totală sau prin sondaj a operaţiunilor economico-financiare înregistrate în
contabilitate, astfel încât acestea să fie efectuate în concordanţă strictă cu prevederile
actelor normative care le reglementează;
h) verificarea prin teste de control a programului informatic utilizat.
41. Sistemele informatice de prelucrare automată a datelor în domeniul financiar-contabil
trebuie să răspundă la următoarele criterii considerate minimale:
a) să asigure concordanţa strictă a rezultatului prelucrărilor informatice cu prevederile
actelor normative care le reglementează;
b) să precizeze tipul de suport care asigură prelucrarea datelor în condiţii de siguranţă;
c) fiecare dată înregistrată în contabilitate trebuie să se regăsească în conţinutul unui
document, la care să poată avea acces atât beneficiarii, cât şi organele de control;
d) să asigure listele operaţiunilor efectuate în contabilitate pe bază de documente
justificative care să fie numerotate în ordine cronologică, interzicându-se inserări,
intercalări, precum şi orice eliminări sau adăugiri ulterioare;
e) să asigure reluarea automată în calcul a soldurilor conturilor obţinute anterior;
f) să asigure conservarea datelor pe o perioadă de timp care să respecte prevederile Legii
contabilităţii nr. 82/1991, republicată;
g) să precizeze procedurile şi suportul magnetic extern de arhivare a produselor-program, a
datelor introduse, a situaţiilor financiare sau a altor documente, cu posibilitatea de
reintegrare în sistem a datelor arhivate;
h) să nu permită inserări, modificări sau eliminări de date pentru o perioadă închisă;
i) să asigure următoarele elemente constitutive ale înregistrărilor contabile:
- data efectuării înregistrării contabile a operaţiunii;
- jurnalul de origine în care se regăsesc înregistrările contabile;
- numărul documentului justificativ sau contabil (atribuit de emitent);
j) să asigure confidenţialitatea şi protecţia informaţiilor şi a programelor prin parole,
cod de identificare pentru accesul la informaţii,, copii de siguranţă pentru programe şi
informaţii;
k) să asigure listări clare, inteligibile şi complete, care să conţină următoarele elemente
de identificare, în antet sau pe fiecare pagină, după caz:
- tipul documentului sau al situaţiei;
- denumirea unităţii;
- perioada la care se referă informaţia;
- datarea listărilor;
- paginarea cronologică;
- precizarea programului informatic şi a versiunii utilizate;
l) să asigure listarea ansamblului de situaţii financiare şi documente de sinteză necesare
conducerii operative a unităţii;
m) să asigure respectarea conţinutului de informaţii prevăzut pentru formulare;
n) să permită, în orice moment, reconstituirea conţinutului conturilor, listelor şi
informaţiilor supuse verificării; toate soldurile conturilor trebuie să fie rezultatul unei
liste de înregistrări şi al unui sold anterior al acelui cont; fiecare înregistrare trebuie
să aibă la bază elemente de identificare a datelor supuse prelucrării;
o) să nu permită:
- deschiderea a două conturi cu acelaşi simbol;
- modificarea simbolului de cont în cazul în care au fost înregistrate date în acel cont;
- suprimarea unui cont în cursul exerciţiului financiar curent sau aferent exerciţiului
financiar precedent, dacă acesta conţine înregistrări sau sold;
- editarea a două sau a mai multor documente de acelaşi tip, cu acelaşi număr şi conţinut
diferit de informaţii;
p) să permită suprimarea unui cont care nu are înregistrări pe parcursul a cel puţin doi ani
(exerciţii financiare), în mod automat sau manual;
r) să prevadă în documentaţia produsului informatic modul de organizare şi tipul sistemului
de prelucrare:
- monopost sau multipost;
- monosocietate sau multisocietate;
- reţea de calculatoare;
- portabilitatea fişierelor de date;
s) să precizeze tipul de organizare pentru culegerea datelor:
- preluări pe loturi cu control ulterior;
- preluări în timp real cu efectuarea controlului imediat;
- combinarea celor două tipuri;
t) să permită culegerea unui număr nelimitat de înregistrări pentru operaţiunile contabile;
u) să posede documentaţia tehnică de utilizare a programelor informatice necesară
exploatării optime a acestora;
v) să respecte reglementările în vigoare cu privire la securitatea datelor şi fiabilitatea
sistemului informatic de prelucrare automată a datelor.
42. Elaboratorii de programe informatice au obligaţia de a prevedea, prin contractele de
livrare a programelor informatice, clauze privind întreţinerea şi adaptarea produselor
livrate, precum şi clauze privind eliminarea posibilităţilor de modificare a procedurilor de
prelucrare automată a datelor de către utilizatori.
Unităţile de informatică sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul sistemului
informatic de prelucrare automată a datelor poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a
informaţiilor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea
datelor pe care le transmit pentru prelucrare.
43. Utilizatorul trebuie:
- să se asigure de perenitatea documentaţiei, a surselor în diferite versiuni ale
produsului-program, în cazul dispariţiei prestatorului de servicii sau a distribuitorului de
produse-program;
- să organizeze salvarea şi arhivarea datelor, programelor sau produselor de prelucrare,
astfel încât informaţiile să poată fi reprocesate ulterior prin acelaşi lanţ informatic şi
în condiţiile de exploatare reconstituite;
- să deţină la sediul său, pe perioada neprescrisă, manualul de utilizare complet şi
actualizat al fiecărui produs-program utilizat.
44. Pe perioada neprescrisă se va organiza o gestiune a versiunilor, modificărilor,
corecturilor şi schimbărilor de sistem informatic, produse-program şi sistem de calcul.
Dacă unitatea, în cursul acestei perioade, a schimbat sistemul de calcul, respectiv de
prelucrare a datelor, trebuie să se efectueze o reconciliere între datele arhivate şi
versiunile noi ale produselor-program şi ale echipamentelor de calcul.
Arhivele pe suport magnetic trebuie "împrospătate" periodic pentru a le asigura
lizibilitatea, respectiv accesibilitatea.
45. Responsabilităţile ce revin personalului unităţii cu privire la utilizarea sistemului
informatic de prelucrare automată a datelor se stabilesc prin regulamente interne.
H. Condiţiile în care se pot întocmi, edita şi arhiva electronic registrele, jurnalele şi
alte documente financiar-contabile
46. Din punct de vedere al bazei de date să existe posibilitatea reconstituirii în orice
moment a conţinutului registrelor, jurnalelor şi altor documente financiar-contabile.
47. Registrele, jurnalele şi alte documente financiar-contabile, care se arhivează pe suport
WORM (Write Once Read Many), să fie semnate de persoana care le întocmeşte, în conformitate
cu prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
48. Să existe un plan de securitate al sistemului informatic, cuprinzând măsurile tehnice şi
organizatorice care să asigure următoarele cerinţe minimale:
a) confidenţialitatea şi integritatea comunicaţiilor;
b) confidenţialitatea şi nonrepudierea tranzacţiilor;
c) confidenţialitatea şi integritatea datelor;
d) împiedicarea, detectarea şi monitorizarea accesului neautorizat în sistem;
e) restaurarea informaţiilor gestionate de sistem în cazul unor calamităţi naturale,
evenimente imprevizibile, prin:
- arhivarea datelor utilizând tehnologia WORM (Write Once Read Many), care să permită
inscripţionarea o singură dată şi accesarea ori de câte ori este nevoie a informaţiilor
stocate;
- înregistrarea datelor din documentele financiar-contabile în timp real, în alt sistem de
calcul, cu aceleaşi caracteristici, care să fie amplasat într-o altă locaţie.
49. Să se asigure listarea tuturor registrelor, jurnalelor şi formularelor la cererea
organelor de control.
Ordin nr. 1850 din 14/12/2004
privind registrele şi formularele financiar-contabile
Anexa
40. Sistemul informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei unităţi trebuie
să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele
contabile aplicabile, controlul şi păstrarea acestora pe suporturi tehnice.
La elaborarea şi adaptarea programelor informatice vor fi avute în vedere următoarele:
a) cuprinderea în procedurile de prelucrare, a reglementărilor în vigoare şi a posibilităţii
de actualizare a acestor proceduri, în funcţie de modificările intervenite în legislaţie;
b) cunoaşterea adecvată a funcţiilor sistemului de prelucrare automată a datelor, de către
personalul implicat şi respectarea acestora;
c) gestionarea pachetelor de produse-program, asigurarea protecţiei lor împotriva unor
accese neautorizate, realizarea confidenţialităţii datelor din sistemul informatic;
d) stabilirea tipului de suport pentru păstrarea datelor de intrare, intermediare sau de
ieşire;
e) soluţionarea eventualelor erori care pot să apară în funcţionarea sistemului informatic;
f) verificarea completă sau prin sondaj a modului de funcţionare a procedurilor de
prelucrare prevăzute de sistemul informatic;
g) verificarea totală sau prin sondaj a operaţiunilor economico-financiare înregistrate în
contabilitate, astfel încât acestea să fie efectuate în concordanţă strictă cu prevederile
actelor normative care le reglementează;
h) verificarea prin teste de control a programului informatic utilizat.
41. Sistemele informatice de prelucrare automată a datelor în domeniul financiar-contabil
trebuie să răspundă la următoarele criterii considerate minimale:
a) să asigure concordanţa strictă a rezultatului prelucrărilor informatice cu prevederile
actelor normative care le reglementează;
b) să precizeze tipul de suport care asigură prelucrarea datelor în condiţii de siguranţă;
c) fiecare dată înregistrată în contabilitate trebuie să se regăsească în conţinutul unui
document, la care să poată avea acces atât beneficiarii, cât şi organele de control;
d) să asigure listele operaţiunilor efectuate în contabilitate pe bază de documente
justificative care să fie numerotate în ordine cronologică, interzicându-se inserări,
intercalări, precum şi orice eliminări sau adăugiri ulterioare;
e) să asigure reluarea automată în calcul a soldurilor conturilor obţinute anterior;
f) să asigure conservarea datelor pe o perioadă de timp care să respecte prevederile Legii
contabilităţii nr. 82/1991, republicată;
g) să precizeze procedurile şi suportul magnetic extern de arhivare a produselor-program, a
datelor introduse, a situaţiilor financiare sau a altor documente, cu posibilitatea de
reintegrare în sistem a datelor arhivate;
h) să nu permită inserări, modificări sau eliminări de date pentru o perioadă închisă;
i) să asigure următoarele elemente constitutive ale înregistrărilor contabile:
- data efectuării înregistrării contabile a operaţiunii;
- jurnalul de origine în care se regăsesc înregistrările contabile;
- numărul documentului justificativ sau contabil (atribuit de emitent);
j) să asigure confidenţialitatea şi protecţia informaţiilor şi a programelor prin parole,
cod de identificare pentru accesul la informaţii,, copii de siguranţă pentru programe şi
informaţii;
k) să asigure listări clare, inteligibile şi complete, care să conţină următoarele elemente
de identificare, în antet sau pe fiecare pagină, după caz:
- tipul documentului sau al situaţiei;
- denumirea unităţii;
- perioada la care se referă informaţia;
- datarea listărilor;
- paginarea cronologică;
- precizarea programului informatic şi a versiunii utilizate;
l) să asigure listarea ansamblului de situaţii financiare şi documente de sinteză necesare
conducerii operative a unităţii;
m) să asigure respectarea conţinutului de informaţii prevăzut pentru formulare;
n) să permită, în orice moment, reconstituirea conţinutului conturilor, listelor şi
informaţiilor supuse verificării; toate soldurile conturilor trebuie să fie rezultatul unei
liste de înregistrări şi al unui sold anterior al acelui cont; fiecare înregistrare trebuie
să aibă la bază elemente de identificare a datelor supuse prelucrării;
o) să nu permită:
- deschiderea a două conturi cu acelaşi simbol;
- modificarea simbolului de cont în cazul în care au fost înregistrate date în acel cont;
- suprimarea unui cont în cursul exerciţiului financiar curent sau aferent exerciţiului
financiar precedent, dacă acesta conţine înregistrări sau sold;
- editarea a două sau a mai multor documente de acelaşi tip, cu acelaşi număr şi conţinut
diferit de informaţii;
p) să permită suprimarea unui cont care nu are înregistrări pe parcursul a cel puţin doi ani
(exerciţii financiare), în mod automat sau manual;
r) să prevadă în documentaţia produsului informatic modul de organizare şi tipul sistemului
de prelucrare:
- monopost sau multipost;
- monosocietate sau multisocietate;
- reţea de calculatoare;
- portabilitatea fişierelor de date;
s) să precizeze tipul de organizare pentru culegerea datelor:
- preluări pe loturi cu control ulterior;
- preluări în timp real cu efectuarea controlului imediat;
- combinarea celor două tipuri;
t) să permită culegerea unui număr nelimitat de înregistrări pentru operaţiunile contabile;
u) să posede documentaţia tehnică de utilizare a programelor informatice necesară
exploatării optime a acestora;
v) să respecte reglementările în vigoare cu privire la securitatea datelor şi fiabilitatea
sistemului informatic de prelucrare automată a datelor.
42. Elaboratorii de programe informatice au obligaţia de a prevedea, prin contractele de
livrare a programelor informatice, clauze privind întreţinerea şi adaptarea produselor
livrate, precum şi clauze privind eliminarea posibilităţilor de modificare a procedurilor de
prelucrare automată a datelor de către utilizatori.
Unităţile de informatică sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul sistemului
informatic de prelucrare automată a datelor poartă răspunderea prelucrării cu exactitate a
informaţiilor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea şi realitatea
datelor pe care le transmit pentru prelucrare.
43. Utilizatorul trebuie:
- să se asigure de perenitatea documentaţiei, a surselor în diferite versiuni ale
produsului-program, în cazul dispariţiei prestatorului de servicii sau a distribuitorului de
produse-program;
- să organizeze salvarea şi arhivarea datelor, programelor sau produselor de prelucrare,
astfel încât informaţiile să poată fi reprocesate ulterior prin acelaşi lanţ informatic şi
în condiţiile de exploatare reconstituite;
- să deţină la sediul său, pe perioada neprescrisă, manualul de utilizare complet şi
actualizat al fiecărui produs-program utilizat.
44. Pe perioada neprescrisă se va organiza o gestiune a versiunilor, modificărilor,
corecturilor şi schimbărilor de sistem informatic, produse-program şi sistem de calcul.
Dacă unitatea, în cursul acestei perioade, a schimbat sistemul de calcul, respectiv de
prelucrare a datelor, trebuie să se efectueze o reconciliere între datele arhivate şi
versiunile noi ale produselor-program şi ale echipamentelor de calcul.
Arhivele pe suport magnetic trebuie "împrospătate" periodic pentru a le asigura
lizibilitatea, respectiv accesibilitatea.
45. Responsabilităţile ce revin personalului unităţii cu privire la utilizarea sistemului
informatic de prelucrare automată a datelor se stabilesc prin regulamente interne.
H. Condiţiile în care se pot întocmi, edita şi arhiva electronic registrele, jurnalele şi
alte documente financiar-contabile
46. Din punct de vedere al bazei de date să existe posibilitatea reconstituirii în orice
moment a conţinutului registrelor, jurnalelor şi altor documente financiar-contabile.
47. Registrele, jurnalele şi alte documente financiar-contabile, care se arhivează pe suport
WORM (Write Once Read Many), să fie semnate de persoana care le întocmeşte, în conformitate
cu prevederile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
48. Să existe un plan de securitate al sistemului informatic, cuprinzând măsurile tehnice şi
organizatorice care să asigure următoarele cerinţe minimale:
a) confidenţialitatea şi integritatea comunicaţiilor;
b) confidenţialitatea şi nonrepudierea tranzacţiilor;
c) confidenţialitatea şi integritatea datelor;
d) împiedicarea, detectarea şi monitorizarea accesului neautorizat în sistem;
e) restaurarea informaţiilor gestionate de sistem în cazul unor calamităţi naturale,
evenimente imprevizibile, prin:
- arhivarea datelor utilizând tehnologia WORM (Write Once Read Many), care să permită
inscripţionarea o singură dată şi accesarea ori de câte ori este nevoie a informaţiilor
stocate;
- înregistrarea datelor din documentele financiar-contabile în timp real, în alt sistem de
calcul, cu aceleaşi caracteristici, care să fie amplasat într-o altă locaţie.
49. Să se asigure listarea tuturor registrelor, jurnalelor şi formularelor la cererea
organelor de control.
luni, 26 aprilie 2010
Evaluarea
EVALUAREA INTREPRINDERII
I. DEFINIŢIA EVALUARII
De o manieră generală, evaluarea are ca obiectiv stabilirea valorii de piaţă (de circulaţie) a unui bun, activ sau afacere.
Prin evaluare nu se creează valoare.
Caracterul complex al operaţiunii de evaluare a întreprinderii este determinat de o serie de elemente cum ar fi:
-natura şi mărimea întreprinderii.
Domeniul în care activează firma îşi pune amprenta asupra modalităţii de evaluare, în sensul că anumite metode se utilizează pentru o întreprindere de producţie şi alte metode pentru una prestare de servicii (ex.agenţie de turism).
Cât priveşte mărimea, aceasta se reflectă în -.dimensiunea activităţii de evaluare care în timp poate fi de ordinul lunilor;
-patrimoniul firmei şi posibilităţile de valorificare a lui.
Întreprinderea dispune de bunuri materiale achiziţionate în momente şi la preţuri diferite, care trebuie să fie evaluate în funcţie de valoarea lor de utilitate. Aceste bunuri au o valoare intrinsecă, care se materializează în măsura în care pot fi valorificate.
-reflectarea în contabilitatea firmei a patrimoniului întreprinderii.
Cu ocazia evaluării unor societăţi comerciale s-au constatat diferenţe importante dintre datele din evidenţă şi situaţia faptică de pe teren.
Or, în aceste condiţii echipa de evaluare a trebuit să efectueze o serie de operaţiuni pentru a se asigura concordanţa dintre evidenţe şi realitatea din teren;
-capacitatea echipei de conducere de a gestiona şi elabora strategia firmei.
Cumpărătorul nu achiziţionează trecutul ci viitorul, întrucât numai astfel poate să-şi recupereze investiţia făcută.
Este adevărat că trecutul este luat în consideraţie pentru a stabili valoarea în prezent.
În principiu, valoarea întreprinderii reflectă rezultatul unei judecăţi care se bazează pe o apreciere în funcţie de anumite criterii de comparaţie, pe analize, calcule sau expertize.
Evaluarea unei întreprinderi vizează stabilirea valorii afacerii la un moment dat, măsurarea avuţiei (bogăţiei) reale şi a potenţialului acestei de a-şi mări bogăţia în perioada următoare.
Acesta înseamnă că evaluarea întreprinderii nu reprezintă doar stabilirea valorii unor proprietăţi sau bunuri din patrimoniul acesteia, ci şi determinarea capacităţii firmei de a genera fluxuri (profit, cash-flow, etc) la dispoziţia proprietarului său, avându-se în vedere că obiectul evaluat (firma) este un bun care are capacitatea de a crea alte bunuri.
În literatura de specialitate, pe baza experienţei se prezintă numeroase exemple prin care se arată complexitatea, multitudinea de factori care determină valoarea şi care trebuie luaţi în considerare la stabilirea valorii întreprinderii. Nimeni nu a putut găsi o soluţie imuabilă cu ajutorul căreia să se decidă o singură valoare a întreprinderii.
Nu există formule tip, ca de exemplu, pentru determinarea unei suprafeţe.
În cazul întreprinderilor, cumpărătorul respectiv, cel care investeşte poate întâlni:
a) un patrimoniu imobiliar şi mobiliar, respectiv mijloace de producţie ce încorporează un potenţial tehnic ridicat;
b) o activitate rentabilă, respectiv o sursă de câştig, rezultat care poate fi inclus în rezerve în limitele legale, reinvestit pentru dezvoltarea sau distribuit sub formă de dividende;
c) o organizare foarte bună a activităţii, un personal calificat, metode perfecţionate de organizare a muncii;
d) o clientelă fidelă, ce reprezintă baza pentru menţinerea performanţelor economico-financiare în viitor.
Combinarea acestor elemente determină, în ultimă instanţă, valoarea întreprinderii şi fiecare grupă trebuie să fie avută în vedere de specialistul evaluator.
Evident, aprecierea se face la un moment dat, pe baza unor criterii specifice acestor elemente, astfel:
• primul element poate fi apreciat pornind de la activul net (diferenţa dintre activul bilanţier şi totalul datoriilor), după ce s-au realizat corecţiile necesare, aşa cum se va prezenta în capitolele următoare;
• al doilea element poate fi apreciat pe baza profitului realizat în ultimii ani şi proiectarea acestuia pe o anumită perioadă de previziune. Pe cumpărător nu îl interesează trecutul, ci mai degrabă prezentul şi viitorul, respectiv ce remunerare a capitalului pe care îl investeşte va obţine;
• al treilea element (c) poate fi apreciat pe baza unor indicatori specifici utilizaţi în cadrul diagnosticului, dar şi prin luarea în considerare a primelor două elemente (a şi b), prin evoluţia cifrei de afaceri, a profitului, politicii de investiţii, etc;
• al patrulea element (d) poate fi o explicaţie pentru situaţia în care viitorul este mai valoros decât prezentul, respectiv pentru cazul în care valoarea de randament este mai mare decât valoarea patrimonială.
Specialistul evaluator, prin metode corespunzătoare (ce se prezintă în raportul de evaluare), stabileşte valoarea afacerii, care desigur va fi apreciată diferit de cele două părţi implicate în tranzacţie:
- cumpărătorul doreşte să cumpere cât mai ieftin
- iar vânzătorul să obţină un preţ cât mai bun pentru afacerea sa, chiar dacă aceasta nu are performanţe deosebite.
Referitor la preţul tranzacţiei, la prima vedere, mărimea acestuia ar trebui să fie dată de activul net.
Practica arată că preţul de vânzare poate fi de până la zece ori mai mare sau mai mic.
Cumpărătorul îşi pune problema ce va câştiga în viitor şi în cât timp îşi recuperează capitalul avansat.(luând în calcul şi plasamentele alternative).
Dacă ştie că poate să-şi recupereze suma investită în 2 ani faţă de o altă investiţie care necesită o perioadă de 4 ani, este dispus să plătească un preţ mai bun.
În efectuarea unor tranzacţii pot să apară şi altfel de situaţii:
• cumpărătorul plasează banii şi aşteaptă un profit fără a se implica în administrarea şi gestiunea firmei.
Într-o asemenea situaţie tranzacţia nu se realizează sau preţul realizat al tranzacţiei este scăzut şi determinat în principiu de activul net;
• cumpărătorul plasează banii şi aşteaptă să conducă direct sau indirect afacerea.
În acest caz preţul tranzacţiei poate să crească.
Etapele evaluării
Evaluarea se realizează de o echipă eterogenă de experţi evaluatori (economişti, ingineri de diverse specializări) şi se desfăşoară în 3 etape:
1) Etapa preliminară
2)Etapa de realizare :
3) Etapa concluziilor,
II. CLASIFICAREA EVALUĂRILOR
Evaluările pot fi clasificate în funcţie de:
A.Obiectul supus evaluării
B. Scopul evaluării
C. Beneficiarul evaluării
D. Metoda de evaluare utilizată:
III. VALOARE ŞI PREŢ
Definiţii
Cele două noţiuni, din păcate, se confundă uşor, cu consecinţe dintre cele mai nefavorabile, mai ales pentru evaluatori.
Valoarea reprezintă o calitate convenţională a unui bun, a unei proprietăţi sau afaceri, stabilită prin calcule, în cadrul operaţiunii de evaluare de către expertul evaluator.
.Preţul reprezintă expresia bănească a unei valori, a unui bun, etc şi este tangibil, palpabil, verificabil.
În cadrul unei tranzacţii intervin motivaţiile vânzătorului şi cumpărătorului, raportul de forţe pe piaţă, unele criterii subiective sau obiective.
În funcţie de aceste elemente, preţul poate fi foarte apropiat de valoarea stabilită de expertul evaluator sau poate diferit de aceasta.
Astfel:
Opţiunea de a vinde poate fi determinată de:
a) Scăderea nivelului afacerii, respectiv a cotei de piaţă deţinute;
b) Nevoia urgentă de lichidităţi;
c) Consideraţii strategice;
d) Modificarea tipului de proprietate prin politica promovată de guvern (privatizarea sau naţionalizarea);
e) Cauze naturale (moştenitorii proprietarului nu doresc să păstreze afacerea).
Motivaţia de cumpărare poate fi determinată de:
a) Dorinţa de a-şi consolida poziţia pe piaţă
b) Iniţierea unei afaceri noi, dorinţa de a avea propria afacere;
c) Rentabilitatea ridicată a afacerii;
d) Diversificarea activităţii pentru diminuarea riscului
e) Intensificarea procesului de integrare pe verticală.
Criterii obiective sunt determinate de metodele de calcul capabile să stabilească valoarea corectă a întreprinderii.
Valoarea corectă se bazează pe de o parte pe proprietăţile, bunurile tangibile şi activele intangibile, iar pe de altă parte, pe volumul datoriilor firmei considerate.
Caracterul obiectiv rezultă din faptul că valoarea în acest caz se bazează în cea mai mare parte pe tranzacţii trecute recunoscute de piaţă (achiziţionarea unei teren, sau a unei mărfi, contractarea unui credit) acestea având, de asemenea, un caracter verificabil.
Criterii subiective sunt bazate preponderent pe noţiunea de utilitate, în fond pe intensitatea dorinţei de a vinde respectiv de a cumpăra.
Pentru evaluator constituie o adevărată provocare luarea în calcul a elementelor capabile să influenţeze intensitatea dorinţei de a vinde/cumpăra.
În cadrul criteriilor subiective distingem două mari categorii de elemente:
a) Elemente psihologice.
Într-un studiu interesant realizat în SUA în urmă cu câţiva ani a fost relevant un factor aproape neaşteptat care influenţează preţul firmelor în care acţionarul majoritar este în acelaşi timp şi director; factorul în cauză este vârsta persoanei cheie în afacere.
S-a dovedit că firmele în care proprietarul-director este în vârstă, se vând mai scump decât celelalte. Persoanele de 60-70 de ani nu sunt în mod real interesate să vândă pentru că afacerea face parte din viaţa lor, fără aceasta, ei pierzându-şi activitatea principală şi nevoia de responsabilitate cu care s-aui obişnuit.
În general, cel mai frecvent element psihologic îl reprezintă notorietatea.
Cumpărătorul va accepta să plătească un suprapreţ, adică o valoare superioară valorii economice a întreprinderii pentru că odată cu această întreprindere î-şi va însuşi şi prestigiul acesteia.
Trebuie subliniat faptul că aici nu este vorba doar de un element psihologic, ci în acelaşi timp şi de un element obiectiv de natură economică prin relaţia notorietate-perenitate.
b) Elemente economice
Cele mai importante elemente din această categorie pot fi grupate în două categorii:
• Elemente economice bazate pe raritate,
Respectiv posibilitatea dea a cumpăra o firmă în situaţie de monopol sau o întreprindere concurentă care-i crează cumpărătorului o sotuaţie deosebit de favorabilă pe piaţă.
De exemplu, achiziţionarea unei firme din amonte (furnizor) sau din aval (client) în scopul diminuării costurilor sau pentru penetrarea unor noi pieţe.
• Elemente economice bazate pe sinergie.
De exemplu, absorbirea unei firme care are o reţea comercială importantă generează efect de sinergie.
Cât priveşte preţul efectiv al tranzacţiei printre elementele fundamentale care îl determină, practica arată că intervin şi anumite aspecte care vizează condiţiile în care se face transferul de proprietate.
Dacă există drept obiectiv esenţial că „trebuie să vindem mult şi repede” este evident că nu se poate ţine la preţ, şi în consecinţă va fi favorizat cumpărătorul.
Dacă există un singur cumpărător cu interese „speciale”, acesta va plăti o sumă mai mare decât ceilalţi cumpărători, pentru a fi sigur de achiziţie.
Cumpărător cu interese speciale este acela care doreşte să obţină o valoare suplimentară prin combinarea întreprinderii cumpărate cu alte afaceri pe care le deţine.
După cum nu este exclusă şi situaţia în care, prin achiziţia întreprinderii respective să elimine un concurent.
Dacă sunt mai mulţi cumpărători cu interese speciale, aceştia îi vor exclude pe ceilalţi, deoarece vor oferi preţuri mai mari şi vor crea astfel o piaţă numai pentru ei.
O asemenea situaţie este importantă pentru vânzător în formularea preţului solicitat.
Evaluarea întreprinderii în cazul procesului de privatizare, situaţie caracteristică pentru ţara noastră, prezintă unele particularităţi date fiind interesele coparticipanţilor.
Astfel puterea poate să-şi stabilească drept obiectiv major, privatizarea rapidă, ceea ce înseamnă ofertă mare, fapt ce conduce la evaluări şi implicit preţuri reduse.
Opoziţia acuză puterea pentru risipirea averii şi în consecinţă doreşte preţuri cât mai mari.
Aplicarea lor încetineşte ritmul privatizării.
Salariaţii în calitate de participanţi la privatizarea prin metoda MEBO, nedispunând de fonduri, trebuie să apeleze la credite purtătoare de dobânzi, sunt interesaţi în preţuri reduse.
Investitorii, pentru asigurarea viabilităţii firmei respective, sunt interesaţi sa-şi recupereze capitalul care urmează a fi investit în primul rând prin preţul de achiziţie.
Această situaţie s-ar traduce astfel:
Valoarea este X unităţi monetare dar trebuie să fie făcute investiţii de z um, în consecinţă, preţul aferent este de x-y um.
IV. BILANŢUL CONTABIL (SITUAŢIILE FINANCIARE) – punct de pornire în orice evaluare a întreprinderii
Situaţiile financiare ale întreprinderilor mari cuprind:
Bilantul – reflectă pozitia financiară a întreprinderii (capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului) cu ajutorul resurselor economice controlate (active) si a structurii de finantare (capitaluri proprii, datorii).
Contul de profit si pierdere – reflectă performanta cu ajutorul:
- veniturilor (capacitatea de a genera numerar),
- cheltuielilor (consumul resurselor perioadei),
- profitului/pierderii (eficienta sau noneficienta in utilizarea resurselor perioadei existente la inceputul perioadei si obtinute, incasate pe parcursul perioadei)
Situatia fluxurilor de numerar – reflectă modificarea pozitiei financiare cu ajutorul fluxurilor de numerar (incasări si plăti) ale activitătii de exploatare, de finantare, investitională.
Situatia modificării capitalurilor proprii – reflectă modificarea pozitiei financiare cu ajutorul detaliilor privind :
• profitul/pierderea netă a perioadei
• unele venituri/cheltuieli/castiguri/pierderi recunoscute direct in capitalurile proprii cum este cazul :
-diferenţelor din reevaluare – conform Legii contabilităţii 82/1991, conformă cu IAS 16 „Contabilitatea terenurilor si a mijloacelor fixe”
-anumitor diferente de curs valutar – conform IAS 21 „Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar” care arată că sunt excluse din rezultatul net castigurile si pierderile din diferente de curs valutar rezultate din procesul de conversie a Situatiilor financiare intocmite de o unitate externă pană in momentul cedării acelei investitii
• efectul modificării politicilor contabile si a corectiei erorilor fundamentale (cazul aplicării tratamentului lor de bază, conform IAS 8 „Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile”.
Notele explicative
Ca şi formă de prezentare, notele explicative sunt redate narativ, precum şi sub forma unor situaţii sau tabele.
Orice evaluare de bunuri, active, afaceri, etc, are ca punct de plecare bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere deoarece acestea reflectă situaţia patrimoniului, a averii acumulate de întreprindere de la înfiinţare şi rezultatele financiare obţinute în ultimul an pentru care s-au încheiat.
Scoaterea din contabilitate a informaţiilor privind un activ, un bun, este cea mai grea problemă, mai grea decât evaluarea însăşi.
Deşi porneşte de la bilanţul contabil la un moment dat, expertul evaluator se rupe de acesta şi pe baza diagnosticului de evaluare construieşte ansambluri financiare abstracte, scenarii de dezvoltare, de rentabilitate, elaborând astfel un bilanţ teoretic al întreprinderii, bilanţul economic.
V. STANDARDE INTERNAŢIONALE DE CONTABILIATE (IAS/IFRS)- cadrul conceptual pentru evaluarea întreprinderii
Estimarea valorii unei afaceri, nu are incidenţă asupra înregistrărilor contabile, doar „imaginea fidelă ” pe care o oferă contabilitatea se constituie ca unul dintre punctele de referinţă pentru expertul evaluator,
-atât în aplicarea metodelor patrimoniale: contabilitatea furnizează „fotografia” patrimoniului la un moment dat.
-cât şi a celor de randament : sistemul contabil oferă informaţii despre realizările economico-financiare, performanţele pe o perioadă trecută.
Pentru a face distincţie între evaluarea în contabilitate şi evaluarea întreprinderii, trebuie precizate următoarele:
Contabilitatea
- nu are ca obiect stabilirea valorii întreprinderii
- ea trebuie să ofere o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor, pe baza unor reguli de evaluare şi de prezentare europene, internaţionale.
Evaluarea
- se bazează pe diverse opţiuni de abordări şi calcule care utilizează şi completează informaţii financiare fiabile, furnizate de contabilitatea financiară
- se bazează, de asemenea, pe o analiză previzională şi pe o negociere între părţile interesate.
De aceea se consideră utilă prezentarea bazelor de evaluare, a elementelor din situaţiile financiare ale întreprinderii conform IAS/IFRS.
Valoarea justă
Standardele Internaţionale de Evaluare prevăd ca principală bază de evaluare a elem Sit fin, valoarea justă.
Valoarea justă este definită de IASB ca :
„suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, de bună voie, între părţi aplicate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.”
VI. DIAGNOSTICUL DE EVALUARE
Orice evaluare de întreprindere are ca punct de plecare bilanţul contabil. Bazându-se pe constatările din diagnosticul de evaluare şi pe analiza bilanţului contabil, experţii aduc ajustări elementelor din bilanţul contabil, elaborând bilanţul economic al întreprinderii. Asupra acestuia se aplică diferite metode de evaluare.
Componenţa diagnosticului:
- juridic,
- comercial,
- tehnic, tehnologic şi de exploatare
- administrării sau managementului
- financiar-contabil
Stabilite pe funcţii ale întreprinderii
Procedee de lucru
a) culegerea informaţiilor şi selectarea celor semnificative pentru evaluare din
-se vor efectua teste de validitate.
se vor solicita :
- situaţii financiare pe ultimii 3 ani,
- situaţii, rapoarte ale unor experţi care au colaborat cu întreprinderea (cenzori, cenzori externi independenţi sau auditori contractuali, experţi tehnici, jurişti)
- pentru confirmarea unor date, se utilizează tehnica interviului ,chestionare dinainte stabilite
b) constatări pe teren pentru cunoaşterea generală a afacerii şi în special pentru observarea imobilizărilor corporale
c) efectuarea unor descrieri, calcule sau comentarii ale evaluatorului consemnate în foi de lucru.
-întocmirea pentru fiecare diagnostic parţial a unei fişe sintetice a diagnosticului în care se trec puncte forte, puncte slabe şi oportunităţi şi riscuri .
Utilitatea diagnosticului de evaluare
Acesta permite:
- stabilirea mărimii primei de risc, utilă în cadrul metodelor de randament, prin identificarea factorilor de risc elaborarea scenariilor de evaluare şi a previziunilor utile în cadrul metodelor de randament
- realizarea unor teste de coerenţă între diferitele diagnostice parţiale, precum şi între concluziile diagnosticului global şi evaluarea propriu-zisă a afacerii
- verificarea corectitudinii şi credibilităţii datelor contabile utilizate în evaluare, operaţie necesară aplicării metodelor patrimoniale
Forme de diagnostic
1. DIAGNOSTICUL JURIDIC
Obiectivul este :aprecierea riscurilor inerente situaţiei juridice a întreprinderii şi verificarea aspăectelor juridice legate de privatizarea întreprinderii sau de estimarea posibilităţilor viitoare ale acestei.
Mijloacele de realizare constau în utilizarea documentelor şi informaţiilor primite din partea întreprinderii, precum şi a datelor şi informaţiilor complementare şi suplimentare obţinute din afara întreprinderii.
PROCEDEE DE LUCRU
Se analizează aspectele îndeplinirii prevederilor legale şi a reglementărilor în vigoare privind drepturile şi obligaţiile întreprinderii. Se vor utiliza mijloacele de realizare sus menţionate folosindu-se şi un chestionar având următoarele rubrici :
1) Legea societăţii comerciale :
Se analizează documentele juridice generale (contractul de societate, statutul, registrul adunărilor generale, registrul şedinţelor consiliului administrative, registrul şedinţelor comitetului de direcţie, registrul acţionarilor).
2) Dreptul commercial
Se analizează şi verifică existenţa actelor, contractelor sau elementelor următoare:
- Acte şi contracte privind drepturi de proprietate ale:
- Imobilizări corporale (mijlace fixe, terenuri, modalitatea şi corectitudinea ultimelor evaluări sau reevaluări, acte privind închirierea sau locaţia unor imobilizări corporale la terţi)
- Imobilizări necorporale (licenţe, brevete şi mărci, drepturi şi valori similare)
- Imobilizări financiare(titluri de participare, titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu).
- Acte şi contracte privind modul de exploatare a întreprinderii (închiriere sau locaţie de gestiune, concesiuni, licenţe, brevete, mărci, primite sau date în exploatare de la sau la terţi)
- Acte şi contracte privind finanţarea pe termen mediu sau lung (justificarea împrumuturilor şi dacă sunt constituite garanţii reale; dacă există plăţi restante şi consecinţele acestora.
- Acte şi contracte privind aprovizionarea şi vânzarea produselor sau servicilor întreprinderii (justificarea necesităţii acestora ; existenţa şi motivarea unor prevederi speciale legate de transferul de proprietate ; existenţa şi motivarea unor acorduri cu alte întreprinderi sau dacă acestea încalcă practici în domeniul concurenţei).
3) Dreptul muncii
- Se verifică existenţa contractelor de muncă individuale şi collective (contracte tip, contracte cu clauză de accord participativ la beneficii, contracte pentru manageri; se apreciază existenţa unor clause speciale, care ar putea fi afectate de transferul de proprietate a întreprinderii)
- Date cu privire la ultimul control al organismelor de asigurări sociale, constatările şi recomandările – sarcinile, sancţiunile date
- Partenerii sociali şi problemele legate de aceştia (sindicate, conflicte sociale)
- Dacă evidenţele obligatorii sunt ţinute la zi (evidenţa personalului, statele de plată)
4) Legile şi reglementările fiscale
- A se realiza regimul fiscal (republican şi local) şi particularităţile sale
- Data şi constatările ultimului control
Se va întocmi “fişa sintetică a diagnosticului juridic”
2. DIAGNISTICUL COMERCIAL
Obiectul costă în : a analiza piaţa şi locul ocupat de întreprindere pe această piaţă.
Piaţa poate fi definită ca un spaţiu delimitat geografic, în care au loc tranzacţiile comerciale ca urmare a cererii şi ofertei , concurenţa vizavi de produsele sau serviciile confecţionate sau prestate de întreprinderile aparţinând unui sector de activitate dat.
Această definiţie implică un risc, dar şi un stimulent pentru întreprindere, deoarece:
- Riscă sa-şi vadă o parte din piaţa pe care o deţine « ronţăită » de concurenţi;
- Este stimulată să cucerească părţi din piaţă făcând să corespundă piaţa real deţinută cu piaţa potenţială
Diagnosticul se efectuiază asupra elemntelor care condiţionează şi acţionează piaţa şi anume : produse, clienţi, furnizori, concurenţa, modalitatea de distribuire a produselor, serviciilor, reprezentate schematic astfel :
Mijloacele de realizare sunt multiple şi depind de formaţia şi stilul expertului evaluator.Recomandăm a se utiliza datele şi informaţiile furnizate de întreprindere; De asemenea , de un real interes şi folos vor fi informaţiile obţinute direct – cu ajutorul chestionarelor – atât din interiorul întreprinderii, cât şi din afara ei.
PROCEDEE DE LUCRU
Sunt la latitudinea expertului, dar apreciem ca necesară abordarea lor în mod grupat pe elementele constitutive ale pieţei. În acest fel, informaţiile şi datele grupate vor oferi o imagine relevantă pentru diagnosticul comercial.
1) Produse şi servicii
Aceeaşi întreprindere poate să aibă activităţi complexe de producţie, prestări servicii şi comerciale sau numai unele din acestea.
- Produsele: se vor alege principalele produse sau grupe de produse, maximum zece;
- Activităţile: se vor alege principalele activităţi.
Se vor analiza tipurile de produse/ activităţi şi ponderea lor în volumul total al activităţii întreprinderii.
Chestionarul privind acest subiect poate cuprinde următoarele rubrici:
- Caracteristica de bază: perisabile? Susceptibile de învechire? Sezoniere?
- Ritmul reînnoirii produselor:
Vechimea produselor cel mai vândute (sortimente, timp, valoare); care este termenul pentru dezvoltarea unui nou produs.
- Produse noi în curs de elaborare; valori; când trebuie fabricate? Sunt legate de reglementări din ţară / străinătate? Omologarea durează mult? Produsele sunt dependente de un agrement al cumpărătorului?
- Există produse fabricate prin licenţă?; pondere; valoare; durata licentei.
Concluziile vor fi rezumate într-o “foaie de lucru”.
2) Clienţii
Analiza clientelei întreprinderii va scoate în evidenţă ponderea clienţilor interni faţă de cei externi din totalul clienţilor şi dinamica acestora în ultimii trei ani.
• Nominalizarea principalilor clienţi – până la maximum zece clienţi interni şi externi- şi analiza lor în timp face posibilă determinarea fidelităţii şi solidităţii financiare a acestora.
Analiza clienţilor poate fi completată şi cu, elaborarea unui chestionar care poate cuprinde următoarele rubrici:
• Importanţa, rentabilitatea şi constrângerile unor mari „clienţi strategicie”
• Existenţa unor răi platnici: se vor determina şi prin analiza duratei de decontare medie a creanţelor acestora cu ajutorul ratio – ului.
Această durată se va compara cu durata circuitului bancar reglementat şi cu durata de decontare medie a clientului rău platnic; se va stabili ponderea acestora în totalul clinţilor şi se vor face comentariile necesare:
• există riscul să dispară clienţi în cazul schimbării conducerii sau acţionarilor întreprinderii?
• Există riscul să dispară clienţi în cazul schimbării formei organizatorice sau a conducerii întreprinderii?
Concluziile vor fi rezumate într-o foaie de lucru.
3) Furnizori
Se vor analiza, ca şi clienţii. Chestionarul va putea cuprinde rubrici ca:
• Criterii care au stat la alegerea furnizorilor (relaţii tradiţionale, distanţe scurte, preţ, calitate, facilităţi, etc)
• Există raporturi de dependenţă faţă de anumiţi furnizori (furnizori unici, furnizori din cadrul aceluiaşi grup de întreprinderi, etc);
• Calitatea serviciilor în termenele de garanţie.
Concluziile vor fi rezumate într-o foaie de lucru.
4) Concurenţa
Acest element al pieţei necesită o bună formare şi identificare a concurenţilor întreprinderii dar şi a poziţiei (forţei sau slăbiciunii) acesteia în raport cu concurenţa. Datele sunt puse la dispoziţie de întreprindere.
În cazul când datele sunt insuficiente formării unor concluzii relevante se vor obţine datele şi informaţiile necesare atât din cadrul întreprinderii, cât şi din afara ei (bilanţuri publicate, buletine statistice, informaţii obţinute de la Camera de Comerţ)
Concurenţa trebuie înţeleasă într-o modalitate largă de semnificaţie integrând în această noţiune atât concurenţi actuali, cât şi cei potenţiali ai mediului economic înconjurător.
Chestionarul destinat completării informaţiilor privind concurenţa poate avea următoarele întrebări:
• Concurenţa este importantă dinpunct de vedere numeric?
• Concurenţa este periculoasă?
• Ponderea concurenţei pe piaţa internă?
• Ponderea concurenţei eterne?
• Nivelul preţurilor practicate de concurenţă?
• Calitatea produselor, a reţelei de distribuţie, etc.
Concluziile vor fi rezumate într-o foaie de lucru.
5) Reţeaua de distribuire – vânzare a produselor
Analiza acestui element al diagnosticului comercial se realizează cu precizările următoare:
• Prin durata scurtă a cotractelor se înţeleg cele cu termene sub un an;
• Prin durata lungă, peste un an;
• Prin reţea de distribuire directă se înţeleg contractele încheiate între întreprinder şi clientul intern sau extern.
• Prin reţea de distribuire prin intermediari se au în vedere contractele încheiate prin reprezentanţi ai comerţului sau ai unei întreprinderi de comerţ exeterior.
Datele acestui tabel scot în evidenţă nu numai ponderea cifrei de afaceri a contractelor interne sau externe , dar şi dependenţa vânzării de unii intermediari.
Aceste date vor putea fi completate prin informaţii obţinute cu ajutorul unui chestionar având următoarele rubrici:
• Forma juridică a distribuitorului (distribuitor exclusiv, concesionar, etc.
• Sunt fixate obiective pentru reţeaua de distribuire
• Reţeaua de distribuire are obligaţii (distribuire de stocuri, angajări de vânzători); le respectă?
• Întreprinderea este în conflict cu distribuitorii? Natura conflictelor; sistemul de cointeresare al reţelei de distribuire este stimulativ? Rezultatele comparative între distribuitori.
Concluziile vor fi rezumate într-o foaie de lucru.
6) Piaţa
După unii autori , prima abordare a pieţei întreprinderii constă în a stabili dacă există posibilităţile de dezvoltare a profitului şi specializărilor pe care le posedă întreprinderea.
Această abordare permite cuantificarea pieţei sau a pieţelor deschise global unui produs sau a unor servicii specializate.
Ea nu permite, însă, să se caracterizeze această piaţă sau piaţa ţinându-se cont de accesibilitatea sau permeabilitatea produselor sau serviciilor. Este necesar să se ştie în ce condiţii se exercită concurenţa şi care sunt piedicile care sunt puse în exercitarea ei.
Pentru a caracteriza gradul de permeabilitate al unei pieţe este necesar să se facă deosebirea între noţiunea de piaţă deschisă, închisă şi protejată.
Pieţele deschise sunt acelea în care factorii de limitare a extinderii pieţei sunt slabi sau aproape inexistenţi. Trebuie, între altele, pentru o ţară dată, să nu existe discriminări juridice ale producătorilor şi investitorilor străini în raport cu cei naţionali.
Pieţe închise sunt pieţele în care barierele administrative sau comerciale sunt la un nivel care îi protejează pe producătorii autohtoni de concurenţii străini prin piedici puse produselor de import şi implantărilor locale ale concurenţei străine.
Pieţele protejate sunt din punct de vedere al permeabilităţii între extremele celor două precedente. Sunt caracterizate prin existenţa diferitelor bariere la intrare , dar de un nivel insuficient pentru a opri concurenţa.
Evoluţia pieţelor în contextul economic actual prezintă tendinţa internaţionalizării şi concentrării neuniforme a acestora, aşa cum s-a arătat mai înainte.
În plus, existenţa de zone a liberului schimb (ex. Piaţa Comună, şi în curând şi la noi, pe lângă zona Sulina, zona Constanţa şi alte zone de graniţă vestice) au drept consecinţă:
• Fenomenul de mondializare a pieţelor care face ca lupta concurenţială să câştige teren local, regional şi chiar naţional pentru a căpăta o dimensiune internaţională;
• Dereglarea pieţelor şi slăbirea rolului statului în unele ţări au drept consecinţă dispariţia protecţiilor de care beneficiau unele activităţi sau unele întreprinderi;
• Accentuarea concurenţei se traduce prin expansiunea marilor grupări multinaţionale , practic în toate sectoarele economiei, inclusiv în cele de servicii.
Din aceste observaţii unii economişti trag concluzia că tendinţa de mondializare a pieţelor şi lupta pentru creşterea dimensiunilor întreprinderilor este inevitabilă. Dacă această tendinţă a economiei capitaliste este evidentă, nu este mai puţin adevărat că în faţa efectelor crizei economice există contratendinţe la protecţionism şi la reabilitarea rolului statului ca protector a intereselor naţionale. Aceste tendinţe sunt deosebit de nete la ora actuală. De altfel se pot cita exeple de ţări care pentru a proteja pieţele lor naţionale le pun la adăpost de concurenţă prin măsuri specifice.
În rezumat, tendinţa de internaţionalizare şi de concentrare nu este uniformă şi poate întâlni obstacole, care limitează expansiunea pieţelor şi care sunt formate din factori privind:
• Constrângeri specifice produsului; cu toate că dezvoltarea tehnicii ambalajului, a conservării şi a transportului au permis comercializarea celor mai diverse produse pe scară mondială, totuşi caracteristicile unor produse constituie o frână în dezvoltarea unor pieţe total omogene.
Exemplu: produsele industriei sticlei al căror transport este voluminos, fragil şi costisitor, ceea ce a determinat ca unele firme producătoare să prefere implantarea locală în ţări sau zone geografice unde există cerere de asemenea produse).
• Constrângeri specifice clientelei; în special în domeniul produselor de alimentaţie şi îmbrăcăminte a căror expansiune pe alte pieţe este frânată de tradiţiile locale Ex. în lumea arabă bogată dar conservatoare).
în special în domeniul produselor de alimentaţie şi îmbrăcăminte a căror expansiune pe alte pieţe este frânată de tradiţiile locale Ex. în lumea arabă bogată dar conservatoare).
• Măsuri luate de stat pentru a limita concurenţa sunt numeroase - amintim numai limitarea importurilor, taxele vamale sau măsuri fiscale care pot avantaja unii producători locali prin scutiri fiscale sau chiar subvenţii.
• Caracteristici de distribuire a produselor; reţeaua de distribuire din anumite ţări poate fi mai dificil abordată
• Ex. monopol exercitat de angrosişti importanţi legaţi de producători locali);
• Obstacole tehnologice; fluiditatea în aplicarea noilor tehnologii poate fi redusă prin măsuri legale , în special de tehnicile de protecţie industrială.
7) Promovarea produselor / serviciilor întreprinderii
Chestionarul va avea următoarele rubrici:
• Tipuri de acţiuni publicitare frecvente (panouri publicitare, ziare, tv, etc);
• Importanţa cheltuielilor efectuate (% din CA pe ultimii 3 ani);
• Evoluţia politicii de promovare în ultimii trei ani şi a rezultatelor ei;
• Care este imainea întreprinderii şi a produselor sale?
• Cum este ea continuată?
CA=cifra de afaceri
Concluziile vor fi rezumate într-o foaie de lucru.
Întreprinderea fiind o entitate aflată în relaţii de intercondiţionare cu mediul înconjurător, diagnosticul comercial va fi puternic influienţat de existenţa şi evoluţia factorilor externi întreprinderii. De aceea unii autori recomandă ca înaintea stabilirii concluziilor unui diagnostic să se ţină cont de o seamă de evoluţii externe care pot fi importante.
În acest sens se propune o listă cuprinzând exemple asupra cărora consultantul este invitat să reflecteze; de exemplu: în privinţa cererii şi a clienţilor, gândiţi-vă la:
• Lărgirea sau restrângerea pieţei;
• Apariţia de noi clienţi pe piaţa actuală;
• Noi pieţe;
• Creşterea/scăderea indicelui preţurilor etc;
• Noi produse pe piaţă;
• Schimbarea comportamentului clienţilor;
• Alte obiceiuri/ comportamente ale consumatorilor.
În privinţa distribuirii – vânzării produselor gândiţi-vă la:
• Schimbări de detailişti şi engrosişti (tendinţa reducerii numărului nivelurilor intermediare; compoziţia gamei sortimentale; forme de cooperare);
• Exigenţe în materie de transport şi aprovizionare;
• Circuite directe; rolul dispozitivului de vânzare sau al concesionarilor.
În privinţa concurenţei, gândiţi-vă la:
• Creşterea/scăderea numărului de concurenţi;
• Puterea concutenţilor internaţionali;
• Tendinţe în comportamentul concurenţilor;
• Forme de cooperare ( de ex. pt exporturi).
În privinţa evoluţiei macroeconomice, gândiţi-vă la:
• Specificul sectorului de activitate;
• Tendinţe macroeconomice ca inflaţia, rata dobânzilor, curs monetar;
• Tendinţa spre internaţionalizare a unor întreprinderi;
• Noi reglementări privind ecologia, energia, ambalajul, etc;
• Noi tehnologii, materii prime, produse, procedee de fabricaţie;
• Aspecte sociale, şomaj, restricţii bugetare, privatizare.
Din aceste exemple se recomandă a se reţine cele care sunt importante pentru diagnosticul comercial al întreprinderii în cauză, pentru următorii trei – cinci ani, descriindu-se aceste evoluţii cât mai clar posibil; de ex: creşterea produsului/ piaţa cutare cu 10%; sau puternică creştere a pieţei de programe informatice, etc.
În baza foilor de lucru, continuându-se concluziile stabilite cu ocazia analizei elementelor constitutive ale diagnosticului comercial şi ale evoluţiilor externe întreprinderii, se va proceda la întocmirea fişei sintetice a diagnosticului comercial. , ţinându-se seama de următorele:
3. DIAGNOSTICUL TEHNIC, TEHNOLOGIC ŞI DE EXPLOATARE
Obiectivul constă în evaluarea - în ce măsură mijloacele de producţie materiale răspund nevoilor actuale sau viitoare ale întreprinderii sau ale achizitorului (cumpărătorului) său potenţial.
Ca mijloace de realizare se vor utiliza informaţiile şi datele primite din partea întreprinderii, şi anume cele privind:
• Procesul de fabricaţie sau de prestări servicii şi tabelul activităţilor
• Tehnologiile de fabricaţie sau gama prestărilor de servicii;
• Calitatea produselor (prestărilor de servicii);
• Întreţinerea mijloacelor fixe;
• Necesităţile de restructurare şi investiţii;
• Tabloul privind dinamica mijloacelor fixe
Se vor folosi şi chestionare, foi de lucru şi de calcul, situaţii şi tabele întocmite pe parcursul efectuării diagnosticului şi stabilirii situaţiilor de fapt.
PROCEDEE DE LUCRU
Echipa de experţi – evaluatori va trebui să se asigure că posedă în formaţia sa expertul a cărui formaţie profesională şi experienţă sunt suficiente în domeniul diagnosticului producţiei întreprinderii evaluate. În caz contrar se va face apel la un expert în domeniu (expert tehnic, tehnologic, etc).
Analiza datelor şi informaţiilor primite vor fi completate cu chestionarele diagnosticului, grupate pe următoarele domenii:
• Starea mijloacelor de producţie;
• Aprecierea procesului de producţie – fabricaţie sau prestări servicii.
A.STAREA MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE
În cadrul diagnosticului se impune cunoaşterea infrastructurii, potenţialului de producţie la un moment dat (respectiv aspectul static), dar şi evoluţia sa în timp (aspectul dinamic) şi importanţa relativă în raport cu unele date fundamentale ale producţiei. (exploatării).
Prin constatarea la faţa locului şi prin analiza documentaţiei întreprinderii se poate întocmi, sub formă tabelară, descrierea infrastructurii, secţiilor şi suprafeţelor de producţie.
- se vor înscrie caracteristicile clădirilor cu arătarea suprafeţelor
- se vor descrie echipamentele de producţie şi de transport uzinal amplasate în activele înscrise aici
- se vor nominaliza căile de acces cu arătarea suprafeţelor
- se va anexa plan de situaţie
- se vor menţiona posibilităţile de extindere
- comentarii cu cifre de referinţă.
Semnificativ pentru starea mijloacelor fixe poate fi indicele de utilizare a mijloacelor de producţie =
Pentru omogenizare „nr.” acestora poate fi exprimat în „ore de lucru maşină”.
De asemenea, constatarea la faţa locului a existenţei mijloacelor fixe poate scoate în evidenţă situaţii care vor putea fi avute în vedere în fazele ulterioare ale operaţiilor de evaluare.
Aceste constatări pot stabili:
• Mijloace fixe în stare de funcţionare, dar care nu mai sunt necesare producţiei (neutilizate);
• Mijloace fixe neutilizate necesitând reparaţii pentru care nu se găsesc piese de schimb înlocuitoare;
• Mijloace fixe neutilizate cu grad avansat de uzură, neamortizate integral, a căror punere în stare de funcţiune nu este rentabilă;
• Mijloace fixe în stare de funcţionare, dar cu un grad avansat de uzură fizică şi morală;
• Mijloace fixe închiriate care au participat la procesul de producţie.
Constatarea situaţiilor mai sus arătate va fi consemnată în foi de lucru conţinând şi valoarea, caracteristicile şi motivarea acestora. Se pot calcula:
Coeficientul de uzură
Coeficientul de reânnoire
B.APRECIEREA PROCESULUI DE PRODUCŢIE - FABRICAŢIE
SAU PRESTĂRI DE SERVICII
În baza datelor şi informaţiilor primite din partea întreprinderii se va putea aprecia tipul de tehnologie folosită şi organizarea procesului tehnologic.
La ora actuală două mari tipuri de fabricaţie continuă să existe: fabricaţia de mare serie şi cea de comandă.
Fabricaţia de mare serie constituie, încă în anumite sectoare şi întreprinderi ale acestora, tipul de fabricaţie dominant. Problema fundamentală, pentru un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi, este de a se putea răspunde, cât mai rapid posibil, unei cereri schimbătoare şi complexe a clientelei..
Trebuie, deci, să se poată fabrica la comandă, adică să se revină la caracteristicile producţiei unui meşteşugar, dar cu deosebirea că nu se mai fabrică două sau trei unităţi pe lună, ci un număr mare de opţiuni dintr-un număr mare de produse.
Acest tip de producţie presupune stăpânirea schimbării maşinilor căruia i se adaugă minimizarea costurilor şi asigurarea calităţii producţiei. De aici necesitatea, între altele, de a avea un personal foarte calificat.
Expertul evaluator are deci, obligaţia, să studieze contextul economic în care evoluează întreprinderea şi să verifice măsura în care tipul său de producţie îi corespunde.
În acest sens un chestionar s-ar putea întocmi cu următoarele rubrici:
Caracteristici ale producţiei: (intrebari)
- Este specială sau standard?
- Pe stoc sau pe comandă?
-În serie?
- În ce cantităţi?
-Producţia este sezonieră?
-Care sunt procedeele de fabricaţie utilizate?
-Care sunt procedeele de fabricaţie utilizate de concurenţi?
-Procedeele sunt bine stăpânite de întreprindere?
-Vor fi păstrate şi pe viitor?
-Procedee mai puţin costisitoare sunt sau pot fi folosite de concurenţi?
-Alte intrebari specifice
Ciclul de producţie: - este posibilă reducerea ciclului de producţie? (suprimarea unor eventuale gâtuiri de producţie).
Nivelul de automatizare, actual, se poate determina cu ajutorul ratio-ului de identificare al nivelului tehnologic al utilajelor de producţie grupând, în funcţie de specificul întreprinderii, categoria de mijloace fixe (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru) în următoarele tipuri:
1= maşini cu comandă manuală
2a= maşini simple parţial mecanizate
2b= maşini simple total mecanizate
3a= maşini parţial automatizate
3b= maşini total automatizate
4= maşini automatizate şi programabile
Se vor calcula:
• ratio-ul gradului de mecanizare al maşinii .
• ratio-ul gradului de automatizare a masinilor.
• ratio-ul gradului de automatizare perfectionata
• nivelul de automatizare prevăzut pentru viitor
• nivelul de automatizare actual reprezintă o constrângere penrtu viitor
• întreprinderea reuşeşte să obţină un profit bun din automatizarea actuală
• este în măsură să pună în aplicare noi tehnologii cu personalul şi cadrele actuale.
Productivitate şi metode:
-care este nivelul de utilizare a capacităţii de producţie a echipamentului actual? care sunt gâtuire sau locurile înguste în producţie?
Controlul producţiei:
cum este organizat controlul producţiei?
Metodele alese sunt adaptate modelului de producţie?
întreprinderea stăpâneşte bine procesul său de fabricaţie?
Termenele de livrare sunt respectate?
Organizarea actuală a producţiei poate fi modificată sau constituie o constrângere pentru întreprindere?
Calitatea :
cum este organizat controlul calităţii?
Care este procentul de retururi în garanţie?
Întreprinderea are un comportament calificat în asigurarea calităţii?
Există un serviciu de ordonanţare? (lansare a producţiei); intrările în fabricaţie sunt făcute: pornind de la comenzile primite?
Pornind de la prevederile de vânzare?
După verificarea stocurilor disponibile?
După sarcina de încărcare a posturilor de lucru?
Există un risc special de suprastocare sau invers, de ruptură a stocurilor normate de produse?
În posesia informaţiilor şi datelor cu privire la starea mijloacelor fixe şi la aprecierea procesului de producţie, inainte de a definitiva punctele forte şi slabe ale diagnosticului producţiei, este necesar ca şi în cazul diagnosticului precedent să se ţină seama de evoluţia viitoare a unor factori externi întreprinderii, dar care o pot influienţa.
În acest sens, se propune o listă cuprinzând exemple de evoluţii externe care pot fi importante pentru funcţia şi diagnoosticul producţiei, astfel:
În privinţa producţiei, gândiţi-vă la:
• noi tehnologii, brevete, licenţe
• noi procedee de producţie, etc
• automatizare
• noi echipamente (maşini, utilaje, mijloace de transport interne şi externe)
• posibilitatea de a lucra cu subfurnizori
• noi metode de planificare, pregătire a lucrului, de evidenţă, etc.
În privinţa calităţii, gândiţi-vă la:
• noi concepte şi exigenţe de calitate (legislaţie nouă, responsabilităţi pentru buna funcţionare a produsului, noi tehnici ale controlului de calitate, noi organisme de control extern);
În privinţa aprovizionării şi transportului, gândiţi-vă la:
• noi pieţe de aprovizionare
• noi produse/servicii
• noi furnizori
• schimbări ale condiţiilor de aprovizionare (preţ, termene de livrare, disponibilităţi, caracteristici tehnice)
• metode de depozitare
• noi metode în conducerea logisticii (aprovizionării şi transportului).
În privinţa restricţiilor legale, gândiţivă la:
• restricţii privind mediul (deşeuri, zgomot)
• legi privind condiţiile de lucru
• diminuarea orelor de lucru săptămânale.
În privinţa tendinţelor de internaţionalizare, gândiţi-vă la:
• noi brevete şi licenţe
• efectele succesive ale liberalizărilor economice ale Pieţei Comune
• uniformizarea normelor şi standardelor.
Alte aspecte
Din aceste aspecte reţineţi-le pe cele care sunt importante pentru diagnosticul producţiei.
În temeiul chestionarelor, foilor de lucru se va proceda la întocmirea fişei sintetice a diagnosticului producţiei – exploarării, ţinându-se seama de următorele:
4. DIAGNOSTICUL ADMINISTRĂRII SAU MANAGEMENTULUI
Obiectivul constă în analiza structurii umane şi capacitatea sa de a-ţi da concursul la realizarea activităţilor întreprinderii.
Ca mijloace de realizare
Se vor utiliza informaţiile şi datele primite din partea întreprinderii şi anume cele privind:
• Structura organizatorică a întreprinderii (organigrama, ROF);
• Structura salariaţilor pe vârstă şi sexe.
• Structura salariaţilor pe nivelul de pregătire profesională, sexe şi vechime în întreprindere ; chestionare, foi de lucru, situaţii şi tabele întocmite pe parcursul întocmirii diagnosticului.
PROCEDEE DE LUCRU
Se spune că personalul întreprinderii constituie principala sa „bogăţie”, iar literatura consacrată reformelor întreprinderilor îi acordă o mare importanţă.
Importanţa acestui diagnostic creşte cu cât rezultatele finale ale activităţii întreprinderii sunt mai bune şi cu cât acestea sunt datorite modalităţii de organizare şi gestionare a personalului.
Chestionarul ce se va utiliza va putea avea următoarele rubrici: structurile, conducătorii, personalul şi date sociale.
În ceea ce priveşte structurile:
• Există organigrama ierarhică şi funcţională? (în caz contrar se va cere întreprinderii să o întocmească)
• Organizarea generală a întreprinderii (ROF) este stabilită astfel încât să permită fiecăruia dintre cadrele sale de conducere şi execuţie să cunoască cu precizie definirea activităţilor sale în întreprindere şi gradul responsabilităţilor sale?
Cu privire la conducători:
• Care sunt conducătorii ( de drept sau de fapt ) ai întreprinderii?
• Care este profilul comitetului de direcţie şi al cadrelor de conducere? (se va completa tabelul privind ”profilul cadrelor întreprinderii”).
Nume,
Prenume,
Funcţia
Vârsta
Formare şi experienţă
Domenii de decizie şi limite de angajament şi control ierarhic
• Fondatorii întreprinderii sunt conducători? (dacă da, data de formare a întreprinderii; dacă nu, anul de intrare în întreprindere.)
• Există legături de dependenţă a conducătorilor faţă de un grup sau acţionar majoritar; străinătate; stat; bancher?
• Caracteristica dominantă a direcţiunii (comercială, tehnică, financiară)?
• Stilul conducerii (colegial, autoritar, pe obiective, centralizat, descentralizat)?
• Au nexistat plecări de membri ai comitetului de direcţie în ultimii trei ani?
• Cine stabileşte remunerarea conducătorilor?
• A se descrie sistemul de remunerare pentru conducător
• Conducătorii au depus garanţia legală?
• Conducătorii sau parte din ei au relaţii privilegiate cu ambientul economico-social (clienţi, furnizori, salariaţi, bănci, sprijin extern) benefice pentru întreprindere?
5.DIAGNOSTICUL FINANCIAR - CONTABIL
Întreprinderile pot fi considerate ca fiind organisme vii, mai mult sau mai puţin complexe, întrucât ele se nasc, trăiesc şi mor. Pornind de la această perspectivă există o multitudine de unghiuri din care poate fi analizată o întreprindere.
Unul dintre cele mai interesante şi complexe demersuri vizează abordarea diagnosticului economico-financiar pentru evaluare, această componentă de diagnostic are un rol cheie în procesul de evaluare a întreprinderii datorită rolului major jucat în cadrul raportului şi anume:
• Rolul de sintezare a concluziilor rezultate din celelalte piese de diagnostic;
• Rolul de asigurare a coerenţei în cadrul relaţiei diagnostic şi aplicare a metodelor de evaluare (îndeosebi metode de randament).
Diagnosticul contabil-financiar aflat în interacţiune cu celelalte diagnostice ale funcţiilor întreprinderii constituie unul dintre cele mai complexe diagnostice, prin concluziile sale relevante, definind profitul financiar al întreprinderii. De aceea, este necesar ca diagnosticul contabil-financiar să ţină seama de:
• Sectorul de activitate, întrucât de tipul de activitate al întreprinderii depind caracteristicile sale structurale: ponderea imobilizărilor, natura stocurilor, duratele creditelor clienţi/furnizori şi, mai ales, volumul mediu al cifrei de afaceri generat de fiecare salariat.
Sectorul de activitate poate, la propriul său ritm de creştere, să aibă un decalaj faţă de conjunctura economică globală. De pildă, sectorul articolelor de lux poate rezista mai bine la o recesiune economică decât alte sectoare, cum ar fi cel al bunurilor de consum.
• Statutul întreprinderii, deoarece este dificil să se analizeze cifra de afaceri fără să se facă referire la statutul juridic şi economic al întreprinderii.
O mică întreprindere familială este preocupată mai ales să supravieţuiască? Obiectivul conducătorilor este acela de a face să prospere valoarea patrimonială sau de a obţine un venit regulat?
Conducerea întreprinderii se situează la nivelul său ierarhic sau la cel al grupului? Cum este organizat controlul capitalului?
Care este tipul puterii: familial, managerial?
• Punctele forte şi slabe ale întreprinderii. Există diferite niveluri de înţelegere a acestora. Ele sunt de regulă, asociate strategiilor care se desprind din diagnosticele funcţiilor întreprinderii. Nu este întotdeauna pertinent să se invoce strategia unei mici întreprinderi cu până la 9 salariaţi, pe o piaţă locală. Din contră, contactul direct şi interviurile cu conducătorii şi salariaţii permit să se obţină o situaţie a locurilor de muncă, să se estimeze starea de spirit, să se cunoască modalitatea funcţionării interne.
Este vorba de o organizare rutinieră?
Care este ambiţia conducătorilor?
Care poate să fie motivarea salariaţilor?
Care este tipul de organizare a muncii?
Cum sunt realizate relaţiile ierarhice?
Mijloacele de producţie şi instalaţiile fac obiectul unor întreţineri atente şi al unor reînnoiri regulate?
La un nivel mai avansat, punctele forte şi punctele slabe ale întreprinderii trebuie să lărgească analiza pieţei întreprinderii şi capacitatea sa de a se dezvolta.
Este necesar ca expertul evaluator de întreprinderi să acorde o atenţie deosebită compartimentelor sau persoanelor care au responsabilitatea de a urmări piaţa, înnoirea produselor şi politica vânzărilor.
• Analiza costurilor. Analiza financiară are şi rolul de a releva ceea ce conturile nu lasă să se întrevadă la prima abordare, dar ea nu interzice efectuarea unui fel de „reperaj” prealabil, observând câteva posturi ale documentelor de sinteză şi situarea întreprinderii în raport cu unele standarde sectoriale.
De la început, este vorba de a identifica factorii atipici, în sens favorabil sau nefavorabil.
Se va observa, de asemenea, evoluţia vânzărilor: cifra de afaceri este stabilă, crescătoare, descrescătoare, oscilantă? Sub rezerva efectelor inflaţiei şi a conjuncturii economice, rata creşterii CA este prima expresie a sancţiunii pieţelor.
Observarea rezultatului vine apoi cert, rezultatul net este un sold înşelător, dar aprecierea sa poate fi reaşezată şi completată cu cele ale rezultatelor exploatării, financiar şi excepţional.
Patru puncte pot fi localizate la prima observare a bilanţului:
1) Evoluţia trezoreriei aparente (investiţii financiare pe termen scurt+ disponibilităţi - sume datorate instituţiilor de credit) aduce o indicaţie asupra lichidităţii.
2) Evoluţia imobilizărilor brute permite aprecierea politicii de investiţii;
3) Nivelul şi evoluţia ratei de îndatorare financiară oferă o imagine globală a structurii financiare;
4) Se poate, în sfârşit, verifica dacă afectarea beneficiarului dă loc la plata dividendelor.
Este necesară şi aprecierea influenţelor mediului exterior întreprinderii şi, împreună cu constatările făcute în timpul efectuării diagnosticului contabil-financiar, să se stabilească concluziile datorate.
Bilanţul întreprinderii este studiat de către evaluator sub mai multe forme de prezentare şi anume:
Bilanţul contabil este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii patrimoniale, precum şi rezultatele financiare ale perioadei pentru care se întocmeşte, potrivit legii.
Analiza bilanţului contabil
Diagnosticul financiar-contabil are ca obiectiv:
- aprecierea fiabilităţii datelor cuprinse în situaţiile financiare
- examinarea şi aprecierea stării de sănătate financiară privind: creşterea activităţii, echilibrul financiar, rentabilitatea şi riscurile financiare.
I. Aprecierea fiabilităţii situaţiilor financiare
Se bazează pe :
1) Cunoaşterea întreprinderii şi pe concluziile celorlalte diagnostice
2) Se verifică dacă Sit. financiare sunt: - coerente
- respectă principiile contabile
- prezintă o imaginea fidelă
II. Examinarea şi aprecierea stării de sănătate financiară.
Cum bilanţul şi contul de profit şi pierdere reflectă patrimoniul de la naştere şi rezultatele exerciţiului, este firesc ca şi analiza să aibă, 2 câmpuri de bătaie:
1) Analiza situaţiei patrimoniului prin prisma echilibrului financiar, lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii.
A1. Analiza patrimoniului prin corelaţiile trezoreriei – FR, NFR, T
A2. Analiza cu ajutorul lichiditătii – o variaţie a trezoreriei
A3. Analiza cu ajutorul ratelor – de structură, de sinteză, de rotaţie
2) Analiza performanţelor întreprinderii (a rezultatelor întreprinderii)
B1. Indicatorii de performanţă – VA
- EBE
- CAF
B2.Ratele de rentabilitate
VII. SINTEZA DIAGNOSTICELOR DE EVALUARE
Sinteza ajută la:
- stabilirea ipotezelor de evaluare;
- alegerea metodelor de evaluare.
În cadrul fiecărui diagnostic, avem parametri:
- puncte forte
- puncte slabe
- oportunităţi
- riscuri
ETAPE DE CUANTIFICARE A RISCULUI
A. Diferenţierea diagnosticelor parţiale prin acordarea unor coeficienţi de importanţă (ki).
Pentru fiecare parametru se stabileşte un grad de importanţă căruia îi corespunde un coeficient de importanţă Ki.
B. Stabilirea punctajului pentru fiecare diagnostic parţial (pi)
VIII. ELABORAREA BILANŢULUI ECONOMIC
Orice evaluare de bunuri, active, afaceri, etc, are ca punct de plecare bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere deoarece acestea reflectă situaţia patrimoniului, a averii acumulate de întreprindere de la înfiinţare şi rezultatele financiare obţinute în ultimul an pentru care s-au încheiat.
Scoaterea din contabilitate a informaţiilor privind un activ, un bun, este cea mai grea problemă, mai grea decât evaluarea însăşi.
Deşi porneşte de la bilanţul contabil la un moment dat, expertul evaluator se rupe de acesta şi pe baza diagnosticului de evaluare construieşte ansambluri financiare abstracte, scenarii de dezvoltare, de rentabilitate, elaborând astfel un bilanţ teoretic al întreprinderii, bilanţul economic.
Definiţie:
Bilanţul economic este instrumentul de lucru pe baza căruia se evaluează o întreprindere.
El prezintă patrimonial rentabilitatea întreprinderii actualizate şi corectate în funcţie de exigenţele pieţei, pe baza constatărilor din diagnosticul de evaluare.
Expertul evaluator ţinând cont de faptul că:
-bilanţul contabil nu permite înţelegerea corectă a realităţii economice şi financiare a întreprinderii.
-valoarea netă contabilă -ca diferenţă între ceea ce ea posedă şi ceea ce ea datorează- nu reflectă decât imperfect valoarea economică reală va aduce o serie de corecţii elementelor patrimoniale (extracontabil), elaborând un bilanţ economic, care va oferi datele necesare, aplicării metodelor de evaluare.
Aceste corecţii trebuie realizate în raport cu:
-valoarea patrimonială de moment a fiecărui element
-de capacitatea potenţială de a produce profit.
I. DEFINIŢIA EVALUARII
De o manieră generală, evaluarea are ca obiectiv stabilirea valorii de piaţă (de circulaţie) a unui bun, activ sau afacere.
Prin evaluare nu se creează valoare.
Caracterul complex al operaţiunii de evaluare a întreprinderii este determinat de o serie de elemente cum ar fi:
-natura şi mărimea întreprinderii.
Domeniul în care activează firma îşi pune amprenta asupra modalităţii de evaluare, în sensul că anumite metode se utilizează pentru o întreprindere de producţie şi alte metode pentru una prestare de servicii (ex.agenţie de turism).
Cât priveşte mărimea, aceasta se reflectă în -.dimensiunea activităţii de evaluare care în timp poate fi de ordinul lunilor;
-patrimoniul firmei şi posibilităţile de valorificare a lui.
Întreprinderea dispune de bunuri materiale achiziţionate în momente şi la preţuri diferite, care trebuie să fie evaluate în funcţie de valoarea lor de utilitate. Aceste bunuri au o valoare intrinsecă, care se materializează în măsura în care pot fi valorificate.
-reflectarea în contabilitatea firmei a patrimoniului întreprinderii.
Cu ocazia evaluării unor societăţi comerciale s-au constatat diferenţe importante dintre datele din evidenţă şi situaţia faptică de pe teren.
Or, în aceste condiţii echipa de evaluare a trebuit să efectueze o serie de operaţiuni pentru a se asigura concordanţa dintre evidenţe şi realitatea din teren;
-capacitatea echipei de conducere de a gestiona şi elabora strategia firmei.
Cumpărătorul nu achiziţionează trecutul ci viitorul, întrucât numai astfel poate să-şi recupereze investiţia făcută.
Este adevărat că trecutul este luat în consideraţie pentru a stabili valoarea în prezent.
În principiu, valoarea întreprinderii reflectă rezultatul unei judecăţi care se bazează pe o apreciere în funcţie de anumite criterii de comparaţie, pe analize, calcule sau expertize.
Evaluarea unei întreprinderi vizează stabilirea valorii afacerii la un moment dat, măsurarea avuţiei (bogăţiei) reale şi a potenţialului acestei de a-şi mări bogăţia în perioada următoare.
Acesta înseamnă că evaluarea întreprinderii nu reprezintă doar stabilirea valorii unor proprietăţi sau bunuri din patrimoniul acesteia, ci şi determinarea capacităţii firmei de a genera fluxuri (profit, cash-flow, etc) la dispoziţia proprietarului său, avându-se în vedere că obiectul evaluat (firma) este un bun care are capacitatea de a crea alte bunuri.
În literatura de specialitate, pe baza experienţei se prezintă numeroase exemple prin care se arată complexitatea, multitudinea de factori care determină valoarea şi care trebuie luaţi în considerare la stabilirea valorii întreprinderii. Nimeni nu a putut găsi o soluţie imuabilă cu ajutorul căreia să se decidă o singură valoare a întreprinderii.
Nu există formule tip, ca de exemplu, pentru determinarea unei suprafeţe.
În cazul întreprinderilor, cumpărătorul respectiv, cel care investeşte poate întâlni:
a) un patrimoniu imobiliar şi mobiliar, respectiv mijloace de producţie ce încorporează un potenţial tehnic ridicat;
b) o activitate rentabilă, respectiv o sursă de câştig, rezultat care poate fi inclus în rezerve în limitele legale, reinvestit pentru dezvoltarea sau distribuit sub formă de dividende;
c) o organizare foarte bună a activităţii, un personal calificat, metode perfecţionate de organizare a muncii;
d) o clientelă fidelă, ce reprezintă baza pentru menţinerea performanţelor economico-financiare în viitor.
Combinarea acestor elemente determină, în ultimă instanţă, valoarea întreprinderii şi fiecare grupă trebuie să fie avută în vedere de specialistul evaluator.
Evident, aprecierea se face la un moment dat, pe baza unor criterii specifice acestor elemente, astfel:
• primul element poate fi apreciat pornind de la activul net (diferenţa dintre activul bilanţier şi totalul datoriilor), după ce s-au realizat corecţiile necesare, aşa cum se va prezenta în capitolele următoare;
• al doilea element poate fi apreciat pe baza profitului realizat în ultimii ani şi proiectarea acestuia pe o anumită perioadă de previziune. Pe cumpărător nu îl interesează trecutul, ci mai degrabă prezentul şi viitorul, respectiv ce remunerare a capitalului pe care îl investeşte va obţine;
• al treilea element (c) poate fi apreciat pe baza unor indicatori specifici utilizaţi în cadrul diagnosticului, dar şi prin luarea în considerare a primelor două elemente (a şi b), prin evoluţia cifrei de afaceri, a profitului, politicii de investiţii, etc;
• al patrulea element (d) poate fi o explicaţie pentru situaţia în care viitorul este mai valoros decât prezentul, respectiv pentru cazul în care valoarea de randament este mai mare decât valoarea patrimonială.
Specialistul evaluator, prin metode corespunzătoare (ce se prezintă în raportul de evaluare), stabileşte valoarea afacerii, care desigur va fi apreciată diferit de cele două părţi implicate în tranzacţie:
- cumpărătorul doreşte să cumpere cât mai ieftin
- iar vânzătorul să obţină un preţ cât mai bun pentru afacerea sa, chiar dacă aceasta nu are performanţe deosebite.
Referitor la preţul tranzacţiei, la prima vedere, mărimea acestuia ar trebui să fie dată de activul net.
Practica arată că preţul de vânzare poate fi de până la zece ori mai mare sau mai mic.
Cumpărătorul îşi pune problema ce va câştiga în viitor şi în cât timp îşi recuperează capitalul avansat.(luând în calcul şi plasamentele alternative).
Dacă ştie că poate să-şi recupereze suma investită în 2 ani faţă de o altă investiţie care necesită o perioadă de 4 ani, este dispus să plătească un preţ mai bun.
În efectuarea unor tranzacţii pot să apară şi altfel de situaţii:
• cumpărătorul plasează banii şi aşteaptă un profit fără a se implica în administrarea şi gestiunea firmei.
Într-o asemenea situaţie tranzacţia nu se realizează sau preţul realizat al tranzacţiei este scăzut şi determinat în principiu de activul net;
• cumpărătorul plasează banii şi aşteaptă să conducă direct sau indirect afacerea.
În acest caz preţul tranzacţiei poate să crească.
Etapele evaluării
Evaluarea se realizează de o echipă eterogenă de experţi evaluatori (economişti, ingineri de diverse specializări) şi se desfăşoară în 3 etape:
1) Etapa preliminară
2)Etapa de realizare :
3) Etapa concluziilor,
II. CLASIFICAREA EVALUĂRILOR
Evaluările pot fi clasificate în funcţie de:
A.Obiectul supus evaluării
B. Scopul evaluării
C. Beneficiarul evaluării
D. Metoda de evaluare utilizată:
III. VALOARE ŞI PREŢ
Definiţii
Cele două noţiuni, din păcate, se confundă uşor, cu consecinţe dintre cele mai nefavorabile, mai ales pentru evaluatori.
Valoarea reprezintă o calitate convenţională a unui bun, a unei proprietăţi sau afaceri, stabilită prin calcule, în cadrul operaţiunii de evaluare de către expertul evaluator.
.Preţul reprezintă expresia bănească a unei valori, a unui bun, etc şi este tangibil, palpabil, verificabil.
În cadrul unei tranzacţii intervin motivaţiile vânzătorului şi cumpărătorului, raportul de forţe pe piaţă, unele criterii subiective sau obiective.
În funcţie de aceste elemente, preţul poate fi foarte apropiat de valoarea stabilită de expertul evaluator sau poate diferit de aceasta.
Astfel:
Opţiunea de a vinde poate fi determinată de:
a) Scăderea nivelului afacerii, respectiv a cotei de piaţă deţinute;
b) Nevoia urgentă de lichidităţi;
c) Consideraţii strategice;
d) Modificarea tipului de proprietate prin politica promovată de guvern (privatizarea sau naţionalizarea);
e) Cauze naturale (moştenitorii proprietarului nu doresc să păstreze afacerea).
Motivaţia de cumpărare poate fi determinată de:
a) Dorinţa de a-şi consolida poziţia pe piaţă
b) Iniţierea unei afaceri noi, dorinţa de a avea propria afacere;
c) Rentabilitatea ridicată a afacerii;
d) Diversificarea activităţii pentru diminuarea riscului
e) Intensificarea procesului de integrare pe verticală.
Criterii obiective sunt determinate de metodele de calcul capabile să stabilească valoarea corectă a întreprinderii.
Valoarea corectă se bazează pe de o parte pe proprietăţile, bunurile tangibile şi activele intangibile, iar pe de altă parte, pe volumul datoriilor firmei considerate.
Caracterul obiectiv rezultă din faptul că valoarea în acest caz se bazează în cea mai mare parte pe tranzacţii trecute recunoscute de piaţă (achiziţionarea unei teren, sau a unei mărfi, contractarea unui credit) acestea având, de asemenea, un caracter verificabil.
Criterii subiective sunt bazate preponderent pe noţiunea de utilitate, în fond pe intensitatea dorinţei de a vinde respectiv de a cumpăra.
Pentru evaluator constituie o adevărată provocare luarea în calcul a elementelor capabile să influenţeze intensitatea dorinţei de a vinde/cumpăra.
În cadrul criteriilor subiective distingem două mari categorii de elemente:
a) Elemente psihologice.
Într-un studiu interesant realizat în SUA în urmă cu câţiva ani a fost relevant un factor aproape neaşteptat care influenţează preţul firmelor în care acţionarul majoritar este în acelaşi timp şi director; factorul în cauză este vârsta persoanei cheie în afacere.
S-a dovedit că firmele în care proprietarul-director este în vârstă, se vând mai scump decât celelalte. Persoanele de 60-70 de ani nu sunt în mod real interesate să vândă pentru că afacerea face parte din viaţa lor, fără aceasta, ei pierzându-şi activitatea principală şi nevoia de responsabilitate cu care s-aui obişnuit.
În general, cel mai frecvent element psihologic îl reprezintă notorietatea.
Cumpărătorul va accepta să plătească un suprapreţ, adică o valoare superioară valorii economice a întreprinderii pentru că odată cu această întreprindere î-şi va însuşi şi prestigiul acesteia.
Trebuie subliniat faptul că aici nu este vorba doar de un element psihologic, ci în acelaşi timp şi de un element obiectiv de natură economică prin relaţia notorietate-perenitate.
b) Elemente economice
Cele mai importante elemente din această categorie pot fi grupate în două categorii:
• Elemente economice bazate pe raritate,
Respectiv posibilitatea dea a cumpăra o firmă în situaţie de monopol sau o întreprindere concurentă care-i crează cumpărătorului o sotuaţie deosebit de favorabilă pe piaţă.
De exemplu, achiziţionarea unei firme din amonte (furnizor) sau din aval (client) în scopul diminuării costurilor sau pentru penetrarea unor noi pieţe.
• Elemente economice bazate pe sinergie.
De exemplu, absorbirea unei firme care are o reţea comercială importantă generează efect de sinergie.
Cât priveşte preţul efectiv al tranzacţiei printre elementele fundamentale care îl determină, practica arată că intervin şi anumite aspecte care vizează condiţiile în care se face transferul de proprietate.
Dacă există drept obiectiv esenţial că „trebuie să vindem mult şi repede” este evident că nu se poate ţine la preţ, şi în consecinţă va fi favorizat cumpărătorul.
Dacă există un singur cumpărător cu interese „speciale”, acesta va plăti o sumă mai mare decât ceilalţi cumpărători, pentru a fi sigur de achiziţie.
Cumpărător cu interese speciale este acela care doreşte să obţină o valoare suplimentară prin combinarea întreprinderii cumpărate cu alte afaceri pe care le deţine.
După cum nu este exclusă şi situaţia în care, prin achiziţia întreprinderii respective să elimine un concurent.
Dacă sunt mai mulţi cumpărători cu interese speciale, aceştia îi vor exclude pe ceilalţi, deoarece vor oferi preţuri mai mari şi vor crea astfel o piaţă numai pentru ei.
O asemenea situaţie este importantă pentru vânzător în formularea preţului solicitat.
Evaluarea întreprinderii în cazul procesului de privatizare, situaţie caracteristică pentru ţara noastră, prezintă unele particularităţi date fiind interesele coparticipanţilor.
Astfel puterea poate să-şi stabilească drept obiectiv major, privatizarea rapidă, ceea ce înseamnă ofertă mare, fapt ce conduce la evaluări şi implicit preţuri reduse.
Opoziţia acuză puterea pentru risipirea averii şi în consecinţă doreşte preţuri cât mai mari.
Aplicarea lor încetineşte ritmul privatizării.
Salariaţii în calitate de participanţi la privatizarea prin metoda MEBO, nedispunând de fonduri, trebuie să apeleze la credite purtătoare de dobânzi, sunt interesaţi în preţuri reduse.
Investitorii, pentru asigurarea viabilităţii firmei respective, sunt interesaţi sa-şi recupereze capitalul care urmează a fi investit în primul rând prin preţul de achiziţie.
Această situaţie s-ar traduce astfel:
Valoarea este X unităţi monetare dar trebuie să fie făcute investiţii de z um, în consecinţă, preţul aferent este de x-y um.
IV. BILANŢUL CONTABIL (SITUAŢIILE FINANCIARE) – punct de pornire în orice evaluare a întreprinderii
Situaţiile financiare ale întreprinderilor mari cuprind:
Bilantul – reflectă pozitia financiară a întreprinderii (capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului) cu ajutorul resurselor economice controlate (active) si a structurii de finantare (capitaluri proprii, datorii).
Contul de profit si pierdere – reflectă performanta cu ajutorul:
- veniturilor (capacitatea de a genera numerar),
- cheltuielilor (consumul resurselor perioadei),
- profitului/pierderii (eficienta sau noneficienta in utilizarea resurselor perioadei existente la inceputul perioadei si obtinute, incasate pe parcursul perioadei)
Situatia fluxurilor de numerar – reflectă modificarea pozitiei financiare cu ajutorul fluxurilor de numerar (incasări si plăti) ale activitătii de exploatare, de finantare, investitională.
Situatia modificării capitalurilor proprii – reflectă modificarea pozitiei financiare cu ajutorul detaliilor privind :
• profitul/pierderea netă a perioadei
• unele venituri/cheltuieli/castiguri/pierderi recunoscute direct in capitalurile proprii cum este cazul :
-diferenţelor din reevaluare – conform Legii contabilităţii 82/1991, conformă cu IAS 16 „Contabilitatea terenurilor si a mijloacelor fixe”
-anumitor diferente de curs valutar – conform IAS 21 „Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar” care arată că sunt excluse din rezultatul net castigurile si pierderile din diferente de curs valutar rezultate din procesul de conversie a Situatiilor financiare intocmite de o unitate externă pană in momentul cedării acelei investitii
• efectul modificării politicilor contabile si a corectiei erorilor fundamentale (cazul aplicării tratamentului lor de bază, conform IAS 8 „Profitul net sau pierderea netă a perioadei, erori fundamentale si modificari ale politicilor contabile”.
Notele explicative
Ca şi formă de prezentare, notele explicative sunt redate narativ, precum şi sub forma unor situaţii sau tabele.
Orice evaluare de bunuri, active, afaceri, etc, are ca punct de plecare bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere deoarece acestea reflectă situaţia patrimoniului, a averii acumulate de întreprindere de la înfiinţare şi rezultatele financiare obţinute în ultimul an pentru care s-au încheiat.
Scoaterea din contabilitate a informaţiilor privind un activ, un bun, este cea mai grea problemă, mai grea decât evaluarea însăşi.
Deşi porneşte de la bilanţul contabil la un moment dat, expertul evaluator se rupe de acesta şi pe baza diagnosticului de evaluare construieşte ansambluri financiare abstracte, scenarii de dezvoltare, de rentabilitate, elaborând astfel un bilanţ teoretic al întreprinderii, bilanţul economic.
V. STANDARDE INTERNAŢIONALE DE CONTABILIATE (IAS/IFRS)- cadrul conceptual pentru evaluarea întreprinderii
Estimarea valorii unei afaceri, nu are incidenţă asupra înregistrărilor contabile, doar „imaginea fidelă ” pe care o oferă contabilitatea se constituie ca unul dintre punctele de referinţă pentru expertul evaluator,
-atât în aplicarea metodelor patrimoniale: contabilitatea furnizează „fotografia” patrimoniului la un moment dat.
-cât şi a celor de randament : sistemul contabil oferă informaţii despre realizările economico-financiare, performanţele pe o perioadă trecută.
Pentru a face distincţie între evaluarea în contabilitate şi evaluarea întreprinderii, trebuie precizate următoarele:
Contabilitatea
- nu are ca obiect stabilirea valorii întreprinderii
- ea trebuie să ofere o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor, pe baza unor reguli de evaluare şi de prezentare europene, internaţionale.
Evaluarea
- se bazează pe diverse opţiuni de abordări şi calcule care utilizează şi completează informaţii financiare fiabile, furnizate de contabilitatea financiară
- se bazează, de asemenea, pe o analiză previzională şi pe o negociere între părţile interesate.
De aceea se consideră utilă prezentarea bazelor de evaluare, a elementelor din situaţiile financiare ale întreprinderii conform IAS/IFRS.
Valoarea justă
Standardele Internaţionale de Evaluare prevăd ca principală bază de evaluare a elem Sit fin, valoarea justă.
Valoarea justă este definită de IASB ca :
„suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, de bună voie, între părţi aplicate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii în care preţul este determinat obiectiv.”
VI. DIAGNOSTICUL DE EVALUARE
Orice evaluare de întreprindere are ca punct de plecare bilanţul contabil. Bazându-se pe constatările din diagnosticul de evaluare şi pe analiza bilanţului contabil, experţii aduc ajustări elementelor din bilanţul contabil, elaborând bilanţul economic al întreprinderii. Asupra acestuia se aplică diferite metode de evaluare.
Componenţa diagnosticului:
- juridic,
- comercial,
- tehnic, tehnologic şi de exploatare
- administrării sau managementului
- financiar-contabil
Stabilite pe funcţii ale întreprinderii
Procedee de lucru
a) culegerea informaţiilor şi selectarea celor semnificative pentru evaluare din
-se vor efectua teste de validitate.
se vor solicita :
- situaţii financiare pe ultimii 3 ani,
- situaţii, rapoarte ale unor experţi care au colaborat cu întreprinderea (cenzori, cenzori externi independenţi sau auditori contractuali, experţi tehnici, jurişti)
- pentru confirmarea unor date, se utilizează tehnica interviului ,chestionare dinainte stabilite
b) constatări pe teren pentru cunoaşterea generală a afacerii şi în special pentru observarea imobilizărilor corporale
c) efectuarea unor descrieri, calcule sau comentarii ale evaluatorului consemnate în foi de lucru.
-întocmirea pentru fiecare diagnostic parţial a unei fişe sintetice a diagnosticului în care se trec puncte forte, puncte slabe şi oportunităţi şi riscuri .
Utilitatea diagnosticului de evaluare
Acesta permite:
- stabilirea mărimii primei de risc, utilă în cadrul metodelor de randament, prin identificarea factorilor de risc elaborarea scenariilor de evaluare şi a previziunilor utile în cadrul metodelor de randament
- realizarea unor teste de coerenţă între diferitele diagnostice parţiale, precum şi între concluziile diagnosticului global şi evaluarea propriu-zisă a afacerii
- verificarea corectitudinii şi credibilităţii datelor contabile utilizate în evaluare, operaţie necesară aplicării metodelor patrimoniale
Forme de diagnostic
1. DIAGNOSTICUL JURIDIC
Obiectivul este :aprecierea riscurilor inerente situaţiei juridice a întreprinderii şi verificarea aspăectelor juridice legate de privatizarea întreprinderii sau de estimarea posibilităţilor viitoare ale acestei.
Mijloacele de realizare constau în utilizarea documentelor şi informaţiilor primite din partea întreprinderii, precum şi a datelor şi informaţiilor complementare şi suplimentare obţinute din afara întreprinderii.
PROCEDEE DE LUCRU
Se analizează aspectele îndeplinirii prevederilor legale şi a reglementărilor în vigoare privind drepturile şi obligaţiile întreprinderii. Se vor utiliza mijloacele de realizare sus menţionate folosindu-se şi un chestionar având următoarele rubrici :
1) Legea societăţii comerciale :
Se analizează documentele juridice generale (contractul de societate, statutul, registrul adunărilor generale, registrul şedinţelor consiliului administrative, registrul şedinţelor comitetului de direcţie, registrul acţionarilor).
2) Dreptul commercial
Se analizează şi verifică existenţa actelor, contractelor sau elementelor următoare:
- Acte şi contracte privind drepturi de proprietate ale:
- Imobilizări corporale (mijlace fixe, terenuri, modalitatea şi corectitudinea ultimelor evaluări sau reevaluări, acte privind închirierea sau locaţia unor imobilizări corporale la terţi)
- Imobilizări necorporale (licenţe, brevete şi mărci, drepturi şi valori similare)
- Imobilizări financiare(titluri de participare, titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu).
- Acte şi contracte privind modul de exploatare a întreprinderii (închiriere sau locaţie de gestiune, concesiuni, licenţe, brevete, mărci, primite sau date în exploatare de la sau la terţi)
- Acte şi contracte privind finanţarea pe termen mediu sau lung (justificarea împrumuturilor şi dacă sunt constituite garanţii reale; dacă există plăţi restante şi consecinţele acestora.
- Acte şi contracte privind aprovizionarea şi vânzarea produselor sau servicilor întreprinderii (justificarea necesităţii acestora ; existenţa şi motivarea unor prevederi speciale legate de transferul de proprietate ; existenţa şi motivarea unor acorduri cu alte întreprinderi sau dacă acestea încalcă practici în domeniul concurenţei).
3) Dreptul muncii
- Se verifică existenţa contractelor de muncă individuale şi collective (contracte tip, contracte cu clauză de accord participativ la beneficii, contracte pentru manageri; se apreciază existenţa unor clause speciale, care ar putea fi afectate de transferul de proprietate a întreprinderii)
- Date cu privire la ultimul control al organismelor de asigurări sociale, constatările şi recomandările – sarcinile, sancţiunile date
- Partenerii sociali şi problemele legate de aceştia (sindicate, conflicte sociale)
- Dacă evidenţele obligatorii sunt ţinute la zi (evidenţa personalului, statele de plată)
4) Legile şi reglementările fiscale
- A se realiza regimul fiscal (republican şi local) şi particularităţile sale
- Data şi constatările ultimului control
Se va întocmi “fişa sintetică a diagnosticului juridic”
2. DIAGNISTICUL COMERCIAL
Obiectul costă în : a analiza piaţa şi locul ocupat de întreprindere pe această piaţă.
Piaţa poate fi definită ca un spaţiu delimitat geografic, în care au loc tranzacţiile comerciale ca urmare a cererii şi ofertei , concurenţa vizavi de produsele sau serviciile confecţionate sau prestate de întreprinderile aparţinând unui sector de activitate dat.
Această definiţie implică un risc, dar şi un stimulent pentru întreprindere, deoarece:
- Riscă sa-şi vadă o parte din piaţa pe care o deţine « ronţăită » de concurenţi;
- Este stimulată să cucerească părţi din piaţă făcând să corespundă piaţa real deţinută cu piaţa potenţială
Diagnosticul se efectuiază asupra elemntelor care condiţionează şi acţionează piaţa şi anume : produse, clienţi, furnizori, concurenţa, modalitatea de distribuire a produselor, serviciilor, reprezentate schematic astfel :
Mijloacele de realizare sunt multiple şi depind de formaţia şi stilul expertului evaluator.Recomandăm a se utiliza datele şi informaţiile furnizate de întreprindere; De asemenea , de un real interes şi folos vor fi informaţiile obţinute direct – cu ajutorul chestionarelor – atât din interiorul întreprinderii, cât şi din afara ei.
PROCEDEE DE LUCRU
Sunt la latitudinea expertului, dar apreciem ca necesară abordarea lor în mod grupat pe elementele constitutive ale pieţei. În acest fel, informaţiile şi datele grupate vor oferi o imagine relevantă pentru diagnosticul comercial.
1) Produse şi servicii
Aceeaşi întreprindere poate să aibă activităţi complexe de producţie, prestări servicii şi comerciale sau numai unele din acestea.
- Produsele: se vor alege principalele produse sau grupe de produse, maximum zece;
- Activităţile: se vor alege principalele activităţi.
Se vor analiza tipurile de produse/ activităţi şi ponderea lor în volumul total al activităţii întreprinderii.
Chestionarul privind acest subiect poate cuprinde următoarele rubrici:
- Caracteristica de bază: perisabile? Susceptibile de învechire? Sezoniere?
- Ritmul reînnoirii produselor:
Vechimea produselor cel mai vândute (sortimente, timp, valoare); care este termenul pentru dezvoltarea unui nou produs.
- Produse noi în curs de elaborare; valori; când trebuie fabricate? Sunt legate de reglementări din ţară / străinătate? Omologarea durează mult? Produsele sunt dependente de un agrement al cumpărătorului?
- Există produse fabricate prin licenţă?; pondere; valoare; durata licentei.
Concluziile vor fi rezumate într-o “foaie de lucru”.
2) Clienţii
Analiza clientelei întreprinderii va scoate în evidenţă ponderea clienţilor interni faţă de cei externi din totalul clienţilor şi dinamica acestora în ultimii trei ani.
• Nominalizarea principalilor clienţi – până la maximum zece clienţi interni şi externi- şi analiza lor în timp face posibilă determinarea fidelităţii şi solidităţii financiare a acestora.
Analiza clienţilor poate fi completată şi cu, elaborarea unui chestionar care poate cuprinde următoarele rubrici:
• Importanţa, rentabilitatea şi constrângerile unor mari „clienţi strategicie”
• Existenţa unor răi platnici: se vor determina şi prin analiza duratei de decontare medie a creanţelor acestora cu ajutorul ratio – ului.
Această durată se va compara cu durata circuitului bancar reglementat şi cu durata de decontare medie a clientului rău platnic; se va stabili ponderea acestora în totalul clinţilor şi se vor face comentariile necesare:
• există riscul să dispară clienţi în cazul schimbării conducerii sau acţionarilor întreprinderii?
• Există riscul să dispară clienţi în cazul schimbării formei organizatorice sau a conducerii întreprinderii?
Concluziile vor fi rezumate într-o foaie de lucru.
3) Furnizori
Se vor analiza, ca şi clienţii. Chestionarul va putea cuprinde rubrici ca:
• Criterii care au stat la alegerea furnizorilor (relaţii tradiţionale, distanţe scurte, preţ, calitate, facilităţi, etc)
• Există raporturi de dependenţă faţă de anumiţi furnizori (furnizori unici, furnizori din cadrul aceluiaşi grup de întreprinderi, etc);
• Calitatea serviciilor în termenele de garanţie.
Concluziile vor fi rezumate într-o foaie de lucru.
4) Concurenţa
Acest element al pieţei necesită o bună formare şi identificare a concurenţilor întreprinderii dar şi a poziţiei (forţei sau slăbiciunii) acesteia în raport cu concurenţa. Datele sunt puse la dispoziţie de întreprindere.
În cazul când datele sunt insuficiente formării unor concluzii relevante se vor obţine datele şi informaţiile necesare atât din cadrul întreprinderii, cât şi din afara ei (bilanţuri publicate, buletine statistice, informaţii obţinute de la Camera de Comerţ)
Concurenţa trebuie înţeleasă într-o modalitate largă de semnificaţie integrând în această noţiune atât concurenţi actuali, cât şi cei potenţiali ai mediului economic înconjurător.
Chestionarul destinat completării informaţiilor privind concurenţa poate avea următoarele întrebări:
• Concurenţa este importantă dinpunct de vedere numeric?
• Concurenţa este periculoasă?
• Ponderea concurenţei pe piaţa internă?
• Ponderea concurenţei eterne?
• Nivelul preţurilor practicate de concurenţă?
• Calitatea produselor, a reţelei de distribuţie, etc.
Concluziile vor fi rezumate într-o foaie de lucru.
5) Reţeaua de distribuire – vânzare a produselor
Analiza acestui element al diagnosticului comercial se realizează cu precizările următoare:
• Prin durata scurtă a cotractelor se înţeleg cele cu termene sub un an;
• Prin durata lungă, peste un an;
• Prin reţea de distribuire directă se înţeleg contractele încheiate între întreprinder şi clientul intern sau extern.
• Prin reţea de distribuire prin intermediari se au în vedere contractele încheiate prin reprezentanţi ai comerţului sau ai unei întreprinderi de comerţ exeterior.
Datele acestui tabel scot în evidenţă nu numai ponderea cifrei de afaceri a contractelor interne sau externe , dar şi dependenţa vânzării de unii intermediari.
Aceste date vor putea fi completate prin informaţii obţinute cu ajutorul unui chestionar având următoarele rubrici:
• Forma juridică a distribuitorului (distribuitor exclusiv, concesionar, etc.
• Sunt fixate obiective pentru reţeaua de distribuire
• Reţeaua de distribuire are obligaţii (distribuire de stocuri, angajări de vânzători); le respectă?
• Întreprinderea este în conflict cu distribuitorii? Natura conflictelor; sistemul de cointeresare al reţelei de distribuire este stimulativ? Rezultatele comparative între distribuitori.
Concluziile vor fi rezumate într-o foaie de lucru.
6) Piaţa
După unii autori , prima abordare a pieţei întreprinderii constă în a stabili dacă există posibilităţile de dezvoltare a profitului şi specializărilor pe care le posedă întreprinderea.
Această abordare permite cuantificarea pieţei sau a pieţelor deschise global unui produs sau a unor servicii specializate.
Ea nu permite, însă, să se caracterizeze această piaţă sau piaţa ţinându-se cont de accesibilitatea sau permeabilitatea produselor sau serviciilor. Este necesar să se ştie în ce condiţii se exercită concurenţa şi care sunt piedicile care sunt puse în exercitarea ei.
Pentru a caracteriza gradul de permeabilitate al unei pieţe este necesar să se facă deosebirea între noţiunea de piaţă deschisă, închisă şi protejată.
Pieţele deschise sunt acelea în care factorii de limitare a extinderii pieţei sunt slabi sau aproape inexistenţi. Trebuie, între altele, pentru o ţară dată, să nu existe discriminări juridice ale producătorilor şi investitorilor străini în raport cu cei naţionali.
Pieţe închise sunt pieţele în care barierele administrative sau comerciale sunt la un nivel care îi protejează pe producătorii autohtoni de concurenţii străini prin piedici puse produselor de import şi implantărilor locale ale concurenţei străine.
Pieţele protejate sunt din punct de vedere al permeabilităţii între extremele celor două precedente. Sunt caracterizate prin existenţa diferitelor bariere la intrare , dar de un nivel insuficient pentru a opri concurenţa.
Evoluţia pieţelor în contextul economic actual prezintă tendinţa internaţionalizării şi concentrării neuniforme a acestora, aşa cum s-a arătat mai înainte.
În plus, existenţa de zone a liberului schimb (ex. Piaţa Comună, şi în curând şi la noi, pe lângă zona Sulina, zona Constanţa şi alte zone de graniţă vestice) au drept consecinţă:
• Fenomenul de mondializare a pieţelor care face ca lupta concurenţială să câştige teren local, regional şi chiar naţional pentru a căpăta o dimensiune internaţională;
• Dereglarea pieţelor şi slăbirea rolului statului în unele ţări au drept consecinţă dispariţia protecţiilor de care beneficiau unele activităţi sau unele întreprinderi;
• Accentuarea concurenţei se traduce prin expansiunea marilor grupări multinaţionale , practic în toate sectoarele economiei, inclusiv în cele de servicii.
Din aceste observaţii unii economişti trag concluzia că tendinţa de mondializare a pieţelor şi lupta pentru creşterea dimensiunilor întreprinderilor este inevitabilă. Dacă această tendinţă a economiei capitaliste este evidentă, nu este mai puţin adevărat că în faţa efectelor crizei economice există contratendinţe la protecţionism şi la reabilitarea rolului statului ca protector a intereselor naţionale. Aceste tendinţe sunt deosebit de nete la ora actuală. De altfel se pot cita exeple de ţări care pentru a proteja pieţele lor naţionale le pun la adăpost de concurenţă prin măsuri specifice.
În rezumat, tendinţa de internaţionalizare şi de concentrare nu este uniformă şi poate întâlni obstacole, care limitează expansiunea pieţelor şi care sunt formate din factori privind:
• Constrângeri specifice produsului; cu toate că dezvoltarea tehnicii ambalajului, a conservării şi a transportului au permis comercializarea celor mai diverse produse pe scară mondială, totuşi caracteristicile unor produse constituie o frână în dezvoltarea unor pieţe total omogene.
Exemplu: produsele industriei sticlei al căror transport este voluminos, fragil şi costisitor, ceea ce a determinat ca unele firme producătoare să prefere implantarea locală în ţări sau zone geografice unde există cerere de asemenea produse).
• Constrângeri specifice clientelei; în special în domeniul produselor de alimentaţie şi îmbrăcăminte a căror expansiune pe alte pieţe este frânată de tradiţiile locale Ex. în lumea arabă bogată dar conservatoare).
în special în domeniul produselor de alimentaţie şi îmbrăcăminte a căror expansiune pe alte pieţe este frânată de tradiţiile locale Ex. în lumea arabă bogată dar conservatoare).
• Măsuri luate de stat pentru a limita concurenţa sunt numeroase - amintim numai limitarea importurilor, taxele vamale sau măsuri fiscale care pot avantaja unii producători locali prin scutiri fiscale sau chiar subvenţii.
• Caracteristici de distribuire a produselor; reţeaua de distribuire din anumite ţări poate fi mai dificil abordată
• Ex. monopol exercitat de angrosişti importanţi legaţi de producători locali);
• Obstacole tehnologice; fluiditatea în aplicarea noilor tehnologii poate fi redusă prin măsuri legale , în special de tehnicile de protecţie industrială.
7) Promovarea produselor / serviciilor întreprinderii
Chestionarul va avea următoarele rubrici:
• Tipuri de acţiuni publicitare frecvente (panouri publicitare, ziare, tv, etc);
• Importanţa cheltuielilor efectuate (% din CA pe ultimii 3 ani);
• Evoluţia politicii de promovare în ultimii trei ani şi a rezultatelor ei;
• Care este imainea întreprinderii şi a produselor sale?
• Cum este ea continuată?
CA=cifra de afaceri
Concluziile vor fi rezumate într-o foaie de lucru.
Întreprinderea fiind o entitate aflată în relaţii de intercondiţionare cu mediul înconjurător, diagnosticul comercial va fi puternic influienţat de existenţa şi evoluţia factorilor externi întreprinderii. De aceea unii autori recomandă ca înaintea stabilirii concluziilor unui diagnostic să se ţină cont de o seamă de evoluţii externe care pot fi importante.
În acest sens se propune o listă cuprinzând exemple asupra cărora consultantul este invitat să reflecteze; de exemplu: în privinţa cererii şi a clienţilor, gândiţi-vă la:
• Lărgirea sau restrângerea pieţei;
• Apariţia de noi clienţi pe piaţa actuală;
• Noi pieţe;
• Creşterea/scăderea indicelui preţurilor etc;
• Noi produse pe piaţă;
• Schimbarea comportamentului clienţilor;
• Alte obiceiuri/ comportamente ale consumatorilor.
În privinţa distribuirii – vânzării produselor gândiţi-vă la:
• Schimbări de detailişti şi engrosişti (tendinţa reducerii numărului nivelurilor intermediare; compoziţia gamei sortimentale; forme de cooperare);
• Exigenţe în materie de transport şi aprovizionare;
• Circuite directe; rolul dispozitivului de vânzare sau al concesionarilor.
În privinţa concurenţei, gândiţi-vă la:
• Creşterea/scăderea numărului de concurenţi;
• Puterea concutenţilor internaţionali;
• Tendinţe în comportamentul concurenţilor;
• Forme de cooperare ( de ex. pt exporturi).
În privinţa evoluţiei macroeconomice, gândiţi-vă la:
• Specificul sectorului de activitate;
• Tendinţe macroeconomice ca inflaţia, rata dobânzilor, curs monetar;
• Tendinţa spre internaţionalizare a unor întreprinderi;
• Noi reglementări privind ecologia, energia, ambalajul, etc;
• Noi tehnologii, materii prime, produse, procedee de fabricaţie;
• Aspecte sociale, şomaj, restricţii bugetare, privatizare.
Din aceste exemple se recomandă a se reţine cele care sunt importante pentru diagnosticul comercial al întreprinderii în cauză, pentru următorii trei – cinci ani, descriindu-se aceste evoluţii cât mai clar posibil; de ex: creşterea produsului/ piaţa cutare cu 10%; sau puternică creştere a pieţei de programe informatice, etc.
În baza foilor de lucru, continuându-se concluziile stabilite cu ocazia analizei elementelor constitutive ale diagnosticului comercial şi ale evoluţiilor externe întreprinderii, se va proceda la întocmirea fişei sintetice a diagnosticului comercial. , ţinându-se seama de următorele:
3. DIAGNOSTICUL TEHNIC, TEHNOLOGIC ŞI DE EXPLOATARE
Obiectivul constă în evaluarea - în ce măsură mijloacele de producţie materiale răspund nevoilor actuale sau viitoare ale întreprinderii sau ale achizitorului (cumpărătorului) său potenţial.
Ca mijloace de realizare se vor utiliza informaţiile şi datele primite din partea întreprinderii, şi anume cele privind:
• Procesul de fabricaţie sau de prestări servicii şi tabelul activităţilor
• Tehnologiile de fabricaţie sau gama prestărilor de servicii;
• Calitatea produselor (prestărilor de servicii);
• Întreţinerea mijloacelor fixe;
• Necesităţile de restructurare şi investiţii;
• Tabloul privind dinamica mijloacelor fixe
Se vor folosi şi chestionare, foi de lucru şi de calcul, situaţii şi tabele întocmite pe parcursul efectuării diagnosticului şi stabilirii situaţiilor de fapt.
PROCEDEE DE LUCRU
Echipa de experţi – evaluatori va trebui să se asigure că posedă în formaţia sa expertul a cărui formaţie profesională şi experienţă sunt suficiente în domeniul diagnosticului producţiei întreprinderii evaluate. În caz contrar se va face apel la un expert în domeniu (expert tehnic, tehnologic, etc).
Analiza datelor şi informaţiilor primite vor fi completate cu chestionarele diagnosticului, grupate pe următoarele domenii:
• Starea mijloacelor de producţie;
• Aprecierea procesului de producţie – fabricaţie sau prestări servicii.
A.STAREA MIJLOACELOR DE PRODUCŢIE
În cadrul diagnosticului se impune cunoaşterea infrastructurii, potenţialului de producţie la un moment dat (respectiv aspectul static), dar şi evoluţia sa în timp (aspectul dinamic) şi importanţa relativă în raport cu unele date fundamentale ale producţiei. (exploatării).
Prin constatarea la faţa locului şi prin analiza documentaţiei întreprinderii se poate întocmi, sub formă tabelară, descrierea infrastructurii, secţiilor şi suprafeţelor de producţie.
- se vor înscrie caracteristicile clădirilor cu arătarea suprafeţelor
- se vor descrie echipamentele de producţie şi de transport uzinal amplasate în activele înscrise aici
- se vor nominaliza căile de acces cu arătarea suprafeţelor
- se va anexa plan de situaţie
- se vor menţiona posibilităţile de extindere
- comentarii cu cifre de referinţă.
Semnificativ pentru starea mijloacelor fixe poate fi indicele de utilizare a mijloacelor de producţie =
Pentru omogenizare „nr.” acestora poate fi exprimat în „ore de lucru maşină”.
De asemenea, constatarea la faţa locului a existenţei mijloacelor fixe poate scoate în evidenţă situaţii care vor putea fi avute în vedere în fazele ulterioare ale operaţiilor de evaluare.
Aceste constatări pot stabili:
• Mijloace fixe în stare de funcţionare, dar care nu mai sunt necesare producţiei (neutilizate);
• Mijloace fixe neutilizate necesitând reparaţii pentru care nu se găsesc piese de schimb înlocuitoare;
• Mijloace fixe neutilizate cu grad avansat de uzură, neamortizate integral, a căror punere în stare de funcţiune nu este rentabilă;
• Mijloace fixe în stare de funcţionare, dar cu un grad avansat de uzură fizică şi morală;
• Mijloace fixe închiriate care au participat la procesul de producţie.
Constatarea situaţiilor mai sus arătate va fi consemnată în foi de lucru conţinând şi valoarea, caracteristicile şi motivarea acestora. Se pot calcula:
Coeficientul de uzură
Coeficientul de reânnoire
B.APRECIEREA PROCESULUI DE PRODUCŢIE - FABRICAŢIE
SAU PRESTĂRI DE SERVICII
În baza datelor şi informaţiilor primite din partea întreprinderii se va putea aprecia tipul de tehnologie folosită şi organizarea procesului tehnologic.
La ora actuală două mari tipuri de fabricaţie continuă să existe: fabricaţia de mare serie şi cea de comandă.
Fabricaţia de mare serie constituie, încă în anumite sectoare şi întreprinderi ale acestora, tipul de fabricaţie dominant. Problema fundamentală, pentru un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi, este de a se putea răspunde, cât mai rapid posibil, unei cereri schimbătoare şi complexe a clientelei..
Trebuie, deci, să se poată fabrica la comandă, adică să se revină la caracteristicile producţiei unui meşteşugar, dar cu deosebirea că nu se mai fabrică două sau trei unităţi pe lună, ci un număr mare de opţiuni dintr-un număr mare de produse.
Acest tip de producţie presupune stăpânirea schimbării maşinilor căruia i se adaugă minimizarea costurilor şi asigurarea calităţii producţiei. De aici necesitatea, între altele, de a avea un personal foarte calificat.
Expertul evaluator are deci, obligaţia, să studieze contextul economic în care evoluează întreprinderea şi să verifice măsura în care tipul său de producţie îi corespunde.
În acest sens un chestionar s-ar putea întocmi cu următoarele rubrici:
Caracteristici ale producţiei: (intrebari)
- Este specială sau standard?
- Pe stoc sau pe comandă?
-În serie?
- În ce cantităţi?
-Producţia este sezonieră?
-Care sunt procedeele de fabricaţie utilizate?
-Care sunt procedeele de fabricaţie utilizate de concurenţi?
-Procedeele sunt bine stăpânite de întreprindere?
-Vor fi păstrate şi pe viitor?
-Procedee mai puţin costisitoare sunt sau pot fi folosite de concurenţi?
-Alte intrebari specifice
Ciclul de producţie: - este posibilă reducerea ciclului de producţie? (suprimarea unor eventuale gâtuiri de producţie).
Nivelul de automatizare, actual, se poate determina cu ajutorul ratio-ului de identificare al nivelului tehnologic al utilajelor de producţie grupând, în funcţie de specificul întreprinderii, categoria de mijloace fixe (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru) în următoarele tipuri:
1= maşini cu comandă manuală
2a= maşini simple parţial mecanizate
2b= maşini simple total mecanizate
3a= maşini parţial automatizate
3b= maşini total automatizate
4= maşini automatizate şi programabile
Se vor calcula:
• ratio-ul gradului de mecanizare al maşinii .
• ratio-ul gradului de automatizare a masinilor.
• ratio-ul gradului de automatizare perfectionata
• nivelul de automatizare prevăzut pentru viitor
• nivelul de automatizare actual reprezintă o constrângere penrtu viitor
• întreprinderea reuşeşte să obţină un profit bun din automatizarea actuală
• este în măsură să pună în aplicare noi tehnologii cu personalul şi cadrele actuale.
Productivitate şi metode:
-care este nivelul de utilizare a capacităţii de producţie a echipamentului actual? care sunt gâtuire sau locurile înguste în producţie?
Controlul producţiei:
cum este organizat controlul producţiei?
Metodele alese sunt adaptate modelului de producţie?
întreprinderea stăpâneşte bine procesul său de fabricaţie?
Termenele de livrare sunt respectate?
Organizarea actuală a producţiei poate fi modificată sau constituie o constrângere pentru întreprindere?
Calitatea :
cum este organizat controlul calităţii?
Care este procentul de retururi în garanţie?
Întreprinderea are un comportament calificat în asigurarea calităţii?
Există un serviciu de ordonanţare? (lansare a producţiei); intrările în fabricaţie sunt făcute: pornind de la comenzile primite?
Pornind de la prevederile de vânzare?
După verificarea stocurilor disponibile?
După sarcina de încărcare a posturilor de lucru?
Există un risc special de suprastocare sau invers, de ruptură a stocurilor normate de produse?
În posesia informaţiilor şi datelor cu privire la starea mijloacelor fixe şi la aprecierea procesului de producţie, inainte de a definitiva punctele forte şi slabe ale diagnosticului producţiei, este necesar ca şi în cazul diagnosticului precedent să se ţină seama de evoluţia viitoare a unor factori externi întreprinderii, dar care o pot influienţa.
În acest sens, se propune o listă cuprinzând exemple de evoluţii externe care pot fi importante pentru funcţia şi diagnoosticul producţiei, astfel:
În privinţa producţiei, gândiţi-vă la:
• noi tehnologii, brevete, licenţe
• noi procedee de producţie, etc
• automatizare
• noi echipamente (maşini, utilaje, mijloace de transport interne şi externe)
• posibilitatea de a lucra cu subfurnizori
• noi metode de planificare, pregătire a lucrului, de evidenţă, etc.
În privinţa calităţii, gândiţi-vă la:
• noi concepte şi exigenţe de calitate (legislaţie nouă, responsabilităţi pentru buna funcţionare a produsului, noi tehnici ale controlului de calitate, noi organisme de control extern);
În privinţa aprovizionării şi transportului, gândiţi-vă la:
• noi pieţe de aprovizionare
• noi produse/servicii
• noi furnizori
• schimbări ale condiţiilor de aprovizionare (preţ, termene de livrare, disponibilităţi, caracteristici tehnice)
• metode de depozitare
• noi metode în conducerea logisticii (aprovizionării şi transportului).
În privinţa restricţiilor legale, gândiţivă la:
• restricţii privind mediul (deşeuri, zgomot)
• legi privind condiţiile de lucru
• diminuarea orelor de lucru săptămânale.
În privinţa tendinţelor de internaţionalizare, gândiţi-vă la:
• noi brevete şi licenţe
• efectele succesive ale liberalizărilor economice ale Pieţei Comune
• uniformizarea normelor şi standardelor.
Alte aspecte
Din aceste aspecte reţineţi-le pe cele care sunt importante pentru diagnosticul producţiei.
În temeiul chestionarelor, foilor de lucru se va proceda la întocmirea fişei sintetice a diagnosticului producţiei – exploarării, ţinându-se seama de următorele:
4. DIAGNOSTICUL ADMINISTRĂRII SAU MANAGEMENTULUI
Obiectivul constă în analiza structurii umane şi capacitatea sa de a-ţi da concursul la realizarea activităţilor întreprinderii.
Ca mijloace de realizare
Se vor utiliza informaţiile şi datele primite din partea întreprinderii şi anume cele privind:
• Structura organizatorică a întreprinderii (organigrama, ROF);
• Structura salariaţilor pe vârstă şi sexe.
• Structura salariaţilor pe nivelul de pregătire profesională, sexe şi vechime în întreprindere ; chestionare, foi de lucru, situaţii şi tabele întocmite pe parcursul întocmirii diagnosticului.
PROCEDEE DE LUCRU
Se spune că personalul întreprinderii constituie principala sa „bogăţie”, iar literatura consacrată reformelor întreprinderilor îi acordă o mare importanţă.
Importanţa acestui diagnostic creşte cu cât rezultatele finale ale activităţii întreprinderii sunt mai bune şi cu cât acestea sunt datorite modalităţii de organizare şi gestionare a personalului.
Chestionarul ce se va utiliza va putea avea următoarele rubrici: structurile, conducătorii, personalul şi date sociale.
În ceea ce priveşte structurile:
• Există organigrama ierarhică şi funcţională? (în caz contrar se va cere întreprinderii să o întocmească)
• Organizarea generală a întreprinderii (ROF) este stabilită astfel încât să permită fiecăruia dintre cadrele sale de conducere şi execuţie să cunoască cu precizie definirea activităţilor sale în întreprindere şi gradul responsabilităţilor sale?
Cu privire la conducători:
• Care sunt conducătorii ( de drept sau de fapt ) ai întreprinderii?
• Care este profilul comitetului de direcţie şi al cadrelor de conducere? (se va completa tabelul privind ”profilul cadrelor întreprinderii”).
Nume,
Prenume,
Funcţia
Vârsta
Formare şi experienţă
Domenii de decizie şi limite de angajament şi control ierarhic
• Fondatorii întreprinderii sunt conducători? (dacă da, data de formare a întreprinderii; dacă nu, anul de intrare în întreprindere.)
• Există legături de dependenţă a conducătorilor faţă de un grup sau acţionar majoritar; străinătate; stat; bancher?
• Caracteristica dominantă a direcţiunii (comercială, tehnică, financiară)?
• Stilul conducerii (colegial, autoritar, pe obiective, centralizat, descentralizat)?
• Au nexistat plecări de membri ai comitetului de direcţie în ultimii trei ani?
• Cine stabileşte remunerarea conducătorilor?
• A se descrie sistemul de remunerare pentru conducător
• Conducătorii au depus garanţia legală?
• Conducătorii sau parte din ei au relaţii privilegiate cu ambientul economico-social (clienţi, furnizori, salariaţi, bănci, sprijin extern) benefice pentru întreprindere?
5.DIAGNOSTICUL FINANCIAR - CONTABIL
Întreprinderile pot fi considerate ca fiind organisme vii, mai mult sau mai puţin complexe, întrucât ele se nasc, trăiesc şi mor. Pornind de la această perspectivă există o multitudine de unghiuri din care poate fi analizată o întreprindere.
Unul dintre cele mai interesante şi complexe demersuri vizează abordarea diagnosticului economico-financiar pentru evaluare, această componentă de diagnostic are un rol cheie în procesul de evaluare a întreprinderii datorită rolului major jucat în cadrul raportului şi anume:
• Rolul de sintezare a concluziilor rezultate din celelalte piese de diagnostic;
• Rolul de asigurare a coerenţei în cadrul relaţiei diagnostic şi aplicare a metodelor de evaluare (îndeosebi metode de randament).
Diagnosticul contabil-financiar aflat în interacţiune cu celelalte diagnostice ale funcţiilor întreprinderii constituie unul dintre cele mai complexe diagnostice, prin concluziile sale relevante, definind profitul financiar al întreprinderii. De aceea, este necesar ca diagnosticul contabil-financiar să ţină seama de:
• Sectorul de activitate, întrucât de tipul de activitate al întreprinderii depind caracteristicile sale structurale: ponderea imobilizărilor, natura stocurilor, duratele creditelor clienţi/furnizori şi, mai ales, volumul mediu al cifrei de afaceri generat de fiecare salariat.
Sectorul de activitate poate, la propriul său ritm de creştere, să aibă un decalaj faţă de conjunctura economică globală. De pildă, sectorul articolelor de lux poate rezista mai bine la o recesiune economică decât alte sectoare, cum ar fi cel al bunurilor de consum.
• Statutul întreprinderii, deoarece este dificil să se analizeze cifra de afaceri fără să se facă referire la statutul juridic şi economic al întreprinderii.
O mică întreprindere familială este preocupată mai ales să supravieţuiască? Obiectivul conducătorilor este acela de a face să prospere valoarea patrimonială sau de a obţine un venit regulat?
Conducerea întreprinderii se situează la nivelul său ierarhic sau la cel al grupului? Cum este organizat controlul capitalului?
Care este tipul puterii: familial, managerial?
• Punctele forte şi slabe ale întreprinderii. Există diferite niveluri de înţelegere a acestora. Ele sunt de regulă, asociate strategiilor care se desprind din diagnosticele funcţiilor întreprinderii. Nu este întotdeauna pertinent să se invoce strategia unei mici întreprinderi cu până la 9 salariaţi, pe o piaţă locală. Din contră, contactul direct şi interviurile cu conducătorii şi salariaţii permit să se obţină o situaţie a locurilor de muncă, să se estimeze starea de spirit, să se cunoască modalitatea funcţionării interne.
Este vorba de o organizare rutinieră?
Care este ambiţia conducătorilor?
Care poate să fie motivarea salariaţilor?
Care este tipul de organizare a muncii?
Cum sunt realizate relaţiile ierarhice?
Mijloacele de producţie şi instalaţiile fac obiectul unor întreţineri atente şi al unor reînnoiri regulate?
La un nivel mai avansat, punctele forte şi punctele slabe ale întreprinderii trebuie să lărgească analiza pieţei întreprinderii şi capacitatea sa de a se dezvolta.
Este necesar ca expertul evaluator de întreprinderi să acorde o atenţie deosebită compartimentelor sau persoanelor care au responsabilitatea de a urmări piaţa, înnoirea produselor şi politica vânzărilor.
• Analiza costurilor. Analiza financiară are şi rolul de a releva ceea ce conturile nu lasă să se întrevadă la prima abordare, dar ea nu interzice efectuarea unui fel de „reperaj” prealabil, observând câteva posturi ale documentelor de sinteză şi situarea întreprinderii în raport cu unele standarde sectoriale.
De la început, este vorba de a identifica factorii atipici, în sens favorabil sau nefavorabil.
Se va observa, de asemenea, evoluţia vânzărilor: cifra de afaceri este stabilă, crescătoare, descrescătoare, oscilantă? Sub rezerva efectelor inflaţiei şi a conjuncturii economice, rata creşterii CA este prima expresie a sancţiunii pieţelor.
Observarea rezultatului vine apoi cert, rezultatul net este un sold înşelător, dar aprecierea sa poate fi reaşezată şi completată cu cele ale rezultatelor exploatării, financiar şi excepţional.
Patru puncte pot fi localizate la prima observare a bilanţului:
1) Evoluţia trezoreriei aparente (investiţii financiare pe termen scurt+ disponibilităţi - sume datorate instituţiilor de credit) aduce o indicaţie asupra lichidităţii.
2) Evoluţia imobilizărilor brute permite aprecierea politicii de investiţii;
3) Nivelul şi evoluţia ratei de îndatorare financiară oferă o imagine globală a structurii financiare;
4) Se poate, în sfârşit, verifica dacă afectarea beneficiarului dă loc la plata dividendelor.
Este necesară şi aprecierea influenţelor mediului exterior întreprinderii şi, împreună cu constatările făcute în timpul efectuării diagnosticului contabil-financiar, să se stabilească concluziile datorate.
Bilanţul întreprinderii este studiat de către evaluator sub mai multe forme de prezentare şi anume:
Bilanţul contabil este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii patrimoniale, precum şi rezultatele financiare ale perioadei pentru care se întocmeşte, potrivit legii.
Analiza bilanţului contabil
Diagnosticul financiar-contabil are ca obiectiv:
- aprecierea fiabilităţii datelor cuprinse în situaţiile financiare
- examinarea şi aprecierea stării de sănătate financiară privind: creşterea activităţii, echilibrul financiar, rentabilitatea şi riscurile financiare.
I. Aprecierea fiabilităţii situaţiilor financiare
Se bazează pe :
1) Cunoaşterea întreprinderii şi pe concluziile celorlalte diagnostice
2) Se verifică dacă Sit. financiare sunt: - coerente
- respectă principiile contabile
- prezintă o imaginea fidelă
II. Examinarea şi aprecierea stării de sănătate financiară.
Cum bilanţul şi contul de profit şi pierdere reflectă patrimoniul de la naştere şi rezultatele exerciţiului, este firesc ca şi analiza să aibă, 2 câmpuri de bătaie:
1) Analiza situaţiei patrimoniului prin prisma echilibrului financiar, lichidităţii şi solvabilităţii întreprinderii.
A1. Analiza patrimoniului prin corelaţiile trezoreriei – FR, NFR, T
A2. Analiza cu ajutorul lichiditătii – o variaţie a trezoreriei
A3. Analiza cu ajutorul ratelor – de structură, de sinteză, de rotaţie
2) Analiza performanţelor întreprinderii (a rezultatelor întreprinderii)
B1. Indicatorii de performanţă – VA
- EBE
- CAF
B2.Ratele de rentabilitate
VII. SINTEZA DIAGNOSTICELOR DE EVALUARE
Sinteza ajută la:
- stabilirea ipotezelor de evaluare;
- alegerea metodelor de evaluare.
În cadrul fiecărui diagnostic, avem parametri:
- puncte forte
- puncte slabe
- oportunităţi
- riscuri
ETAPE DE CUANTIFICARE A RISCULUI
A. Diferenţierea diagnosticelor parţiale prin acordarea unor coeficienţi de importanţă (ki).
Pentru fiecare parametru se stabileşte un grad de importanţă căruia îi corespunde un coeficient de importanţă Ki.
B. Stabilirea punctajului pentru fiecare diagnostic parţial (pi)
VIII. ELABORAREA BILANŢULUI ECONOMIC
Orice evaluare de bunuri, active, afaceri, etc, are ca punct de plecare bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere deoarece acestea reflectă situaţia patrimoniului, a averii acumulate de întreprindere de la înfiinţare şi rezultatele financiare obţinute în ultimul an pentru care s-au încheiat.
Scoaterea din contabilitate a informaţiilor privind un activ, un bun, este cea mai grea problemă, mai grea decât evaluarea însăşi.
Deşi porneşte de la bilanţul contabil la un moment dat, expertul evaluator se rupe de acesta şi pe baza diagnosticului de evaluare construieşte ansambluri financiare abstracte, scenarii de dezvoltare, de rentabilitate, elaborând astfel un bilanţ teoretic al întreprinderii, bilanţul economic.
Definiţie:
Bilanţul economic este instrumentul de lucru pe baza căruia se evaluează o întreprindere.
El prezintă patrimonial rentabilitatea întreprinderii actualizate şi corectate în funcţie de exigenţele pieţei, pe baza constatărilor din diagnosticul de evaluare.
Expertul evaluator ţinând cont de faptul că:
-bilanţul contabil nu permite înţelegerea corectă a realităţii economice şi financiare a întreprinderii.
-valoarea netă contabilă -ca diferenţă între ceea ce ea posedă şi ceea ce ea datorează- nu reflectă decât imperfect valoarea economică reală va aduce o serie de corecţii elementelor patrimoniale (extracontabil), elaborând un bilanţ economic, care va oferi datele necesare, aplicării metodelor de evaluare.
Aceste corecţii trebuie realizate în raport cu:
-valoarea patrimonială de moment a fiecărui element
-de capacitatea potenţială de a produce profit.
duminică, 25 aprilie 2010
Contabilitatea tratata cu putina ironie...
Cum sa invatam contabilitate...pai folosim un...CAINE
EPISODUL 1
Din punct de vedere contabil, animalele pot fi tratate drept imobilizari corporale sau stocuri.
Ipoteza 1: Cainele e mijloc fix (adica folosit pentru “munca”: paza, protectie). Calul si boul pot fi animale folosite si pentru tractiune, caz in care reprezinta tot un mijloc fix. Dar vaca ? Daca in timp ce trage caruta e gestanta sau da tata la vitei (vezi ipoteza 2), avem o dilema... Daca ma gandesc bine, si cainele poate fi folosit la tractiune: poate trage sania/carutul cu care transportam produsele agricole ale firmei. Cateaua e deja un lux. Daca fata, nu se mai poate ocupa de paza si trebuie retratata. Dar daca firma are obiect de activitate paza si protectia ? Hmmm... atunci cainele e deja mijloc fix cu acte in regula. Oare trebuie atestat de cineva ? Trebuie sa fi absolvit cursuri de formare profesionala ? Cam multe dileme. Le lasam. Noi ne ocupam de cainii de paza de la o firma normala.
Prevederi legale: OMF 1752/2005
Este cainele de paza mijloc fix ? (activ imobilizat corporal/imobilizare corporala)
7.2.3. Imobilizari corporale
Recunoasterea imobilizarilor corporale
87. Imobilizarile corporale reprezinta active care:
a) sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; si
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Cainele se foloseste clar o perioada mai mare de un an. Paza e un scop administrativ.
Deci cainele de paza e mijloc fix. Fara dubii.
Rezista cainele si la definitia generica a activelor ?
7.2. ACTIVE IMOBILIZATE
7.2.1. Reguli de evaluare de baza
64. (1) Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii si detinute pe o perioada mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achizitie sau la costul de productie, cu respectarea prevederilor pct. 65 si 66.
(2) Beneficiile economice viitoare reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie catre entitate. Potentialul poate fi unul productiv, fiind parte a activitatilor de exploatare ale entitatii.
Rezista !
Pai da, ca are potentialul de a contribui, indirect, la generarea de fluxuri de trezorerie pentru ca utilizarea lui in scop administrativ (paza) duce la economii, adica la diminuarea cheltuielilor. Potentialul nu e productiv, dar legea spune ca “poate fi”; in schimb, e “parte a activitatilor de exploatare” pentru ca cheltuiala cu paza e clar de exploatare. Fluxurile de trezorerie sunt generate ori de venituri (in sensul cresterii incasarilor), ori de cheltuieli (in sensul diminuarii platilor). Putem face o simulare: luam costul unui caine din piata de animale, il impartim la durata normala de utilizare din catalog si apoi la 12; aflam astfel amortizarea lunara a cainelui. Luam costul/kg al mancarii pentru caini de la magazin; intrebam medicul veterinar cat e ratia zilnica de mancare a unui caine similar cu cel din dotare (talia conteaza !) si cat e tariful sau; aflam astfel costul de intretinere lunara a cainelui. Apa nu conteaza, putem considera ca e gratis: mai bea si el din baltoace. Apoi cerem oferte de la firme de paza. Si comparam.
Nu e bine ! Ori renuntam la veterinar, ori luam o haita de caini ca sa renteze tariful medicului. Si mai aducem oase de acasa, cu randul. Asa. Acum e bine.
Da, avem flux de trezorerie pozitiv. Gata ! Cainele e activ corporal.
Cum se inregistreaza in contabilitate cainele-mijloc fix ?
Se foloseste contul 2134 “Animale si plantatii”.
88. Imobilizarile corporale cuprind: terenuri si constructii; instalatii tehnice si masini; alte instalatii, utilaje si mobilier; avansuri si imobilizari corporale in curs de executie.
Contul 2134 este sintetic de gradul II al sinteticului de gradul I 213 “Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii”, care e OK.
Dar la ce valoare ?
Pai zice mai sus ca “Ele trebuie evaluate la costul de achizitie sau la costul de productie, cu respectarea prevederilor pct. 65 si 66”.
65. Costul de achizitie sau costul de productie al activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economica trebuie redus cu ajustarile de valoare calculate pentru a amortiza valoarea unor astfel de active, in mod sistematic de-a lungul duratelor de utilizare economica.
In intelesul prezentelor reglementari, prin durata de utilizare economica se intelege durata de viata utila, aceasta reprezentand:
a) perioada in care un activ este prevazut a fi disponibil pentru utilizare de catre o entitate; sau
b) numarul unitatilor produse sau a unor unitati similare ce se estimeaza ca vor fi obtinute de entitate prin folosirea activului respectiv.
66. (2) Imobilizarile trebuie sa faca obiectul ajustarilor de valoare, indiferent daca duratele lor de utilizare economica sunt limitate sau nu, astfel incat acestea sa fie evaluate la cea mai mica valoare atribuibila acestora la data bilantului, daca se estimeaza ca reducerea valorii acestora este permanenta.
(3) Ajustarile de valoare prevazute la alin. (1) si (2) trebuie inregistrate in contul de profit si pierdere si prezentate distinct in notele explicative, daca acestea nu au fost prezentate separat in contul de profit si pierdere.
(4) Evaluarea la valorile minime, potrivit alin. (1) si (2), nu poate fi continuata daca nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost facute ajustarile respective.
67. Daca activele imobilizate fac obiectul ajustarilor exceptionale de valoare exclusiv in scop fiscal, in notele explicative se prezinta valoarea ajustarilor si motivele pentru care acestea au fost efectuate.
Deci cainele trebuie evaluat la cost de achizitie, daca l-am cumparat.
Pai i-am dat femeii de serviciu 50 de lei si ne-a adus un pui de acasa.
Nu e bine ! Daca e pui, nu e mijloc fix ! E stoc (vezi ipoteza 2). Trebuie sa fie adult. Pai ce, puiul pazeste ? Nu pazeste, doar mananca si astfel nu contribuie la fluxul de trezorerie; dimpotriva, face numai cheltuieli si mizerie. Asa ca il tratam ca stoc pana musca pe cineva mai tare. Document ?
N-avem document. Ca i-am dat femeii banii “la negru” si ea, saraca, s-a bucurat ca beleaua aia de catea i-a facut si ei, in sfarsit, o bucurie.
Facem document legal: borderou de achizitie. Trecem datele femeii si e in regula. Temei legal: OMF 1850/2004.
A. Normele generale privind documentele justificative si financiar-contabile
2. Documentele justificative trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente principale:
- denumirea documentului;
- denumirea si, dupa caz, sediul unitatii care intocmeste documentul;
- numarul documentului si data intocmirii acestuia;
- mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economico-financiare (cand este cazul);
- continutul operatiunii economico-financiare si, atunci cand este necesar, temeiul legal al efectuarii acesteia;
- datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate;
- numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atributii de control financiar preventiv si ale persoanelor in drept sa aprobe operatiunile respective, dupa caz;
- alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.
Documentele care stau la baza inregistrarilor in contabilitate pot dobandi calitatea de document justificativ numai in conditiile in care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare.
Documentele provenite din relatiile de cumparare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi inregistrate in contabilitate numai in cazul in care se face dovada intrarii in gestiune a bunurilor respective. In cazul in care documentele respective se refera la cheltuieli pentru prestari de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe baza de norme de venit, pentru a fi inregistrate in contabilitate, acestea trebuie sa aiba la baza contracte sau conventii civile, incheiate in acest scop, si documentul prin care se face dovada platii.
Deci daca cumparam de la persoane fizice, trebuie si borderou si NIR. Dar “alte elemente menite...” ce-o fi ? Si “toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare” ? Ce dracu o mai fi in vigoare la ora asta in materie de achizitii de la populatie ?
Hai sa vedem ce zice la borderou in catalog.
Ce, exista catalog de caini pentru contabilitate ?
Nu, e vorba de OMF 1850/2004 cu Nomenclatorul modelelor si normelor de intocmire si utilizare a registrelor si formularelor financiar-contabile, comune pe economie, care nu au regim special de inseriere si numerotare. Acolo gasim borderoul de achizitie.
BORDEROU DE ACHIZITIE
(Cod 14-4-13, Cod 14-4-13/a si Cod 14-4-13/b)
1. Serveste ca:
- document de inregistrare in gestiune a produselor cumparate;
- document justificativ de inregistrare in contabilitate a valorii produselor cumparate;
- document pentru justificarea sumelor primite ca avans spre decontare pentru achizitii sau pentru decontarea sumelor platite pentru achizitii.
2. Se intocmeste in doua exemplare de catre delegatul insarcinat sa aprovizioneze unitatea cu produse de pe piata taraneasca, de la producatorii individuali sau de la alte persoane fizice, in momentul achizitiei.
Se semneaza de delegatul care face achizitiile respective si de gestionarul care primeste marfa.
3. Circula:
- la gestiune, pentru semnarea de primire a produselor si intocmirea Notei de receptie si constatare de diferente (ambele exemplare);
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
- ramane in carnet (exemplarul 2).
4. Se arhiveaza:
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
- la delegatul achizitor (exemplarul 2).
5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:
a) pentru formularul cod 14-4-13:
- denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; sediul (localitatea, str., numar); judetul;
- denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;
- produsul; codul; U/M; cantitatea; pretul unitar de achizitie; valoarea achizitiei;
- semnaturi: achizitor, gestionar;
b) pentru formularul cod 14-4-13/a:
- denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; sediul (localitatea, str., numar); judetul;
- denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;
- produsul; codul; U/M; cantitatea; pretul unitar de achizitie; valoarea achizitiei; pretul unitar de alimentatie publica; valoarea de alimentatie publica;
- semnaturi: achizitor, gestionar;
c) pentru formularul cod 14-4-13/b:
- denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; sediul (localitatea, str., numar); judetul;
- denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;
- numarul si data contractului; producatorul: numele si prenumele, domiciliul, seria si numarul actului de identitate;
- denumirea produselor; codul; U/M; cantitatea; pretul unitar; valoarea; avansul acordat; suma platita; semnatura de primire a sumei;
- semnaturi: achizitor, gestionar.
Aha ! Ala de ne trebuie e 14-4-13/b: Borderou de achizitie (de la producatori individuali).
Ne trebuie contract ! Si codul cainelui !
Facem contract si ii dam codul “Caine01”.
Nu e bine, ca nu e caine, e pui de caine. Si e stoc. Cainele e mijloc fix.
Bine. Ii dam codul “Puidecaine01”. Gata. Am rezolvat.
Ba nu e in regula, ca legea zice ca borderoul e pentru achizitii de la producatori individuali. Pai ce, tanti Marita e producator ? Nu e. E femeie de serviciu la noi la firma. Si n-are pamant, ca sta la bloc. Si cainele e de fapt al blocului. Ma rog, e comunitar. Adica pui de comunitar. A facut si ea un ban “cinstit”.
Bai, sunteti dati dracului voi, contabilii astia ! Nu poate omul sa faca o economie la firma ca voi gasiti o mie de motive si un milion de rahaturi... Ca legea aia zice asa, ca aia zice altfel, ca vine organu’ si da amenda, ca trebuie semnate o suta de hartii... Si la urma tot platim “amenzi”. Auzi, te ia mama dracului daca nu gasesti rezolvare ! Io vreau cainele Maritei pe firma !
Hmmmm.... Trebuie certificat de producator eliberat de primaria in raza careia are domiciliul producatorul ca sa fie in regula. Nu stiu unde am citit, dar asa e, ca mi-a zis si o colega de facultate ca a luat amenda pentru legume cumparate din piata. Tine conta la o pizzerie. Si tanti Marita n-are certificat. Sa intreb colegii: care are rude la tara cu certificat si facem actele pe numele lu’ ala.
Care certificat vrei tu, ma ? Certificat de ce ? De producator de caini ? Esti tampit. Du-te la aia, la chinologi, sa-ti dea ei. Ha !
... ... ...
Nu-i nimic. Facem o consignatie. Am eu un amic care are firma si face si consignatie. Vorbesc cu el. O sa vedeti, sefu’, ca rezolv.
Vorbeste, da’ repede, ca m-am saturat de cainele asta. Si dai tu comisionul, ca ala o sa vrea bani. Io nu platesc nimic.
EPISODUL 2
Am vorbit cu “ala” cu consignatia care “o sa vrea bani”. N-a vrut bani. Mi-a zis ca nu poate sa-mi treaca cainele prin consignatie ca el nu vinde animale. N-are autorizatie.
Ce autorizatie ? La consignatie ?
Da, sefu’. Trebuie de la Sanepid, de la aia cu... sanatatea animalelor... de la veterinari. Si de la nu stiu mai cine. Orice firma, la inceperea uneia din activitatile prevazute in statut, trebuie sa ceara autorizarea desfasurarii activitatii respective. Altfel se considera ca face venituri ilicite. Si se confisca.
Mai, sa fie... Pai activitatea nu e consignatie ?
Nu. Zice ca e comercializare de animale in regim de consignatie.
Si ce facem ?
Stati asa, ca iau codul CAEN si verific. Unde or fi cainii ? Dam o cautare dupa “caine” sau dupa “animal”... Dupa “animal”.
NOMENCLATORUL CAEN Rev. 1 - Note explicative
01 Agricultura, vanatoare si servicii anexe
In cadrul diviziunii 01 se disting mai intai doua activitati de baza:
- Producerea de produse vegetale (01.1: Cultivarea plantelor ...) si
- Producerea de produse animale (01.2: Cresterea animalelor).
In cadrul grupei 01.2 (Cresterea animalelor de ferma), activitatile sunt grupate conform speciei de animale si nu conform tipului de produs obtinut (de ex. carne, lapte, piei etc.) si fara a face distinctia intre cresterea animalelor in spatii inchise (fara pasunat) si cresterea animalelor pe pasuni deschise.
Animale de ferma... Misto. Cu pasunat si fara pasunat... Unde dracu sunt cainii ?
012 Cresterea animalelor
0121 Cresterea animalelor, activitatea fermelor pentru obtinerea laptelui
Aceasta clasa include:
- cresterea bovinelor;
- producerea de lapte de vaca brut
Aceasta clasa exclude:
- ingrijirea si intretinerea animalelor de ferma, vezi 01.42;
- prelucrarea laptelui in afara fermei sau gospodariei, vezi 15.51
Nu. Or exista ferme de caini ?
0125 Cresterea altor animale
Aceasta clasa include:
- cresterea albinelor si producerea de miere si ceara;
- cresterea iepurilor;
- cresterea animalelor cu blana, producerea de piei brute;
- cresterea viermilor de matase, producerea de gogosi de matase;
- cresterea si reproducerea animalelor de companie;
- cresterea reptilelor de apa si a broastelor, in bazine;
- cresterea serpilor;
- cresterea de diverse alte animale
Aceasta clasa exclude:
- intretinerea si ingrijirea animalelor de ferma, vezi 01.42;
- producerea de piei si blanuri brute provenite din vanatoare, vezi 01.50;
- dresarea animalelor de companie, vezi 93.05
Aha ! Deci se poate cumpara de la firme de crestere a altor animale, cod CAEN 0125. Da’ unde le gasesti...
0142 Activitati de servicii pentru cresterea animalelor, cu exceptia activitatilor veterinare
Aceasta clasa include:
- activitati de reproducere a animalelor, pe baza de tarif sau contract:
• activitati legate de insamantarea artificiala;
• servicii de expertiza si control a cirezilor (expertize pentru eliberarea autorizatiilor de monta pentru masculii reproducatori, eliberare de certificate individuale de origine si productivitate, controlul oficial de origine si productivitate, expertiza si controlul materialului seminal), servicii de castrare a porcilor etc.;
- servicii de mutare a cirezilor;
- activitati de promovare a cresterii si productiei de animale;
- intretinerea si ingrijirea animalelor de ferma: servicii de pasunat, servicii de igienizare a cotetelor si adaposturilor etc.
Aceasta clasa exclude:
- servicii de aprovizionare cu hrana, vezi 01.2;
- servicii pentru promovarea vanatului in scopuri comerciale, vezi 01.50;
- activitati de achizitii ale comerciantilor comisionari si asociatiilor cooperatiste, vezi 51;
- activitati ale agronomilor si economistilor agricoli, vezi 74.14;
- activitati veterinare, vezi 85.20
O fi bun 0142 ? “Activitati de reproducere a animalelor, pe baza de tarif sau contract”. Adica dai banu’ ca sa-ti reproduca ce ? Cainele ? Pai nu se ... singuri ? Trebuie supravegheati ? Sau asigura masculul cel mai dotat, cine stie ? Dar e serviciu, nu e nici productie, nici comert. Si l-au bagat la agricultura. Ma rog. Vii cu cateaua, analize, consultatii, sa vedem daca o place dihania. Daca nu, “putem sa va oferim insamantarea artificiala”. Nu, mersi.
015 Vanatoare, ocrotirea vanatului, inclusiv activitati de servicii anexe
0150 Vanatoare, ocrotirea vanatului, inclusiv activitati de servicii anexe
Aceasta clasa include:
- vanarea animalelor pentru carne, blana, piei sau pentru utilizarea in cercetare, in gradini zoologice sau pentru utilizare ca animale de companie;
- producerea de blanuri, de piei de reptila sau pasari, provenite din vanatoare;
- ocrotirea vanatului;
- servicii de promovare a vanatorii in scopuri comerciale.
Aceasta clasa include, de asemenea:
- capturarea mamiferelor marine, ca foci, morse, delfini etc.
Aceasta clasa exclude:
- producerea de blanuri, de piei de reptile sau pasari, provenite de la animalele crescute in crescatorii (de ferma), vezi 01.25;
- cresterea animalelor in crescatorii (la ferme), vezi 01.25;
- vanatoarea de balene, vezi 05.01;
- producerea de blanuri si piei brute, provenite din abatoare, vezi 15.11;
- vanatoarea pentru sport si recreere, vezi 92.62
Vanarea pentru utilizarea... Nu, ca e de paza, nu e de companie. Cine o vana morse in Romania ?
1512 Productia si conservarea carnii de pasare
Aceasta clasa include:
- sacrificarea in abatoare, a pasarilor;
- prepararea carnii de pasare;
- productia de carne de pasare, proaspata sau congelata, in portii individuale;
- obtinerea grasimilor comestibile de pasare.
Aceasta clasa include de asemenea:
- sacrificarea iepurilor si a animalelor similare;
- prepararea carnii de iepure si a carnii provenite de la alte animale similare;
- productia de pene si puf.
Aceasta clasa exclude:
- ambalarea, pe cont propriu, a carnii de pasare, in cadrul comertului cu ridicata, vezi 51.32;
- ambalarea carnii de pasare, pe baza de tarif sau contract.
Ia uite, iepurii sunt pasari... Sa vedem la comert.
G COMERTUL CU RIDICATA SI CU AMANUNTUL, REPARAREA AUTOVEHICULELOR, MOTOCICLETELOR SI A BUNURILOR PERSONALE SI DE UZ GOSPODARESC
Aceasta sectiune include vanzarea cu ridicata si cu amanuntul (vanzare fara transformare) a oricarui tip de marfuri, si prestarea serviciilor auxiliare vanzarii marfurilor. Vanzarea in vrac si cu amanuntul sunt etapele finale ale distribuirii marfurilor. In aceasta sectiune este inclusa si repararea autovehiculelor, si instalarea si repararea bunurilor personale si gospodaresti.
Vanzarea fara transformare este considerata aceea care include operatiile obisnuite (sau manipularile) asociate comertului, de ex. sortarea, trierea si asamblarea marfurilor, mixarea (amestecarea) bunurilor (de ex. vin sau nisip), imbutelierea (cu sau fara curatarea in prealabil a sticlelor), ambalarea, impartirea masei si reambalarea pentru distribuirea in loturi mai mici, depozitarea (fie ca sunt, ori nu, racite sau congelate), curatarea si uscarea produselor agricole, taierea panourilor din lemn sau a tablei, pe cont propriu.
Vanzarea cu ridicata este revanzarea (vanzarea fara transformare) a bunurilor noi si folosite, catre comerciantii cu amanuntul, utilizatorilor industriali, comerciali, institutii si utilizatorilor profesionali; sau catre alti vanzatori cu ridicata; sau care activeaza ca agenti sau brokeri in cumpararea marfii pentru ei, sau vanzarea marfii catre asemenea persoane sau firme.
Principalele tipuri de activitati incluse sunt cele desfasurate de: comerciantii cu ridicata, adica acei comercianti cu ridicata care isi insusesc titlul asupra marfii pe care o vand; vanzatorii cu ridicata sau misitii; distribuitorii industriali; exportatorii, importatorii si asociatiile cooperatiste cumparatoare, sucursalele comerciale si birourile comerciale (dar nu magazinele pentru desfacerea cu amanuntul) si care sunt mentinute de unitatile industriale si miniere, separat de uzinele sau minele respective, in scopul activitatii de marketing legata de produsele lor si care nu preiau doar comenzi ce urmeaza a fi onorate prin expeditie directa de la uzine sau mine. Sunt inclusi, de asemenea, brokerii de marfuri si bunuri de consum, comerciantii cu comision si agentii si asamblorii, cumparatorii si asociatiile cooperatiste angajate in desfacerea pe piata a produselor agricole. Vanzatorii cu ridicata, adeseori, asambleaza fizic, sorteaza si triaza marfurile in loturi mari, faramiteaza masa, reambaleaza, redistribuie in loturi mai mici, de ex. produse farmaceutice; depoziteaza, refrigereaza, livreaza si instaleaza bunuri, se angajeaza in activitati promotionale pentru clientii lor si proiecteaza etichete.
Vanzarea cu amanuntul este revanzarea (vanzarea fara transformare) de marfuri noi si folosite, catre publicul general, pentru consum si utilizare personala sau in gospodarie, prin magazine, supermagazine, case de comenzi prin posta, vanzatori ambulanti, cooperative de consum, case de licitatie etc.
Majoritatea negustorilor cu amanuntul preiau titlul marfurilor pe care le vand, dar unii actioneaza ca agenti pentru un mandatar si vand in consignatie, sau pe baza de comision.
Uite in sfarsit o descriere ca lumea a tipurilor de comert. Si e si consignatia. Oare unde o fi bagata: la “cu ridicata” sau la “cu amanuntul” ? Sar peste “cu ridicata” ca nu cumpara nimeni caini angro. Hai la “cu amanuntul”.
52 Comert cu amanuntul (cu exceptia autovehiculelor si motocicletelor); repararea bunurilor personale si gospodaresti
Aceasta diviziune include:
- revanzarea (vanzarea fara transformare) a marfurilor noi si folosite, in principal, catre marele public, pentru consum sau utilizare personala sau casnica, prin magazine, supermagazine, standuri (tarabe), case de comenzi prin posta, vanzatori ambulanti (stradali), cooperative de consum etc.
Comertul cu amanuntul este clasificat, in primul rand, dupa tipul unitatii de desfacere a marfii (comertul cu amanuntul in magazine: grupele 52.1 la 52.5; comertul cu amanuntul neefectuat prin magazine: grupa 52.6).
Comertul cu amanuntul in magazine este in continuare subdivizat in: vanzari cu amanuntul de marfuri noi (grupele 52.1 la 52.4) si vanzari cu amanuntul ale marfurilor de ocazie (grupa 52.5).
Pentru vanzarea cu amanuntul a bunurilor noi prin magazine exista si o alta distinctie intre vanzarile cu amanuntul in magazine specializate (grupele 52.2 la 52.4) si vanzarile cu amanuntul in magazine nespecializate (grupa 52.1). Grupele de mai sus sunt in continuare subdivizate dupa gama de produse vandute.
Vanzarile neefectuate prin magazine vizeaza formele de comert ca de ex.: comanda prin posta, piete, din usa in usa, prin automate de vanzare, e-mail etc.
Aceasta diviziune include, de asemenea:
- repararea si instalarea bunurilor personale sau casnice, fie ca sunt sau nu, efectuate in combinatie cu comertul cu amanuntul;
- comertul cu amanuntul prin comisionari;
- activitatile caselor de licitatie cu amanuntul.
Aceasta diviziune exclude:
- vanzarea de vehicule cu motor, motociclete si piese ale acestora si de carburanti pentru aceste vehicole, vezi 50;
- intermedieri in comertul cu cereale, seminte, minereuri, titei brut, produse chimice pentru industrie, fier si otel si masini si echipamente industriale, vezi 51;
- vanzarea de alimente si bauturi, pentru consum in localuri, si vanzarea preparatelor alimentare la pachet, vezi 55.30; 55.40 si 55.51;
- inchirierea de bunuri personale si gospodaresti, pentru publicul larg, vezi 71.40
Chestia cu “in principal” e de retinut. Deci io, ca firma, pot sa cumpar de la magazin, ca pentru el e “in secundar”. Unde or fi animalele ? La magazine sau la “neefectuat prin magazine”, la marfuri noi sau la uzate ? Imi trebuie de la marfuri noi, ca e pui.
5248 Comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al altor produse n.c.a.
Aceasta clasa include:
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, cu echipament de birou, calculatoare si software standard;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, cu echipament de telecomunicatii;
- activitatile si comertul cu produse de optician;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al tapetelor si mochetelor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al carpetelor si paturilor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al ceasurilor de mana, ceasurilor de masa si bijuteriilor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al articolelor de sport, uneltelor de pescuit, articolelor pentru camping, barcilor si bicicletelor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al jocurilor si jucariilor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al florilor, plantelor, semintelor, ingrasamintelor, animalelor de companie si hranei pentru animale de companie;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al cadourilor, articolelor de artizanat si religioase;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al combustibililor lichizi, gazului imbuteliat, carbunilor si lemnelor pentru uzul in gospodarie;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al armelor si munitiei;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al timbrelor si monedelor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al produselor nealimentare n.c.a.
Am gasit ! Daca e de companie, e clar, daca nu e de companie e la “n.c.a.”. Si am mai gasit una tare:
8520 Activitati veterinare
Aceasta clasa include:
- activitatile spitalelor si dispensarelor veterinare, unde animalele sunt tratate medical, chirurgical sau dentar si unde serviciile sunt efectuate si supravegheate de catre personal medical calificat. In aceasta clasa se includ si activitatile veterinare realizate de catre personalul veterinar calificat, in ferme si la gospodariile populatiei, precum si activitatile de patologie chimica si alte servicii de diagnosticare pentru animale, precum si activitatile de ambulanta pentru animale.
Aceasta clasa exclude:
- activitati de intretinere a animalelor, fara asistenta medicala, vezi 01.42
EPISODUL 3
Deci exista comert cu amanuntul cu caini – cod CAEN 5248. Comertul cu amanuntul include si consignatia, iar aceasta se desfasoara, logic, in magazine. Atata doar ca nu exista cod pentru consignatie. A avut dreptate “ala”.
O fi existand, da’ io de unde iau cainele ?
Pai mi-a zis “ala” sa ma duc la o firma autorizata ca ne da factura pe caine. O sa intrebe si el pe la prieteni, o sa merg eu la Registrul Comertului sa intreb de firme cu cod...
Si toti ne iau banii, dureaza o luna si eu m-am saturat...
N-are a face ca dureaza, sefu’, ca e mijloc fix, se amortizeaza in timp... Si e mai bine cu factura, mai deduceti ceva TVA.
Aoleu ! Trebuie sa platesc si TVA !
Da, sefu’. Da’ daca e din consignatie, se pune TVA numai la comision.
Da’ nu e mijloc fix. N-ai zis ca daca e pui, e stoc ? Vezi, eu retin ce-mi spui tu. Pai pana facem rost de factura s-o face mijloc fix...
Nu, sefu’. Ca ma bag eu acuma pe internet si caut dupa cod CAEN in Registrul Comertului si la Finante.
Hai, sa vad si eu cum e cu internetu’ asta, ca sunt curios...
Canci, sefu’. La Registru se poate cauta numai dupa nume, judet, CUI si J. La MFP zice la fel.
Da’ astia nu traiesc din banii nostri ? Nu trebuie ei sa ne dea informatiile de care avem nevoie ?
Ba da, sefu’, da’ informatia asta n-o fi in baza de date.
Nu e, pe dracu’.
Adica e, dar nu e accesibila ca si criteriu de cautare.
Bun ! Maine te duci la Registru si cauti. Acuma m-am ambitionat cu cainele asta si daca am zis ca-l vreau pe firma, o sa-l bag pe firma. Iti dau eu bani, cat o fi nevoie, stai linistit. Nu se poate una ca asta: sa vrei sa faci un lucru legal si sa nu poti. O sa le scriu la Parlament sa faca legile ca lumea.
Si or sa rada aia tinandu-se de burta cand or auzi de caine !
Sa rada, sa planga, sa faca ce-or vrea. Eu vreau sa lucrez legal si vad ca nu se poate. Si le scriu si la aia de la fisc, sa-mi dea ei solutia.
O sa va dea citate din legi de n-o sa mai intelegem nimic.
Mai, copile, asculta tu aicea la mine, ca sunt om batran. N-oi avea eu multa carte, asa ca voi astia tineri, n-oi sti eu de-astea cu internetu’ si cu calculatoarele, dar am ceva ce nu se invata la scoli: am experienta, mai, dragule. Si de-aia din viata, nu din carti. Am lucrat ceva la viata mea, am facut si bune si rele, de toate. Si daca am acuma firma asta, care merge binisor, vezi si tu – ca am destui bani sa va platesc pe toti si sa-mi ramana si mie de-o ciorba –, inseamna ca ma descurc cat de cat cu oamenii. Si cu greutatile. Tu ce crezi ca inseamna sa ai experienta ?
Pai sa dai de situatii practice cat mai diverse si sa le rezolvi. Si sa inveti din alea de le-ai dat in bara.
Asa. Deci e tot scoala. Inveti toata viata, daca ai minte. Am citit io undeva o chestie, nu mai stiu unde si cine a zis-o, da’ suna cam asa: “Un om inteligent este ala care invata din greselile altora, cel ce invata din propriile greseli este un om normal, iar cel ce nu invata nici din greselile lui e un prost”. Acuma, eu zic ca sunt un om normal. Si orice om normal afla ca in viata, ca sa te descurci, trebuie... Ce trebuie ?
Bani si pile.
Mai baiete, tu n-ai vazut prosti si cu bani, si cu pile, ca e plina lumea de ei ? Nu-ti trebuie pile. Iti trebuie sa comunici. Tu nu vezi ca astia de pe la multinationale o dau cu comunicarea, cu relatiile publice, cu de-astea, au directori si compartimente, au bugete, baga bani in asta ? Nu te-ai intrebat de ce ? Ca doar n-or vrea sa arunce cu banii pe fereastra. Stiu ei ce stiu.
Lasa sefu’, ca isi scot banii. E cheltuiala cu publicitatea ca sa mareasca vanzarile.
Lasa, mai, publicitatea. Eu zic de comunicare. Si cu exteriorul si in interior. Or fi ei mari si multi, dar ca sa comunice eficient – retine – intre ei, trebuie sa stie cum, ca intr-o firma mare cu multe nivele e nevoie de asa ceva ca sa faci economie de timp. N-ai timp, n-ai bani, “time is money”, hai ca pe asta am prins-o. Si cand comunici cu cei din afara firmei trebuie s-o faci eficient. De ce se mai duc ei oare la restaurant sa discute, ce, nu stau bine la birou ? Ce, crezi ca ei nu se uita la cheltuielile de protocol, cum ma omori tu toata ziua ? Dar e mai eficient sa comunici cu burta plina, la un pahar, la o cafea. La un strip-tease...
Hai sefu’, nu bate apropouri, ca asta nu ti-o deduc !
Lasa ma, deducerea ma-sii, ca io vorbeam de cum sa obtii ce vrei de la altii. Asa. Mai fac si de-alea, cum le zice, tim...
Team-building.
Timbilding, cum zici tu. Deci ce vrem noi sa obtinem ?
Sa inregistram cainele de la tanti Marita in contabilitate.
Corect. Dar nu e bine. Ce vrem noi, in general, cu chestia asta ?
Sa ne spuna cineva cum sa facem.
Tot nu e bine. Mai general.
Nu stiu, sefu’. Nu sunt prost, ca nu m-am mai intalnit cu speta asta. Sunt normal !
Esti normal, mai, bata-te sa te bata, esti inteligent, esti bun, ca nu te tineam eu daca nu erai ! Vrem sa lucram legal ! Asta vrem. Si vedem ca nu se poate. Asta e grav. Foarte grav.
Sefu’, eu zic asa: am inteles ca e vorba de un principiu, nu de caine in sine. Am vazut, din cat ma duce pe mine mintea si cat am citit, ca se poate, dar nu e clar. Adica am cautat cat m-am priceput si am gasit cam cum ar trebui facut, dar legile sunt interpretabile. Si daca eu interpretez ca sa rezolv problema, din punctul meu de vedere si, poate, si al Dv., sunt inteligent, dar vine maine unu’ de la fisc si baga el interpretarea lui si devin prost instantaneu.
Pai daca m-ai convins pe mine, nu devii. Ce, eu, daca am fost de acord cu ceva, crezi ca-mi iau vorba inapoi ? Cu cine vrei tu sa ma consult eu ? Cu aia de la fisc ? Nu. Ma consult cu tine, ca de-aia esti aici. Si stii cel mai bine ce si cum, ca lucrezi la noi de ceva timp. Si stii si ce fel de om sunt eu, ce fac si ce nu fac, stii ce face firma asta si cat face, ca nu m-am ascuns de tine de cand mi-ai spus ca in contabilitate se vede tot: si ce scrie si ce nu scrie pe factura. Asa ca, daca interpretam noi in felul nostru, trebuie sa-i convingem si pe altii ca interpretarea noastra e buna.
E buna pentru noi, da’ n-o fi buna pentru ei.
Si ce daca ? Daca eu am argumente ca interpretarea mea e buna pentru mine, inseamna ca am un interes. E normal. Oricine face o interpretare o face cu un interes. Nu exista lipsa de interes in economie. Problema nu e ca eu am un interes, ci ca interesul meu nu e in contradictie cu al tau. Adica tu iti poti vedea de interesul tau, iar eu de al meu si nu inseamna ca trebuie musai sa ne dovedim unul altuia ca avem interese proaste sau ca cineva trebuie musai sa castige, iar celalalt sa piarda. Economia inseamna sa castige toata lumea, ca depindem unii de altii si daca vrem, si daca nu vrem. Asa, tu vrei bani la buget, iar eu iti arat ca n-am, dar tu ma bagi in faliment ca sa-ti impui interesul tau. Mai bine arata-mi unde am gresit, de ce n-am bani sau, si mai bine, hai sa facem schimb: fac eu pe inspectorul si tu treci la administrat firma. Exagerez, dar daca eu vreau sa inregistrez amaratul asta de caine, am argumente suficiente, am baza legala – neclara, dar asta e – lasa-ma s-o fac. Si daca interesul meu e sa am cheltuieli mai mici, timp mai mult sau griji administrative mai putine, care-i baiul ? Vrei sa-mi dai amenda ? Stiu ! Da-mi, dar nu pentru caine; gaseste altceva, ca la caine sunt beton.
Adica ma mai duc la Registru, sau nu ?
Nu te duci nicaieri. Te-am forjat ca sa vad cum gandesti. Mi-a placut ca nu te-ai lasat. Pai ia sa vedem: e mai economic sa cheltui bani, timp, nervi sa gasesc firma aia cu codul ala sau sa fac borderoul alalalt ? Nu e Marita producatoare de caini, ce sa zic... Pai cine e ?
Uffff ! Dar totusi, eu zic ca e mai sigur cu firma. Avem factura, n-avem belele.
Mai omule, las-o dracului de siguranta, nu ti-am explicat cum e cu economia asta ? Ca sa fiu suta la suta corect cheltui resurse. Ca sa fiu optzeci la suta, sau cat vrei tu, nu cheltui nimic. Nu ti-e clar ? E un risc, e adevarat, dar numai cine nu risca, nu castiga. Asta e tot din viata. Baga la cap. Nu te mai chinui sa fie “sigur”, sa fie “atestat” de cine stie cine, sa pierzi vremea cu certitudini pe care nu ti le poate da nimeni. Ceea ce gandesti tu cu mintea ta e sfant. Unul o sa-ti spuna intr-un fel, altul intr-alt fel, unul are o experienta, altul are o alta, unii sunt experti, altii sunt mai novici, dar e posibil ca novicele sa fie mai aproape de ceea ce e corect pentru tine. Tu trebuie numai sa te informezi, sa citesti atent, de sapte ori daca trebuie, si sa interpretezi cu bunul simt activat totul. Si sa nu-ti pierzi din vedere interesul. Daca nu-l stii, cauta-l. O sa-l gasesti. Abia dupa aia ia decizia.
Care decizie ? Nu semneaza seful ?
Acuma esti prost ! Pai daca seful e de acord cu ce zici tu, nu inseamna ca ai luat si tu o decizie ? Aia de a-i spune sefului cum sta treaba ?
Si daca nu pot sa ma decid ?
Daca nu poti sa te decizi, lasa-te de meseria asta. Eu nu pot decide totul, in primul rand, iar, in al doilea rand, am nevoie de informatii ca sa iau deciziile mele. Daca tu nu poti sa mi le dai, angajez altul care poate.
Atunci, nu mai scrieti la Parlament ?
Chiar crezi ca am innebunit ? Gata ! Am rezolvat !
Deci inregistram catelul ca stoc, facem borderou de achizitie de la tanti Marita, facem NIR si asteptam sa se faca puiul mijloc fix. Apoi il amortizam.
Cum zici tu.
EPISODUL 4
Ipoteza 2: Cainele e stoc. Adica nu e pentru munca, e ori pentru reproductie, ori pentru a fi vandute vii, ori pentru a fi vandute moarte, ori pentru ce se culege de pe ele. Si puii, sa nu uitam puii, ca e speta noastra.
Prevederi legale: OMF 1752/2005
Este puiul de caine de paza stoc ?
7.3.2. Stocuri
125. (1) În cadrul stocurilor se cuprind:
f) animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, manji si altele) crescute si folosite pentru reproductie, animalele si pasarile la ingrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum si animalele pentru productie - lana, lapte si blana;
Nu e niciun stoc. Vezi ca nu e nicio virgula dupa paranteza. Daca e pui de caine pentru paza, atunci nu e destinat pentru alea de le zice legea. Doar daca n-o fi bun de paza, il tinem de prasila sau luam pielea de pe el si ne facem manusi.
Ba e stoc, ca zice “tinere de orice fel”.
Ba nu e stoc, ca or fi ele tinere, da’ nu sunt “crescute pentru reproductie, ...”. Si “felul” se refera la vaci, porci, cai, magari. Si vezi ca nu zice nimic de caini.
Cainii sunt la “si altele”. Mda. Aveti dreptate, sefu’.
Si ce facem ?
Facem ca, nefiind stoc, chiar daca e pui, e de paza, deci e mijloc fix.
Adica e destinat sa fie de paza. Ce-o iesi, om vedea.
Si daca nu iese bine si nu musca pe nimeni ? Dar daca nu latra ?
Pai tu ma intrebi pe mine ?
Ma intreb cu voce tare, sefu’...
Asa, asa, analizeaza, ia decizii... Si sa-mi spui si mie cum sta treaba.
Nu pleca, sefu’, ca daca nu comunic cu Dv., care este – nu-i asa – o chestie primordiala in economie, n-o sa fiu in stare sa iau vreo decizie.
Lasa mistoul, pune osul la treaba. Hai, ca am un client. Sa-mi faci referat !
EPISODUL 5
Deci ne-am intors de unde am plecat: cainele de paza e mijloc fix. Ce dracu’ sa scriu in referat ? Sa citim...
Prevederi legale: OMF 1752/2005
Evaluarea initiala a imobilizarilor corporale
92. O imobilizare corporala recunoscuta ca activ trebuie evaluata initial la costul sau determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementari, in functie de modalitatea de intrare in entitate.
7.1. REGULI GENERALE DE EVALUARE
52. Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza, in general, pe baza principiului costului de achizitie sau al costului de productie. In situatia in care s-a optat pentru reevaluarea imobilizarilor corporale sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justa, se aplica prevederile subsectiunii 7.2.5 din prezentele reglementari.
7.1.1. Evaluarea la data intrarii in entitate
53. (1) La data intrarii in entitate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileste astfel:
a) la cost de achizitie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de productie - pentru bunurile produse in entitate;
c) la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii - pentru bunurile reprezentand aport la capitalul social;
d) la valoarea justa - pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.
In cazurile mentionate la lit. c) si d), valoarea de aport si, respectiv, valoarea justa, se substituie costului de achizitie.
(2) Prin valoare justa se intelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunavoie intre parti aflate in cunostinta de cauza in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.
Al nostru e cu titlu oneros de 50 de lei. Dar daca era “produs in unitate” ? Cum aflu eu costul de productie ? Si nici nu l-am controlat sa vedem daca e fata sau baiat... Daca e catea si o sa fete ? Fac productie ? Mama, ce probleme, ce dileme naste cainele asta ! Ce zicea sefu’ ? Economie de timp ? Uite aici economie: ma gandesc daca o fi productie sau nu cand o sa fete, daca o sa fete. Si nici nu ma duc sa-l controlez la oua, ca nu e treaba mea.
54. (1) Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor respective.
(2) Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie.
Oare o fi negociat sefu’ cu tanti Marita ? Daca a lasat din pret, a facut tanti Marita o reducere de pret, nu ? Si ce trec in borderou: pretul initial sau valoarea neta comerciala ?
Cheltuieli ulterioare
93. Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizari corporale trebuie recunoscute, de regula, drept cheltuieli in perioada in care au fost efectuate.
94. (1) Costul reparatiilor efectuate la imobilizarile corporale, in scopul asigurarii utilizarii continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuiala in perioada in care este efectuata.
Asta e buna ! Ce sa repari la caine ? Aoleu, veterinarul ! Asta il “intretine” si ii “asigura utilizarea continua”... Poate nu face sefu’ contract, ca parca asa a zis. Sau a glumit, ca nu mai stiu. Ah, si sa nu uit sa fac contract cu tanti Marita.
Evaluarea la data bilantului
96. O imobilizare corporala trebuie prezentata in bilant la valoarea de intrare, mai putin ajustarile cumulate de valoare.
Asta e tare: ajustari de valoare... Caine ajustat !
Amortizarea
97. (1) Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizarilor corporale.
(2) Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii in functiune a acestora si pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economica si conditiilor de utilizare a acestora.
Fisa mijlocului fix, proces verbal de punere in functiune, numar de inventar, plan de amortizare. Cat o fi durata ?
HG 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe
I. Dispoziţii generale
2. Durata normala de funcţionare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării. În consecinţa, durata normala de funcţionare este mai redusa decât durata de viata fizica a mijlocului fix respectiv.
Deci durata normala de functionare e mai mica decat durata de viata a cainelui. Oare care e speranta de viata la caini ?
III. Alte precizări
4. Menţinerea în funcţiune a mijloacelor fixe care pot afecta protecţia vieţii, a sănătăţii si a mediului (mijloace de transport rutier, feroviar, aerian si naval, maşini de construcţii si de gospodărie comunala, maşini de ridicat etc.) după expirarea duratei normale de funcţionare, se va putea face numai pe baza unui raport tehnic întocmit de organisme de certificare sau organisme de inspecţie tehnica abilitate în domeniul de activitate al mijlocului fix.
Nasol ! Deci dupa expirarea duratei din catalog, trebuie sa facem raport tehnic. Alti bani, alta „dixtractie”...
5. Pentru perioada in care mijloacele fixe nu sunt utilizate, recuperarea amortizării aferente acesteia se va face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normala de utilizare rămasa, începând cu luna următoare repunerii in funcţiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcţiune.
Asta sa i-o spuneti voi lu’ mutu’ ! Am luat deja decizia: recalculeaza sufletu’ lu’ Avram Iancu.
2.4.1.5. Câini de pază şi vânătoare 4-8 ani
Buuun ! Punem 6 ani. La mijloc, sa nu se supere nimeni. 72 de luni. Vine 0,69 lei pe luna. E ridicol. Aoleu, n-are valoare peste 15 milioane... Ce ma fac ? Nu e mijloc fix, e obiect de inventar ! Sa vezi ce-mi face sefu’... Fir-ar ele sa fie de reglementari contabile, ca am uitat ca astea nu mai tin cont de valoarea de intrare minima decisa de Guvern... Ce ma fac ? Ce ma fac ? Think, don’t cry ! Deci: conform OMF 1752/2005, n-avem criteriul dinainte privind valoarea minima. Dar criteriul se regaseste in definirea mijlocului fix amortizabil din Codul Fiscal:
Art. 24. (1) Cheltuielile aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii, instalarii sau imbunatatirii mijloacelor fixe amortizabile se recupereaza din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizarii potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;@
b) are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului;
c) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Avem deci patru situatii:
1- bunul are valoare > 1.500 RON si durata > 1 an => este considerat:
mijloc fix d.p.d.v. contabil si
mijloc fix d.p.d.v. fiscal
2- bunul are valoare > 1.500 RON si durata < an =""> este considerat:
obiect de inventar d.p.d.v. contabil si
obiect de inventar d.p.d.v. fiscal
3- bunul are valoare <> 1 an => este considerat:
mijloc fix d.p.d.v. contabil si
obiect de inventar d.p.d.v. fiscal
4- bunul are valoare < an =""> este considerat:
obiect de inventar d.p.d.v. contabil si
obiect de inventar d.p.d.v. fiscal
Cainele nostru e in situatia 3. Aia superba. Cea mai tare din parcare. Ce inseamna asta ? Inseamna ca:
- daca inregistrez cainele ca mijloc fix (cu amortizare etc.), la calculul impozitului/profit ma pestesc: in loc sa scad pe cheltuieli deductibile suma de 50 de lei (dar se poate sa fi fost 1.499 de lei, daca negocia Marita ca lumea), ma scad cu o suma infima si plateste sefu’ impozit mai mare decat ar fi cazul. Pai nu e pacat ? Parca ceva nu e in regula... Inca o data: contabil, am caine = mijloc fix si cheltuiala mica cu amortizarea; fiscal, aha, trebuie sa consider amortizarea cainelui cheltuiala nedeductibila pana la amortizarea lui integrala, iar in trimestrul achizitiei sa deduc drept cheltuiala valoarea de intrare. Numai o data. Si l-am rezolvat pe sefu’, plateste impozit cat trebuie. Bun, in primul trimestru e simplu, dar apoi, la trei luni odata trebuie sa tin minte chestia asta... Nu-i bai, pun cheltuiala cu amortizarea lui „Peste” (uite ca l-am botezat, ca sa nu ma mai pestesc) intr-un analitic la 6811, sa zicem: 6811.peste sau 6811.neded. Si nu am cum sa uit, ca il vad in balanta.
- daca inregistrez cainele ca obiect de inventar, sunt OK d.p.d.v. al impozitului, nu mai am grija la nedeductibile, balanta etc. pentru ca il consum din prima zi. Da, dar am probleme la bilant, ca „Peste” e mijloc fix si eu nu il mai am in balanta. S-a dus... in extracontabil.
Ce e mai „economic” ? E mai economic pentru toata lumea sa pun cainele la obiecte de inventar. Bilantul e de doua ori pe an.
Sa mai citim, citim...
Prevederi legale: OMF 1752/2005
8. Situatiile financiare anuale se intocmesc in mod clar si in concordanta cu prevederile prezentelor reglementari.
9. Situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a activelor, datoriilor, pozitiei financiare, profitului sau pierderii entitatii.
10. Daca aplicarea prevederilor prezentelor reglementari nu este suficienta pentru a oferi o imagine fidela in intelesul pct. 9, trebuie prezentate informatii suplimentare.
11. Daca, in cazuri exceptionale, aplicarea unei prevederi din prezentele reglementari se dovedeste contrara obligatiei prevazute la pct. 9, trebuie sa se faca abatere de la acea prevedere, in vederea oferirii unei imagini fidele, in intelesul pct. 9. Orice astfel de abatere trebuie prezentata in notele explicative, impreuna cu o explicatie a motivelor acesteia si o situatie privind efectele abaterii asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a profitului sau pierderii.
Daca voi considera cainele obiect de inventar si d.p.d.v.contabil, inseamna ca situatiile financiare nu ofera o imagine fidela pentru ca nu aplic reglementarea contabila, ci reglementarea fiscala. Adica – in conformitate cu pct. 11 de mai sus – sunt exact in cazul contrar: nu e vorba ca in urma aplicarii unei reglementari contabile nu respect principiul imaginii fidele a activelor (ca sa fac abatere de la ea), ci sunt in cazul in care nu respect reglementarile contabile si, drept urmare, imaginea nu e fidela. Asta, daca imaginea fidela e: “cainele e mijloc fix, chiar daca are o valoare nesemnificativa”. Daca imaginea fidela presupune ca inregistrarea cainelui ca mijloc fix sa poata fi omisa, din motivul valorii nesemnificative, atunci – conform pct. 10 de mai sus – trebuie furnizate informatii suplimentare (note explicative), adica inregistrez cainele ca obiect de inventar si scriu o nota explicativa in care arat ca, avand in vedere principiul pragului de semnificatie, influenta valorii cainelui in total imobilizari si in contul de profit si pierdere e vax albina. Hmmm. Nu merge ! Pentru ca la pct. 50 zice asa:
50. (1) Principiul pragului de semnificatie. Elementele de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate daca:
(a) acestea reprezinta o suma nesemnificativa, in intelesul pct. 9; sau
(b) o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate, cu conditia ca elementele astfel combinate sa fie prezentate separat in notele explicative.
(2) Principiul pragului de semnificatie poate fi aplicat numai de catre entitatile prevazute la pct.3 alin.(1).
Deci chestia asta o pot face numai entitatile “mari”, alea cu active multe, cifra de afaceri mare etc. Si cu ce dracu’ sa-l combin pe “Peste” ? Mai citim, poate... poate... gasim ceva.
8.1. POLITICI CONTABILE
224. (1) Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.
Exemple de politici contabile sunt urmatoarele: amortizarea imobilizarilor (alegerea metodei si a duratei de amortizare), reevaluarea imobilizarilor corporale sau pastrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobanzii sau recunoasterea acesteia drept cheltuiala, alegerea metodei de evaluare a stocurilor etc.
(2) Conducerea fiecarei entitati trebuie sa stabileasca politici contabile pentru operatiunile derulate.
Aceste politici trebuie elaborate avand in vedere specificul activitatii, de catre specialisti in domeniul economic si tehnic, cunoscatori ai activitatii desfasurate si ai strategiei adoptate de entitate.
(3) La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile contabile generale prevazute de prezentele reglementari.
(4) Politicile contabile trebuie elaborate astfel incat sa se asigure furnizarea, prin situatiile financiare anuale, a unor informatii care trebuie sa fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor in luarea deciziilor; si
b) credibile in sensul ca:
- reprezinta fidel activele, datoriile, pozitia financiara si profitul sau pierderea entitatii;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Am gasit ! Asta e ! Politicile contabile ale firmei zic ca “Peste” nu e mijloc fix, ci obiect de inventar, pentru ca tanti Marita a negociat ca proasta. Nu merge, ca eu sunt “specialistul in domeniul economic” si ma fac de ras. O dau altfel. Toate bunurile intrate in firma cu valoare mai mica decat cea stabilita de Guvern drept valoare minima pentru mijloacele fixe amortizabile d.p.d.v.al Codului Fiscal, dar cu perioada de utilizare mai mare de un an sunt considerate stocuri (obiecte de inventar) si nu imobilizari corporale (amortizabile) pentru ca strategia firmei este de continuitate a politicii contabile aplicate anterior, pe de o parte, iar ponderea acestor bunuri in total active e mica (un procent mic, ceva, gasesc eu), astfel incat nu este afectata imaginea fidela a activelor sau a pozitiei financiare a firmei. Super ! E relevant pentru utilizatori, e credibil, ce mai, sunt un adevarat specialist. Bag chestia asta in notele explicative si am rezolvat-o. Oare chiar ma crede cineva ? Hai sa mai citim si mai vedem.
225. (1) Modificarea politicilor contabile este permisa doar daca este ceruta de lege sau are ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile entitatii.
(2) Entitatile trebuie sa mentioneze in notele explicative orice modificari ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa in mod adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii entitatii.
(3) Nu se considera modificari ale politicilor contabile:
a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera ca fond de evenimentele sau tranzactiile produse anterior;
b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.
Oare cum vine asta ? Pai inainte de OMF 1752/2005 politica era ca „Peste” ar fi obiect de inventar. Dupa lege. Dupa OMF 1752/2005 „Peste” ar fi mijloc fix. Tot dupa lege, dar alta. E asta o modificare a politicii contabile a firmei ? Este, ca nu e numai pentru „Peste”, e pentru toate alea mai mici de cinspe milioane. Nici nu pot sa fac io acuma o politica numai pentru „Peste”. Da, dar modificarea e impusa de lege (OMF 1752/2005), deci e permisa. Dar nu are ca rezultat informatii mai credibile si mai relevante, ca daca vede cineva un caine la mijloace fixe cu 50 lei, rad si curcile. Stai, ca e cu „sau”. Deci sau e ceruta modificarea de lege (da, toate bunurile sub cinspe milioane si cu durata peste un an nu mai sunt obiecte de inventar, ci mijloace fixe), sau informatiile din situatiile financiare devin mai credibile/relevante in urma modificarii. OK. Deci e modificare de politici contabile si e permisa. Si ce daca, ia uite ce zice mai jos, la alin.(3) a). Pai „Peste” nu difera ca fond, ca e tot caine. Ura ! la b) e mana cereasca: N-AM AVUT CAINE INAINTE ! Gata, am scapat. Odata cu „Peste” stabileste specialistu’ din mine o politica beton: Cainii achizitionati de firma dupa 01.01.2006, cu valoare sub cinspe milioane sunt obiecte de inventar. Ce inseamna stiinta, dom’le ! Am terminat, ce mijloace fixe, ce amortizari, ce impozit/profit... Si daca sefu’ mai ia un caine... Nu-i nimic, pentru o astfel de tranzactie avem politica ! Sau ii zic lu’ sefu’ sa mai faca o firma, o inregistram ca microintreprindere, trecem cainele pe mijloace fixe si n-avem treaba, ca n-avem cheltuieli deductibile sau nedeductibile si nici amortizare contabila si amortizare fiscala. Si face microintreprinderea si factura de „servicii de paza si protectie marca PESTE” si le deducem pe firma asta. Si ma angajez eu la micro si din salariu ii iau otrava lu’ „Peste”, ca mi-a scos peri albi. Hmmmm ! Pai daca „Peste” o sa fie mijloc fix la micro, sa citesc tot...
Cedarea si casarea
100. O imobilizare corporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau casare, atunci cand nici un beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara.
101. Castigurile sau pierderile obtinute in urma casarii sau cedarii unei imobilizari corporale trebuie determinate ca diferenta intre veniturile generate de scoaterea din evidenta si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta si trebuie prezentate ca venit sau cheltuiala, dupa caz, in contul de profit si pierdere.
Asta e simplu: proces verbal de casare/scoatere din functiune. Daca nu mai vrea sefu’ sa facturam paza.
Compensatii de la terti
102. (1) În cazul distrugerii totale sau partiale a unor imobilizari corporale, creantele sau sumele compensatorii incasate de la terti, legate de acestea, precum si achizitionarea sau constructia ulterioara de active noi sunt operatiuni economice distincte si trebuie inregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.
Astfel, deprecierea activelor se evidentiaza la momentul constatarii acesteia, iar dreptul de a incasa compensatiile se evidentiaza pe seama veniturilor conform contabilitatii de angajamente, in momentul stabilirii acestuia.
(2) Exemple de asemenea compensatii pot fi inregistrate in urmatoarele situatii:
a) sume platite/de platit de catre companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizari corporale cauzata, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
b) sume acordate de guvern, in schimbul unor imobilizari corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.
Opa, hopa, Penelopa ! Ia sa-i spun eu lu’ sefu’ sa il asiguram pe “Peste”.
7.2.5. Reguli de evaluare alternative
7.2.5.1. Reevaluarea imobilizarilor corporale
108. (1) Entitatile pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale existente la sfarsitul exercitiului financiar, cu reflectarea in contabilitate a rezultatelor acesteia.
(2) In cazul efectuarii reevaluarii imobilizarilor corporale, acest lucru trebuie prezentat in notele explicative, impreuna cu elementele supuse reevaluarii, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum si elementul afectat din contul de profit si pierdere.
Asta e chiar prea de tot: cum sa-l reevaluam pe “Peste” ? Pai el e inevaluabil, inestimabil si incomensurabil. Uite cate m-a invatat...
EPILOG
Trebuie sa-i fac referatu’ lu’ sefu’ si nu mai am niciun chef acuma, cand am gasit solutia salvatoare. Cine ma ajuta... cine... ? Stai ca intru pe net. Trebuie sa gasesc ceva. Google. Cautare dupa “contabilitate”. Ia uite: conta.ro. Ce-o fi asta, frate ? Contabili... si multi... si comunica... intre ei, nu cu sefu’... Oare ei or fi auzit de vreun “Peste” sau ma fac de ras ?
EPISODUL 1
Din punct de vedere contabil, animalele pot fi tratate drept imobilizari corporale sau stocuri.
Ipoteza 1: Cainele e mijloc fix (adica folosit pentru “munca”: paza, protectie). Calul si boul pot fi animale folosite si pentru tractiune, caz in care reprezinta tot un mijloc fix. Dar vaca ? Daca in timp ce trage caruta e gestanta sau da tata la vitei (vezi ipoteza 2), avem o dilema... Daca ma gandesc bine, si cainele poate fi folosit la tractiune: poate trage sania/carutul cu care transportam produsele agricole ale firmei. Cateaua e deja un lux. Daca fata, nu se mai poate ocupa de paza si trebuie retratata. Dar daca firma are obiect de activitate paza si protectia ? Hmmm... atunci cainele e deja mijloc fix cu acte in regula. Oare trebuie atestat de cineva ? Trebuie sa fi absolvit cursuri de formare profesionala ? Cam multe dileme. Le lasam. Noi ne ocupam de cainii de paza de la o firma normala.
Prevederi legale: OMF 1752/2005
Este cainele de paza mijloc fix ? (activ imobilizat corporal/imobilizare corporala)
7.2.3. Imobilizari corporale
Recunoasterea imobilizarilor corporale
87. Imobilizarile corporale reprezinta active care:
a) sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; si
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Cainele se foloseste clar o perioada mai mare de un an. Paza e un scop administrativ.
Deci cainele de paza e mijloc fix. Fara dubii.
Rezista cainele si la definitia generica a activelor ?
7.2. ACTIVE IMOBILIZATE
7.2.1. Reguli de evaluare de baza
64. (1) Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii si detinute pe o perioada mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achizitie sau la costul de productie, cu respectarea prevederilor pct. 65 si 66.
(2) Beneficiile economice viitoare reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de trezorerie sau de echivalente de trezorerie catre entitate. Potentialul poate fi unul productiv, fiind parte a activitatilor de exploatare ale entitatii.
Rezista !
Pai da, ca are potentialul de a contribui, indirect, la generarea de fluxuri de trezorerie pentru ca utilizarea lui in scop administrativ (paza) duce la economii, adica la diminuarea cheltuielilor. Potentialul nu e productiv, dar legea spune ca “poate fi”; in schimb, e “parte a activitatilor de exploatare” pentru ca cheltuiala cu paza e clar de exploatare. Fluxurile de trezorerie sunt generate ori de venituri (in sensul cresterii incasarilor), ori de cheltuieli (in sensul diminuarii platilor). Putem face o simulare: luam costul unui caine din piata de animale, il impartim la durata normala de utilizare din catalog si apoi la 12; aflam astfel amortizarea lunara a cainelui. Luam costul/kg al mancarii pentru caini de la magazin; intrebam medicul veterinar cat e ratia zilnica de mancare a unui caine similar cu cel din dotare (talia conteaza !) si cat e tariful sau; aflam astfel costul de intretinere lunara a cainelui. Apa nu conteaza, putem considera ca e gratis: mai bea si el din baltoace. Apoi cerem oferte de la firme de paza. Si comparam.
Nu e bine ! Ori renuntam la veterinar, ori luam o haita de caini ca sa renteze tariful medicului. Si mai aducem oase de acasa, cu randul. Asa. Acum e bine.
Da, avem flux de trezorerie pozitiv. Gata ! Cainele e activ corporal.
Cum se inregistreaza in contabilitate cainele-mijloc fix ?
Se foloseste contul 2134 “Animale si plantatii”.
88. Imobilizarile corporale cuprind: terenuri si constructii; instalatii tehnice si masini; alte instalatii, utilaje si mobilier; avansuri si imobilizari corporale in curs de executie.
Contul 2134 este sintetic de gradul II al sinteticului de gradul I 213 “Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii”, care e OK.
Dar la ce valoare ?
Pai zice mai sus ca “Ele trebuie evaluate la costul de achizitie sau la costul de productie, cu respectarea prevederilor pct. 65 si 66”.
65. Costul de achizitie sau costul de productie al activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economica trebuie redus cu ajustarile de valoare calculate pentru a amortiza valoarea unor astfel de active, in mod sistematic de-a lungul duratelor de utilizare economica.
In intelesul prezentelor reglementari, prin durata de utilizare economica se intelege durata de viata utila, aceasta reprezentand:
a) perioada in care un activ este prevazut a fi disponibil pentru utilizare de catre o entitate; sau
b) numarul unitatilor produse sau a unor unitati similare ce se estimeaza ca vor fi obtinute de entitate prin folosirea activului respectiv.
66. (2) Imobilizarile trebuie sa faca obiectul ajustarilor de valoare, indiferent daca duratele lor de utilizare economica sunt limitate sau nu, astfel incat acestea sa fie evaluate la cea mai mica valoare atribuibila acestora la data bilantului, daca se estimeaza ca reducerea valorii acestora este permanenta.
(3) Ajustarile de valoare prevazute la alin. (1) si (2) trebuie inregistrate in contul de profit si pierdere si prezentate distinct in notele explicative, daca acestea nu au fost prezentate separat in contul de profit si pierdere.
(4) Evaluarea la valorile minime, potrivit alin. (1) si (2), nu poate fi continuata daca nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost facute ajustarile respective.
67. Daca activele imobilizate fac obiectul ajustarilor exceptionale de valoare exclusiv in scop fiscal, in notele explicative se prezinta valoarea ajustarilor si motivele pentru care acestea au fost efectuate.
Deci cainele trebuie evaluat la cost de achizitie, daca l-am cumparat.
Pai i-am dat femeii de serviciu 50 de lei si ne-a adus un pui de acasa.
Nu e bine ! Daca e pui, nu e mijloc fix ! E stoc (vezi ipoteza 2). Trebuie sa fie adult. Pai ce, puiul pazeste ? Nu pazeste, doar mananca si astfel nu contribuie la fluxul de trezorerie; dimpotriva, face numai cheltuieli si mizerie. Asa ca il tratam ca stoc pana musca pe cineva mai tare. Document ?
N-avem document. Ca i-am dat femeii banii “la negru” si ea, saraca, s-a bucurat ca beleaua aia de catea i-a facut si ei, in sfarsit, o bucurie.
Facem document legal: borderou de achizitie. Trecem datele femeii si e in regula. Temei legal: OMF 1850/2004.
A. Normele generale privind documentele justificative si financiar-contabile
2. Documentele justificative trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente principale:
- denumirea documentului;
- denumirea si, dupa caz, sediul unitatii care intocmeste documentul;
- numarul documentului si data intocmirii acestuia;
- mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economico-financiare (cand este cazul);
- continutul operatiunii economico-financiare si, atunci cand este necesar, temeiul legal al efectuarii acesteia;
- datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate;
- numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atributii de control financiar preventiv si ale persoanelor in drept sa aprobe operatiunile respective, dupa caz;
- alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.
Documentele care stau la baza inregistrarilor in contabilitate pot dobandi calitatea de document justificativ numai in conditiile in care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare.
Documentele provenite din relatiile de cumparare a unor bunuri de la persoane fizice pot fi inregistrate in contabilitate numai in cazul in care se face dovada intrarii in gestiune a bunurilor respective. In cazul in care documentele respective se refera la cheltuieli pentru prestari de servicii efectuate de persoane fizice impuse pe baza de norme de venit, pentru a fi inregistrate in contabilitate, acestea trebuie sa aiba la baza contracte sau conventii civile, incheiate in acest scop, si documentul prin care se face dovada platii.
Deci daca cumparam de la persoane fizice, trebuie si borderou si NIR. Dar “alte elemente menite...” ce-o fi ? Si “toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare” ? Ce dracu o mai fi in vigoare la ora asta in materie de achizitii de la populatie ?
Hai sa vedem ce zice la borderou in catalog.
Ce, exista catalog de caini pentru contabilitate ?
Nu, e vorba de OMF 1850/2004 cu Nomenclatorul modelelor si normelor de intocmire si utilizare a registrelor si formularelor financiar-contabile, comune pe economie, care nu au regim special de inseriere si numerotare. Acolo gasim borderoul de achizitie.
BORDEROU DE ACHIZITIE
(Cod 14-4-13, Cod 14-4-13/a si Cod 14-4-13/b)
1. Serveste ca:
- document de inregistrare in gestiune a produselor cumparate;
- document justificativ de inregistrare in contabilitate a valorii produselor cumparate;
- document pentru justificarea sumelor primite ca avans spre decontare pentru achizitii sau pentru decontarea sumelor platite pentru achizitii.
2. Se intocmeste in doua exemplare de catre delegatul insarcinat sa aprovizioneze unitatea cu produse de pe piata taraneasca, de la producatorii individuali sau de la alte persoane fizice, in momentul achizitiei.
Se semneaza de delegatul care face achizitiile respective si de gestionarul care primeste marfa.
3. Circula:
- la gestiune, pentru semnarea de primire a produselor si intocmirea Notei de receptie si constatare de diferente (ambele exemplare);
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
- ramane in carnet (exemplarul 2).
4. Se arhiveaza:
- la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1);
- la delegatul achizitor (exemplarul 2).
5. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:
a) pentru formularul cod 14-4-13:
- denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; sediul (localitatea, str., numar); judetul;
- denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;
- produsul; codul; U/M; cantitatea; pretul unitar de achizitie; valoarea achizitiei;
- semnaturi: achizitor, gestionar;
b) pentru formularul cod 14-4-13/a:
- denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; sediul (localitatea, str., numar); judetul;
- denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;
- produsul; codul; U/M; cantitatea; pretul unitar de achizitie; valoarea achizitiei; pretul unitar de alimentatie publica; valoarea de alimentatie publica;
- semnaturi: achizitor, gestionar;
c) pentru formularul cod 14-4-13/b:
- denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; sediul (localitatea, str., numar); judetul;
- denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului;
- numarul si data contractului; producatorul: numele si prenumele, domiciliul, seria si numarul actului de identitate;
- denumirea produselor; codul; U/M; cantitatea; pretul unitar; valoarea; avansul acordat; suma platita; semnatura de primire a sumei;
- semnaturi: achizitor, gestionar.
Aha ! Ala de ne trebuie e 14-4-13/b: Borderou de achizitie (de la producatori individuali).
Ne trebuie contract ! Si codul cainelui !
Facem contract si ii dam codul “Caine01”.
Nu e bine, ca nu e caine, e pui de caine. Si e stoc. Cainele e mijloc fix.
Bine. Ii dam codul “Puidecaine01”. Gata. Am rezolvat.
Ba nu e in regula, ca legea zice ca borderoul e pentru achizitii de la producatori individuali. Pai ce, tanti Marita e producator ? Nu e. E femeie de serviciu la noi la firma. Si n-are pamant, ca sta la bloc. Si cainele e de fapt al blocului. Ma rog, e comunitar. Adica pui de comunitar. A facut si ea un ban “cinstit”.
Bai, sunteti dati dracului voi, contabilii astia ! Nu poate omul sa faca o economie la firma ca voi gasiti o mie de motive si un milion de rahaturi... Ca legea aia zice asa, ca aia zice altfel, ca vine organu’ si da amenda, ca trebuie semnate o suta de hartii... Si la urma tot platim “amenzi”. Auzi, te ia mama dracului daca nu gasesti rezolvare ! Io vreau cainele Maritei pe firma !
Hmmmm.... Trebuie certificat de producator eliberat de primaria in raza careia are domiciliul producatorul ca sa fie in regula. Nu stiu unde am citit, dar asa e, ca mi-a zis si o colega de facultate ca a luat amenda pentru legume cumparate din piata. Tine conta la o pizzerie. Si tanti Marita n-are certificat. Sa intreb colegii: care are rude la tara cu certificat si facem actele pe numele lu’ ala.
Care certificat vrei tu, ma ? Certificat de ce ? De producator de caini ? Esti tampit. Du-te la aia, la chinologi, sa-ti dea ei. Ha !
... ... ...
Nu-i nimic. Facem o consignatie. Am eu un amic care are firma si face si consignatie. Vorbesc cu el. O sa vedeti, sefu’, ca rezolv.
Vorbeste, da’ repede, ca m-am saturat de cainele asta. Si dai tu comisionul, ca ala o sa vrea bani. Io nu platesc nimic.
EPISODUL 2
Am vorbit cu “ala” cu consignatia care “o sa vrea bani”. N-a vrut bani. Mi-a zis ca nu poate sa-mi treaca cainele prin consignatie ca el nu vinde animale. N-are autorizatie.
Ce autorizatie ? La consignatie ?
Da, sefu’. Trebuie de la Sanepid, de la aia cu... sanatatea animalelor... de la veterinari. Si de la nu stiu mai cine. Orice firma, la inceperea uneia din activitatile prevazute in statut, trebuie sa ceara autorizarea desfasurarii activitatii respective. Altfel se considera ca face venituri ilicite. Si se confisca.
Mai, sa fie... Pai activitatea nu e consignatie ?
Nu. Zice ca e comercializare de animale in regim de consignatie.
Si ce facem ?
Stati asa, ca iau codul CAEN si verific. Unde or fi cainii ? Dam o cautare dupa “caine” sau dupa “animal”... Dupa “animal”.
NOMENCLATORUL CAEN Rev. 1 - Note explicative
01 Agricultura, vanatoare si servicii anexe
In cadrul diviziunii 01 se disting mai intai doua activitati de baza:
- Producerea de produse vegetale (01.1: Cultivarea plantelor ...) si
- Producerea de produse animale (01.2: Cresterea animalelor).
In cadrul grupei 01.2 (Cresterea animalelor de ferma), activitatile sunt grupate conform speciei de animale si nu conform tipului de produs obtinut (de ex. carne, lapte, piei etc.) si fara a face distinctia intre cresterea animalelor in spatii inchise (fara pasunat) si cresterea animalelor pe pasuni deschise.
Animale de ferma... Misto. Cu pasunat si fara pasunat... Unde dracu sunt cainii ?
012 Cresterea animalelor
0121 Cresterea animalelor, activitatea fermelor pentru obtinerea laptelui
Aceasta clasa include:
- cresterea bovinelor;
- producerea de lapte de vaca brut
Aceasta clasa exclude:
- ingrijirea si intretinerea animalelor de ferma, vezi 01.42;
- prelucrarea laptelui in afara fermei sau gospodariei, vezi 15.51
Nu. Or exista ferme de caini ?
0125 Cresterea altor animale
Aceasta clasa include:
- cresterea albinelor si producerea de miere si ceara;
- cresterea iepurilor;
- cresterea animalelor cu blana, producerea de piei brute;
- cresterea viermilor de matase, producerea de gogosi de matase;
- cresterea si reproducerea animalelor de companie;
- cresterea reptilelor de apa si a broastelor, in bazine;
- cresterea serpilor;
- cresterea de diverse alte animale
Aceasta clasa exclude:
- intretinerea si ingrijirea animalelor de ferma, vezi 01.42;
- producerea de piei si blanuri brute provenite din vanatoare, vezi 01.50;
- dresarea animalelor de companie, vezi 93.05
Aha ! Deci se poate cumpara de la firme de crestere a altor animale, cod CAEN 0125. Da’ unde le gasesti...
0142 Activitati de servicii pentru cresterea animalelor, cu exceptia activitatilor veterinare
Aceasta clasa include:
- activitati de reproducere a animalelor, pe baza de tarif sau contract:
• activitati legate de insamantarea artificiala;
• servicii de expertiza si control a cirezilor (expertize pentru eliberarea autorizatiilor de monta pentru masculii reproducatori, eliberare de certificate individuale de origine si productivitate, controlul oficial de origine si productivitate, expertiza si controlul materialului seminal), servicii de castrare a porcilor etc.;
- servicii de mutare a cirezilor;
- activitati de promovare a cresterii si productiei de animale;
- intretinerea si ingrijirea animalelor de ferma: servicii de pasunat, servicii de igienizare a cotetelor si adaposturilor etc.
Aceasta clasa exclude:
- servicii de aprovizionare cu hrana, vezi 01.2;
- servicii pentru promovarea vanatului in scopuri comerciale, vezi 01.50;
- activitati de achizitii ale comerciantilor comisionari si asociatiilor cooperatiste, vezi 51;
- activitati ale agronomilor si economistilor agricoli, vezi 74.14;
- activitati veterinare, vezi 85.20
O fi bun 0142 ? “Activitati de reproducere a animalelor, pe baza de tarif sau contract”. Adica dai banu’ ca sa-ti reproduca ce ? Cainele ? Pai nu se ... singuri ? Trebuie supravegheati ? Sau asigura masculul cel mai dotat, cine stie ? Dar e serviciu, nu e nici productie, nici comert. Si l-au bagat la agricultura. Ma rog. Vii cu cateaua, analize, consultatii, sa vedem daca o place dihania. Daca nu, “putem sa va oferim insamantarea artificiala”. Nu, mersi.
015 Vanatoare, ocrotirea vanatului, inclusiv activitati de servicii anexe
0150 Vanatoare, ocrotirea vanatului, inclusiv activitati de servicii anexe
Aceasta clasa include:
- vanarea animalelor pentru carne, blana, piei sau pentru utilizarea in cercetare, in gradini zoologice sau pentru utilizare ca animale de companie;
- producerea de blanuri, de piei de reptila sau pasari, provenite din vanatoare;
- ocrotirea vanatului;
- servicii de promovare a vanatorii in scopuri comerciale.
Aceasta clasa include, de asemenea:
- capturarea mamiferelor marine, ca foci, morse, delfini etc.
Aceasta clasa exclude:
- producerea de blanuri, de piei de reptile sau pasari, provenite de la animalele crescute in crescatorii (de ferma), vezi 01.25;
- cresterea animalelor in crescatorii (la ferme), vezi 01.25;
- vanatoarea de balene, vezi 05.01;
- producerea de blanuri si piei brute, provenite din abatoare, vezi 15.11;
- vanatoarea pentru sport si recreere, vezi 92.62
Vanarea pentru utilizarea... Nu, ca e de paza, nu e de companie. Cine o vana morse in Romania ?
1512 Productia si conservarea carnii de pasare
Aceasta clasa include:
- sacrificarea in abatoare, a pasarilor;
- prepararea carnii de pasare;
- productia de carne de pasare, proaspata sau congelata, in portii individuale;
- obtinerea grasimilor comestibile de pasare.
Aceasta clasa include de asemenea:
- sacrificarea iepurilor si a animalelor similare;
- prepararea carnii de iepure si a carnii provenite de la alte animale similare;
- productia de pene si puf.
Aceasta clasa exclude:
- ambalarea, pe cont propriu, a carnii de pasare, in cadrul comertului cu ridicata, vezi 51.32;
- ambalarea carnii de pasare, pe baza de tarif sau contract.
Ia uite, iepurii sunt pasari... Sa vedem la comert.
G COMERTUL CU RIDICATA SI CU AMANUNTUL, REPARAREA AUTOVEHICULELOR, MOTOCICLETELOR SI A BUNURILOR PERSONALE SI DE UZ GOSPODARESC
Aceasta sectiune include vanzarea cu ridicata si cu amanuntul (vanzare fara transformare) a oricarui tip de marfuri, si prestarea serviciilor auxiliare vanzarii marfurilor. Vanzarea in vrac si cu amanuntul sunt etapele finale ale distribuirii marfurilor. In aceasta sectiune este inclusa si repararea autovehiculelor, si instalarea si repararea bunurilor personale si gospodaresti.
Vanzarea fara transformare este considerata aceea care include operatiile obisnuite (sau manipularile) asociate comertului, de ex. sortarea, trierea si asamblarea marfurilor, mixarea (amestecarea) bunurilor (de ex. vin sau nisip), imbutelierea (cu sau fara curatarea in prealabil a sticlelor), ambalarea, impartirea masei si reambalarea pentru distribuirea in loturi mai mici, depozitarea (fie ca sunt, ori nu, racite sau congelate), curatarea si uscarea produselor agricole, taierea panourilor din lemn sau a tablei, pe cont propriu.
Vanzarea cu ridicata este revanzarea (vanzarea fara transformare) a bunurilor noi si folosite, catre comerciantii cu amanuntul, utilizatorilor industriali, comerciali, institutii si utilizatorilor profesionali; sau catre alti vanzatori cu ridicata; sau care activeaza ca agenti sau brokeri in cumpararea marfii pentru ei, sau vanzarea marfii catre asemenea persoane sau firme.
Principalele tipuri de activitati incluse sunt cele desfasurate de: comerciantii cu ridicata, adica acei comercianti cu ridicata care isi insusesc titlul asupra marfii pe care o vand; vanzatorii cu ridicata sau misitii; distribuitorii industriali; exportatorii, importatorii si asociatiile cooperatiste cumparatoare, sucursalele comerciale si birourile comerciale (dar nu magazinele pentru desfacerea cu amanuntul) si care sunt mentinute de unitatile industriale si miniere, separat de uzinele sau minele respective, in scopul activitatii de marketing legata de produsele lor si care nu preiau doar comenzi ce urmeaza a fi onorate prin expeditie directa de la uzine sau mine. Sunt inclusi, de asemenea, brokerii de marfuri si bunuri de consum, comerciantii cu comision si agentii si asamblorii, cumparatorii si asociatiile cooperatiste angajate in desfacerea pe piata a produselor agricole. Vanzatorii cu ridicata, adeseori, asambleaza fizic, sorteaza si triaza marfurile in loturi mari, faramiteaza masa, reambaleaza, redistribuie in loturi mai mici, de ex. produse farmaceutice; depoziteaza, refrigereaza, livreaza si instaleaza bunuri, se angajeaza in activitati promotionale pentru clientii lor si proiecteaza etichete.
Vanzarea cu amanuntul este revanzarea (vanzarea fara transformare) de marfuri noi si folosite, catre publicul general, pentru consum si utilizare personala sau in gospodarie, prin magazine, supermagazine, case de comenzi prin posta, vanzatori ambulanti, cooperative de consum, case de licitatie etc.
Majoritatea negustorilor cu amanuntul preiau titlul marfurilor pe care le vand, dar unii actioneaza ca agenti pentru un mandatar si vand in consignatie, sau pe baza de comision.
Uite in sfarsit o descriere ca lumea a tipurilor de comert. Si e si consignatia. Oare unde o fi bagata: la “cu ridicata” sau la “cu amanuntul” ? Sar peste “cu ridicata” ca nu cumpara nimeni caini angro. Hai la “cu amanuntul”.
52 Comert cu amanuntul (cu exceptia autovehiculelor si motocicletelor); repararea bunurilor personale si gospodaresti
Aceasta diviziune include:
- revanzarea (vanzarea fara transformare) a marfurilor noi si folosite, in principal, catre marele public, pentru consum sau utilizare personala sau casnica, prin magazine, supermagazine, standuri (tarabe), case de comenzi prin posta, vanzatori ambulanti (stradali), cooperative de consum etc.
Comertul cu amanuntul este clasificat, in primul rand, dupa tipul unitatii de desfacere a marfii (comertul cu amanuntul in magazine: grupele 52.1 la 52.5; comertul cu amanuntul neefectuat prin magazine: grupa 52.6).
Comertul cu amanuntul in magazine este in continuare subdivizat in: vanzari cu amanuntul de marfuri noi (grupele 52.1 la 52.4) si vanzari cu amanuntul ale marfurilor de ocazie (grupa 52.5).
Pentru vanzarea cu amanuntul a bunurilor noi prin magazine exista si o alta distinctie intre vanzarile cu amanuntul in magazine specializate (grupele 52.2 la 52.4) si vanzarile cu amanuntul in magazine nespecializate (grupa 52.1). Grupele de mai sus sunt in continuare subdivizate dupa gama de produse vandute.
Vanzarile neefectuate prin magazine vizeaza formele de comert ca de ex.: comanda prin posta, piete, din usa in usa, prin automate de vanzare, e-mail etc.
Aceasta diviziune include, de asemenea:
- repararea si instalarea bunurilor personale sau casnice, fie ca sunt sau nu, efectuate in combinatie cu comertul cu amanuntul;
- comertul cu amanuntul prin comisionari;
- activitatile caselor de licitatie cu amanuntul.
Aceasta diviziune exclude:
- vanzarea de vehicule cu motor, motociclete si piese ale acestora si de carburanti pentru aceste vehicole, vezi 50;
- intermedieri in comertul cu cereale, seminte, minereuri, titei brut, produse chimice pentru industrie, fier si otel si masini si echipamente industriale, vezi 51;
- vanzarea de alimente si bauturi, pentru consum in localuri, si vanzarea preparatelor alimentare la pachet, vezi 55.30; 55.40 si 55.51;
- inchirierea de bunuri personale si gospodaresti, pentru publicul larg, vezi 71.40
Chestia cu “in principal” e de retinut. Deci io, ca firma, pot sa cumpar de la magazin, ca pentru el e “in secundar”. Unde or fi animalele ? La magazine sau la “neefectuat prin magazine”, la marfuri noi sau la uzate ? Imi trebuie de la marfuri noi, ca e pui.
5248 Comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al altor produse n.c.a.
Aceasta clasa include:
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, cu echipament de birou, calculatoare si software standard;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, cu echipament de telecomunicatii;
- activitatile si comertul cu produse de optician;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al tapetelor si mochetelor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al carpetelor si paturilor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al ceasurilor de mana, ceasurilor de masa si bijuteriilor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al articolelor de sport, uneltelor de pescuit, articolelor pentru camping, barcilor si bicicletelor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al jocurilor si jucariilor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al florilor, plantelor, semintelor, ingrasamintelor, animalelor de companie si hranei pentru animale de companie;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al cadourilor, articolelor de artizanat si religioase;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al combustibililor lichizi, gazului imbuteliat, carbunilor si lemnelor pentru uzul in gospodarie;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al armelor si munitiei;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al timbrelor si monedelor;
- comertul cu amanuntul, in magazine specializate, al produselor nealimentare n.c.a.
Am gasit ! Daca e de companie, e clar, daca nu e de companie e la “n.c.a.”. Si am mai gasit una tare:
8520 Activitati veterinare
Aceasta clasa include:
- activitatile spitalelor si dispensarelor veterinare, unde animalele sunt tratate medical, chirurgical sau dentar si unde serviciile sunt efectuate si supravegheate de catre personal medical calificat. In aceasta clasa se includ si activitatile veterinare realizate de catre personalul veterinar calificat, in ferme si la gospodariile populatiei, precum si activitatile de patologie chimica si alte servicii de diagnosticare pentru animale, precum si activitatile de ambulanta pentru animale.
Aceasta clasa exclude:
- activitati de intretinere a animalelor, fara asistenta medicala, vezi 01.42
EPISODUL 3
Deci exista comert cu amanuntul cu caini – cod CAEN 5248. Comertul cu amanuntul include si consignatia, iar aceasta se desfasoara, logic, in magazine. Atata doar ca nu exista cod pentru consignatie. A avut dreptate “ala”.
O fi existand, da’ io de unde iau cainele ?
Pai mi-a zis “ala” sa ma duc la o firma autorizata ca ne da factura pe caine. O sa intrebe si el pe la prieteni, o sa merg eu la Registrul Comertului sa intreb de firme cu cod...
Si toti ne iau banii, dureaza o luna si eu m-am saturat...
N-are a face ca dureaza, sefu’, ca e mijloc fix, se amortizeaza in timp... Si e mai bine cu factura, mai deduceti ceva TVA.
Aoleu ! Trebuie sa platesc si TVA !
Da, sefu’. Da’ daca e din consignatie, se pune TVA numai la comision.
Da’ nu e mijloc fix. N-ai zis ca daca e pui, e stoc ? Vezi, eu retin ce-mi spui tu. Pai pana facem rost de factura s-o face mijloc fix...
Nu, sefu’. Ca ma bag eu acuma pe internet si caut dupa cod CAEN in Registrul Comertului si la Finante.
Hai, sa vad si eu cum e cu internetu’ asta, ca sunt curios...
Canci, sefu’. La Registru se poate cauta numai dupa nume, judet, CUI si J. La MFP zice la fel.
Da’ astia nu traiesc din banii nostri ? Nu trebuie ei sa ne dea informatiile de care avem nevoie ?
Ba da, sefu’, da’ informatia asta n-o fi in baza de date.
Nu e, pe dracu’.
Adica e, dar nu e accesibila ca si criteriu de cautare.
Bun ! Maine te duci la Registru si cauti. Acuma m-am ambitionat cu cainele asta si daca am zis ca-l vreau pe firma, o sa-l bag pe firma. Iti dau eu bani, cat o fi nevoie, stai linistit. Nu se poate una ca asta: sa vrei sa faci un lucru legal si sa nu poti. O sa le scriu la Parlament sa faca legile ca lumea.
Si or sa rada aia tinandu-se de burta cand or auzi de caine !
Sa rada, sa planga, sa faca ce-or vrea. Eu vreau sa lucrez legal si vad ca nu se poate. Si le scriu si la aia de la fisc, sa-mi dea ei solutia.
O sa va dea citate din legi de n-o sa mai intelegem nimic.
Mai, copile, asculta tu aicea la mine, ca sunt om batran. N-oi avea eu multa carte, asa ca voi astia tineri, n-oi sti eu de-astea cu internetu’ si cu calculatoarele, dar am ceva ce nu se invata la scoli: am experienta, mai, dragule. Si de-aia din viata, nu din carti. Am lucrat ceva la viata mea, am facut si bune si rele, de toate. Si daca am acuma firma asta, care merge binisor, vezi si tu – ca am destui bani sa va platesc pe toti si sa-mi ramana si mie de-o ciorba –, inseamna ca ma descurc cat de cat cu oamenii. Si cu greutatile. Tu ce crezi ca inseamna sa ai experienta ?
Pai sa dai de situatii practice cat mai diverse si sa le rezolvi. Si sa inveti din alea de le-ai dat in bara.
Asa. Deci e tot scoala. Inveti toata viata, daca ai minte. Am citit io undeva o chestie, nu mai stiu unde si cine a zis-o, da’ suna cam asa: “Un om inteligent este ala care invata din greselile altora, cel ce invata din propriile greseli este un om normal, iar cel ce nu invata nici din greselile lui e un prost”. Acuma, eu zic ca sunt un om normal. Si orice om normal afla ca in viata, ca sa te descurci, trebuie... Ce trebuie ?
Bani si pile.
Mai baiete, tu n-ai vazut prosti si cu bani, si cu pile, ca e plina lumea de ei ? Nu-ti trebuie pile. Iti trebuie sa comunici. Tu nu vezi ca astia de pe la multinationale o dau cu comunicarea, cu relatiile publice, cu de-astea, au directori si compartimente, au bugete, baga bani in asta ? Nu te-ai intrebat de ce ? Ca doar n-or vrea sa arunce cu banii pe fereastra. Stiu ei ce stiu.
Lasa sefu’, ca isi scot banii. E cheltuiala cu publicitatea ca sa mareasca vanzarile.
Lasa, mai, publicitatea. Eu zic de comunicare. Si cu exteriorul si in interior. Or fi ei mari si multi, dar ca sa comunice eficient – retine – intre ei, trebuie sa stie cum, ca intr-o firma mare cu multe nivele e nevoie de asa ceva ca sa faci economie de timp. N-ai timp, n-ai bani, “time is money”, hai ca pe asta am prins-o. Si cand comunici cu cei din afara firmei trebuie s-o faci eficient. De ce se mai duc ei oare la restaurant sa discute, ce, nu stau bine la birou ? Ce, crezi ca ei nu se uita la cheltuielile de protocol, cum ma omori tu toata ziua ? Dar e mai eficient sa comunici cu burta plina, la un pahar, la o cafea. La un strip-tease...
Hai sefu’, nu bate apropouri, ca asta nu ti-o deduc !
Lasa ma, deducerea ma-sii, ca io vorbeam de cum sa obtii ce vrei de la altii. Asa. Mai fac si de-alea, cum le zice, tim...
Team-building.
Timbilding, cum zici tu. Deci ce vrem noi sa obtinem ?
Sa inregistram cainele de la tanti Marita in contabilitate.
Corect. Dar nu e bine. Ce vrem noi, in general, cu chestia asta ?
Sa ne spuna cineva cum sa facem.
Tot nu e bine. Mai general.
Nu stiu, sefu’. Nu sunt prost, ca nu m-am mai intalnit cu speta asta. Sunt normal !
Esti normal, mai, bata-te sa te bata, esti inteligent, esti bun, ca nu te tineam eu daca nu erai ! Vrem sa lucram legal ! Asta vrem. Si vedem ca nu se poate. Asta e grav. Foarte grav.
Sefu’, eu zic asa: am inteles ca e vorba de un principiu, nu de caine in sine. Am vazut, din cat ma duce pe mine mintea si cat am citit, ca se poate, dar nu e clar. Adica am cautat cat m-am priceput si am gasit cam cum ar trebui facut, dar legile sunt interpretabile. Si daca eu interpretez ca sa rezolv problema, din punctul meu de vedere si, poate, si al Dv., sunt inteligent, dar vine maine unu’ de la fisc si baga el interpretarea lui si devin prost instantaneu.
Pai daca m-ai convins pe mine, nu devii. Ce, eu, daca am fost de acord cu ceva, crezi ca-mi iau vorba inapoi ? Cu cine vrei tu sa ma consult eu ? Cu aia de la fisc ? Nu. Ma consult cu tine, ca de-aia esti aici. Si stii cel mai bine ce si cum, ca lucrezi la noi de ceva timp. Si stii si ce fel de om sunt eu, ce fac si ce nu fac, stii ce face firma asta si cat face, ca nu m-am ascuns de tine de cand mi-ai spus ca in contabilitate se vede tot: si ce scrie si ce nu scrie pe factura. Asa ca, daca interpretam noi in felul nostru, trebuie sa-i convingem si pe altii ca interpretarea noastra e buna.
E buna pentru noi, da’ n-o fi buna pentru ei.
Si ce daca ? Daca eu am argumente ca interpretarea mea e buna pentru mine, inseamna ca am un interes. E normal. Oricine face o interpretare o face cu un interes. Nu exista lipsa de interes in economie. Problema nu e ca eu am un interes, ci ca interesul meu nu e in contradictie cu al tau. Adica tu iti poti vedea de interesul tau, iar eu de al meu si nu inseamna ca trebuie musai sa ne dovedim unul altuia ca avem interese proaste sau ca cineva trebuie musai sa castige, iar celalalt sa piarda. Economia inseamna sa castige toata lumea, ca depindem unii de altii si daca vrem, si daca nu vrem. Asa, tu vrei bani la buget, iar eu iti arat ca n-am, dar tu ma bagi in faliment ca sa-ti impui interesul tau. Mai bine arata-mi unde am gresit, de ce n-am bani sau, si mai bine, hai sa facem schimb: fac eu pe inspectorul si tu treci la administrat firma. Exagerez, dar daca eu vreau sa inregistrez amaratul asta de caine, am argumente suficiente, am baza legala – neclara, dar asta e – lasa-ma s-o fac. Si daca interesul meu e sa am cheltuieli mai mici, timp mai mult sau griji administrative mai putine, care-i baiul ? Vrei sa-mi dai amenda ? Stiu ! Da-mi, dar nu pentru caine; gaseste altceva, ca la caine sunt beton.
Adica ma mai duc la Registru, sau nu ?
Nu te duci nicaieri. Te-am forjat ca sa vad cum gandesti. Mi-a placut ca nu te-ai lasat. Pai ia sa vedem: e mai economic sa cheltui bani, timp, nervi sa gasesc firma aia cu codul ala sau sa fac borderoul alalalt ? Nu e Marita producatoare de caini, ce sa zic... Pai cine e ?
Uffff ! Dar totusi, eu zic ca e mai sigur cu firma. Avem factura, n-avem belele.
Mai omule, las-o dracului de siguranta, nu ti-am explicat cum e cu economia asta ? Ca sa fiu suta la suta corect cheltui resurse. Ca sa fiu optzeci la suta, sau cat vrei tu, nu cheltui nimic. Nu ti-e clar ? E un risc, e adevarat, dar numai cine nu risca, nu castiga. Asta e tot din viata. Baga la cap. Nu te mai chinui sa fie “sigur”, sa fie “atestat” de cine stie cine, sa pierzi vremea cu certitudini pe care nu ti le poate da nimeni. Ceea ce gandesti tu cu mintea ta e sfant. Unul o sa-ti spuna intr-un fel, altul intr-alt fel, unul are o experienta, altul are o alta, unii sunt experti, altii sunt mai novici, dar e posibil ca novicele sa fie mai aproape de ceea ce e corect pentru tine. Tu trebuie numai sa te informezi, sa citesti atent, de sapte ori daca trebuie, si sa interpretezi cu bunul simt activat totul. Si sa nu-ti pierzi din vedere interesul. Daca nu-l stii, cauta-l. O sa-l gasesti. Abia dupa aia ia decizia.
Care decizie ? Nu semneaza seful ?
Acuma esti prost ! Pai daca seful e de acord cu ce zici tu, nu inseamna ca ai luat si tu o decizie ? Aia de a-i spune sefului cum sta treaba ?
Si daca nu pot sa ma decid ?
Daca nu poti sa te decizi, lasa-te de meseria asta. Eu nu pot decide totul, in primul rand, iar, in al doilea rand, am nevoie de informatii ca sa iau deciziile mele. Daca tu nu poti sa mi le dai, angajez altul care poate.
Atunci, nu mai scrieti la Parlament ?
Chiar crezi ca am innebunit ? Gata ! Am rezolvat !
Deci inregistram catelul ca stoc, facem borderou de achizitie de la tanti Marita, facem NIR si asteptam sa se faca puiul mijloc fix. Apoi il amortizam.
Cum zici tu.
EPISODUL 4
Ipoteza 2: Cainele e stoc. Adica nu e pentru munca, e ori pentru reproductie, ori pentru a fi vandute vii, ori pentru a fi vandute moarte, ori pentru ce se culege de pe ele. Si puii, sa nu uitam puii, ca e speta noastra.
Prevederi legale: OMF 1752/2005
Este puiul de caine de paza stoc ?
7.3.2. Stocuri
125. (1) În cadrul stocurilor se cuprind:
f) animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, manji si altele) crescute si folosite pentru reproductie, animalele si pasarile la ingrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum si animalele pentru productie - lana, lapte si blana;
Nu e niciun stoc. Vezi ca nu e nicio virgula dupa paranteza. Daca e pui de caine pentru paza, atunci nu e destinat pentru alea de le zice legea. Doar daca n-o fi bun de paza, il tinem de prasila sau luam pielea de pe el si ne facem manusi.
Ba e stoc, ca zice “tinere de orice fel”.
Ba nu e stoc, ca or fi ele tinere, da’ nu sunt “crescute pentru reproductie, ...”. Si “felul” se refera la vaci, porci, cai, magari. Si vezi ca nu zice nimic de caini.
Cainii sunt la “si altele”. Mda. Aveti dreptate, sefu’.
Si ce facem ?
Facem ca, nefiind stoc, chiar daca e pui, e de paza, deci e mijloc fix.
Adica e destinat sa fie de paza. Ce-o iesi, om vedea.
Si daca nu iese bine si nu musca pe nimeni ? Dar daca nu latra ?
Pai tu ma intrebi pe mine ?
Ma intreb cu voce tare, sefu’...
Asa, asa, analizeaza, ia decizii... Si sa-mi spui si mie cum sta treaba.
Nu pleca, sefu’, ca daca nu comunic cu Dv., care este – nu-i asa – o chestie primordiala in economie, n-o sa fiu in stare sa iau vreo decizie.
Lasa mistoul, pune osul la treaba. Hai, ca am un client. Sa-mi faci referat !
EPISODUL 5
Deci ne-am intors de unde am plecat: cainele de paza e mijloc fix. Ce dracu’ sa scriu in referat ? Sa citim...
Prevederi legale: OMF 1752/2005
Evaluarea initiala a imobilizarilor corporale
92. O imobilizare corporala recunoscuta ca activ trebuie evaluata initial la costul sau determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementari, in functie de modalitatea de intrare in entitate.
7.1. REGULI GENERALE DE EVALUARE
52. Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza, in general, pe baza principiului costului de achizitie sau al costului de productie. In situatia in care s-a optat pentru reevaluarea imobilizarilor corporale sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justa, se aplica prevederile subsectiunii 7.2.5 din prezentele reglementari.
7.1.1. Evaluarea la data intrarii in entitate
53. (1) La data intrarii in entitate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileste astfel:
a) la cost de achizitie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
b) la cost de productie - pentru bunurile produse in entitate;
c) la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii - pentru bunurile reprezentand aport la capitalul social;
d) la valoarea justa - pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.
In cazurile mentionate la lit. c) si d), valoarea de aport si, respectiv, valoarea justa, se substituie costului de achizitie.
(2) Prin valoare justa se intelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunavoie intre parti aflate in cunostinta de cauza in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.
Al nostru e cu titlu oneros de 50 de lei. Dar daca era “produs in unitate” ? Cum aflu eu costul de productie ? Si nici nu l-am controlat sa vedem daca e fata sau baiat... Daca e catea si o sa fete ? Fac productie ? Mama, ce probleme, ce dileme naste cainele asta ! Ce zicea sefu’ ? Economie de timp ? Uite aici economie: ma gandesc daca o fi productie sau nu cand o sa fete, daca o sa fete. Si nici nu ma duc sa-l controlez la oua, ca nu e treaba mea.
54. (1) Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor respective.
(2) Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie.
Oare o fi negociat sefu’ cu tanti Marita ? Daca a lasat din pret, a facut tanti Marita o reducere de pret, nu ? Si ce trec in borderou: pretul initial sau valoarea neta comerciala ?
Cheltuieli ulterioare
93. Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizari corporale trebuie recunoscute, de regula, drept cheltuieli in perioada in care au fost efectuate.
94. (1) Costul reparatiilor efectuate la imobilizarile corporale, in scopul asigurarii utilizarii continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuiala in perioada in care este efectuata.
Asta e buna ! Ce sa repari la caine ? Aoleu, veterinarul ! Asta il “intretine” si ii “asigura utilizarea continua”... Poate nu face sefu’ contract, ca parca asa a zis. Sau a glumit, ca nu mai stiu. Ah, si sa nu uit sa fac contract cu tanti Marita.
Evaluarea la data bilantului
96. O imobilizare corporala trebuie prezentata in bilant la valoarea de intrare, mai putin ajustarile cumulate de valoare.
Asta e tare: ajustari de valoare... Caine ajustat !
Amortizarea
97. (1) Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizarilor corporale.
(2) Amortizarea imobilizarilor corporale se calculeaza pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii in functiune a acestora si pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economica si conditiilor de utilizare a acestora.
Fisa mijlocului fix, proces verbal de punere in functiune, numar de inventar, plan de amortizare. Cat o fi durata ?
HG 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe
I. Dispoziţii generale
2. Durata normala de funcţionare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizării. În consecinţa, durata normala de funcţionare este mai redusa decât durata de viata fizica a mijlocului fix respectiv.
Deci durata normala de functionare e mai mica decat durata de viata a cainelui. Oare care e speranta de viata la caini ?
III. Alte precizări
4. Menţinerea în funcţiune a mijloacelor fixe care pot afecta protecţia vieţii, a sănătăţii si a mediului (mijloace de transport rutier, feroviar, aerian si naval, maşini de construcţii si de gospodărie comunala, maşini de ridicat etc.) după expirarea duratei normale de funcţionare, se va putea face numai pe baza unui raport tehnic întocmit de organisme de certificare sau organisme de inspecţie tehnica abilitate în domeniul de activitate al mijlocului fix.
Nasol ! Deci dupa expirarea duratei din catalog, trebuie sa facem raport tehnic. Alti bani, alta „dixtractie”...
5. Pentru perioada in care mijloacele fixe nu sunt utilizate, recuperarea amortizării aferente acesteia se va face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normala de utilizare rămasa, începând cu luna următoare repunerii in funcţiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcţiune.
Asta sa i-o spuneti voi lu’ mutu’ ! Am luat deja decizia: recalculeaza sufletu’ lu’ Avram Iancu.
2.4.1.5. Câini de pază şi vânătoare 4-8 ani
Buuun ! Punem 6 ani. La mijloc, sa nu se supere nimeni. 72 de luni. Vine 0,69 lei pe luna. E ridicol. Aoleu, n-are valoare peste 15 milioane... Ce ma fac ? Nu e mijloc fix, e obiect de inventar ! Sa vezi ce-mi face sefu’... Fir-ar ele sa fie de reglementari contabile, ca am uitat ca astea nu mai tin cont de valoarea de intrare minima decisa de Guvern... Ce ma fac ? Ce ma fac ? Think, don’t cry ! Deci: conform OMF 1752/2005, n-avem criteriul dinainte privind valoarea minima. Dar criteriul se regaseste in definirea mijlocului fix amortizabil din Codul Fiscal:
Art. 24. (1) Cheltuielile aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii, instalarii sau imbunatatirii mijloacelor fixe amortizabile se recupereaza din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizarii potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;@
b) are o valoare de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a Guvernului;
c) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Avem deci patru situatii:
1- bunul are valoare > 1.500 RON si durata > 1 an => este considerat:
mijloc fix d.p.d.v. contabil si
mijloc fix d.p.d.v. fiscal
2- bunul are valoare > 1.500 RON si durata < an =""> este considerat:
obiect de inventar d.p.d.v. contabil si
obiect de inventar d.p.d.v. fiscal
3- bunul are valoare <> 1 an => este considerat:
mijloc fix d.p.d.v. contabil si
obiect de inventar d.p.d.v. fiscal
4- bunul are valoare < an =""> este considerat:
obiect de inventar d.p.d.v. contabil si
obiect de inventar d.p.d.v. fiscal
Cainele nostru e in situatia 3. Aia superba. Cea mai tare din parcare. Ce inseamna asta ? Inseamna ca:
- daca inregistrez cainele ca mijloc fix (cu amortizare etc.), la calculul impozitului/profit ma pestesc: in loc sa scad pe cheltuieli deductibile suma de 50 de lei (dar se poate sa fi fost 1.499 de lei, daca negocia Marita ca lumea), ma scad cu o suma infima si plateste sefu’ impozit mai mare decat ar fi cazul. Pai nu e pacat ? Parca ceva nu e in regula... Inca o data: contabil, am caine = mijloc fix si cheltuiala mica cu amortizarea; fiscal, aha, trebuie sa consider amortizarea cainelui cheltuiala nedeductibila pana la amortizarea lui integrala, iar in trimestrul achizitiei sa deduc drept cheltuiala valoarea de intrare. Numai o data. Si l-am rezolvat pe sefu’, plateste impozit cat trebuie. Bun, in primul trimestru e simplu, dar apoi, la trei luni odata trebuie sa tin minte chestia asta... Nu-i bai, pun cheltuiala cu amortizarea lui „Peste” (uite ca l-am botezat, ca sa nu ma mai pestesc) intr-un analitic la 6811, sa zicem: 6811.peste sau 6811.neded. Si nu am cum sa uit, ca il vad in balanta.
- daca inregistrez cainele ca obiect de inventar, sunt OK d.p.d.v. al impozitului, nu mai am grija la nedeductibile, balanta etc. pentru ca il consum din prima zi. Da, dar am probleme la bilant, ca „Peste” e mijloc fix si eu nu il mai am in balanta. S-a dus... in extracontabil.
Ce e mai „economic” ? E mai economic pentru toata lumea sa pun cainele la obiecte de inventar. Bilantul e de doua ori pe an.
Sa mai citim, citim...
Prevederi legale: OMF 1752/2005
8. Situatiile financiare anuale se intocmesc in mod clar si in concordanta cu prevederile prezentelor reglementari.
9. Situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a activelor, datoriilor, pozitiei financiare, profitului sau pierderii entitatii.
10. Daca aplicarea prevederilor prezentelor reglementari nu este suficienta pentru a oferi o imagine fidela in intelesul pct. 9, trebuie prezentate informatii suplimentare.
11. Daca, in cazuri exceptionale, aplicarea unei prevederi din prezentele reglementari se dovedeste contrara obligatiei prevazute la pct. 9, trebuie sa se faca abatere de la acea prevedere, in vederea oferirii unei imagini fidele, in intelesul pct. 9. Orice astfel de abatere trebuie prezentata in notele explicative, impreuna cu o explicatie a motivelor acesteia si o situatie privind efectele abaterii asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a profitului sau pierderii.
Daca voi considera cainele obiect de inventar si d.p.d.v.contabil, inseamna ca situatiile financiare nu ofera o imagine fidela pentru ca nu aplic reglementarea contabila, ci reglementarea fiscala. Adica – in conformitate cu pct. 11 de mai sus – sunt exact in cazul contrar: nu e vorba ca in urma aplicarii unei reglementari contabile nu respect principiul imaginii fidele a activelor (ca sa fac abatere de la ea), ci sunt in cazul in care nu respect reglementarile contabile si, drept urmare, imaginea nu e fidela. Asta, daca imaginea fidela e: “cainele e mijloc fix, chiar daca are o valoare nesemnificativa”. Daca imaginea fidela presupune ca inregistrarea cainelui ca mijloc fix sa poata fi omisa, din motivul valorii nesemnificative, atunci – conform pct. 10 de mai sus – trebuie furnizate informatii suplimentare (note explicative), adica inregistrez cainele ca obiect de inventar si scriu o nota explicativa in care arat ca, avand in vedere principiul pragului de semnificatie, influenta valorii cainelui in total imobilizari si in contul de profit si pierdere e vax albina. Hmmm. Nu merge ! Pentru ca la pct. 50 zice asa:
50. (1) Principiul pragului de semnificatie. Elementele de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi combinate daca:
(a) acestea reprezinta o suma nesemnificativa, in intelesul pct. 9; sau
(b) o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate, cu conditia ca elementele astfel combinate sa fie prezentate separat in notele explicative.
(2) Principiul pragului de semnificatie poate fi aplicat numai de catre entitatile prevazute la pct.3 alin.(1).
Deci chestia asta o pot face numai entitatile “mari”, alea cu active multe, cifra de afaceri mare etc. Si cu ce dracu’ sa-l combin pe “Peste” ? Mai citim, poate... poate... gasim ceva.
8.1. POLITICI CONTABILE
224. (1) Politicile contabile reprezinta principiile, bazele, conventiile, regulile si practicile specifice aplicate de o entitate la intocmirea si prezentarea situatiilor financiare anuale.
Exemple de politici contabile sunt urmatoarele: amortizarea imobilizarilor (alegerea metodei si a duratei de amortizare), reevaluarea imobilizarilor corporale sau pastrarea costului istoric al acestora, capitalizarea dobanzii sau recunoasterea acesteia drept cheltuiala, alegerea metodei de evaluare a stocurilor etc.
(2) Conducerea fiecarei entitati trebuie sa stabileasca politici contabile pentru operatiunile derulate.
Aceste politici trebuie elaborate avand in vedere specificul activitatii, de catre specialisti in domeniul economic si tehnic, cunoscatori ai activitatii desfasurate si ai strategiei adoptate de entitate.
(3) La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile contabile generale prevazute de prezentele reglementari.
(4) Politicile contabile trebuie elaborate astfel incat sa se asigure furnizarea, prin situatiile financiare anuale, a unor informatii care trebuie sa fie:
a) relevante pentru nevoile utilizatorilor in luarea deciziilor; si
b) credibile in sensul ca:
- reprezinta fidel activele, datoriile, pozitia financiara si profitul sau pierderea entitatii;
- sunt neutre;
- sunt prudente;
- sunt complete sub toate aspectele semnificative.
Am gasit ! Asta e ! Politicile contabile ale firmei zic ca “Peste” nu e mijloc fix, ci obiect de inventar, pentru ca tanti Marita a negociat ca proasta. Nu merge, ca eu sunt “specialistul in domeniul economic” si ma fac de ras. O dau altfel. Toate bunurile intrate in firma cu valoare mai mica decat cea stabilita de Guvern drept valoare minima pentru mijloacele fixe amortizabile d.p.d.v.al Codului Fiscal, dar cu perioada de utilizare mai mare de un an sunt considerate stocuri (obiecte de inventar) si nu imobilizari corporale (amortizabile) pentru ca strategia firmei este de continuitate a politicii contabile aplicate anterior, pe de o parte, iar ponderea acestor bunuri in total active e mica (un procent mic, ceva, gasesc eu), astfel incat nu este afectata imaginea fidela a activelor sau a pozitiei financiare a firmei. Super ! E relevant pentru utilizatori, e credibil, ce mai, sunt un adevarat specialist. Bag chestia asta in notele explicative si am rezolvat-o. Oare chiar ma crede cineva ? Hai sa mai citim si mai vedem.
225. (1) Modificarea politicilor contabile este permisa doar daca este ceruta de lege sau are ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile entitatii.
(2) Entitatile trebuie sa mentioneze in notele explicative orice modificari ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia daca noua politica contabila a fost aleasa in mod adecvat, efectul modificarii asupra rezultatelor raportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii entitatii.
(3) Nu se considera modificari ale politicilor contabile:
a) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care difera ca fond de evenimentele sau tranzactiile produse anterior;
b) adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau tranzactii care nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.
Oare cum vine asta ? Pai inainte de OMF 1752/2005 politica era ca „Peste” ar fi obiect de inventar. Dupa lege. Dupa OMF 1752/2005 „Peste” ar fi mijloc fix. Tot dupa lege, dar alta. E asta o modificare a politicii contabile a firmei ? Este, ca nu e numai pentru „Peste”, e pentru toate alea mai mici de cinspe milioane. Nici nu pot sa fac io acuma o politica numai pentru „Peste”. Da, dar modificarea e impusa de lege (OMF 1752/2005), deci e permisa. Dar nu are ca rezultat informatii mai credibile si mai relevante, ca daca vede cineva un caine la mijloace fixe cu 50 lei, rad si curcile. Stai, ca e cu „sau”. Deci sau e ceruta modificarea de lege (da, toate bunurile sub cinspe milioane si cu durata peste un an nu mai sunt obiecte de inventar, ci mijloace fixe), sau informatiile din situatiile financiare devin mai credibile/relevante in urma modificarii. OK. Deci e modificare de politici contabile si e permisa. Si ce daca, ia uite ce zice mai jos, la alin.(3) a). Pai „Peste” nu difera ca fond, ca e tot caine. Ura ! la b) e mana cereasca: N-AM AVUT CAINE INAINTE ! Gata, am scapat. Odata cu „Peste” stabileste specialistu’ din mine o politica beton: Cainii achizitionati de firma dupa 01.01.2006, cu valoare sub cinspe milioane sunt obiecte de inventar. Ce inseamna stiinta, dom’le ! Am terminat, ce mijloace fixe, ce amortizari, ce impozit/profit... Si daca sefu’ mai ia un caine... Nu-i nimic, pentru o astfel de tranzactie avem politica ! Sau ii zic lu’ sefu’ sa mai faca o firma, o inregistram ca microintreprindere, trecem cainele pe mijloace fixe si n-avem treaba, ca n-avem cheltuieli deductibile sau nedeductibile si nici amortizare contabila si amortizare fiscala. Si face microintreprinderea si factura de „servicii de paza si protectie marca PESTE” si le deducem pe firma asta. Si ma angajez eu la micro si din salariu ii iau otrava lu’ „Peste”, ca mi-a scos peri albi. Hmmmm ! Pai daca „Peste” o sa fie mijloc fix la micro, sa citesc tot...
Cedarea si casarea
100. O imobilizare corporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau casare, atunci cand nici un beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara.
101. Castigurile sau pierderile obtinute in urma casarii sau cedarii unei imobilizari corporale trebuie determinate ca diferenta intre veniturile generate de scoaterea din evidenta si valoarea sa neamortizata, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta si trebuie prezentate ca venit sau cheltuiala, dupa caz, in contul de profit si pierdere.
Asta e simplu: proces verbal de casare/scoatere din functiune. Daca nu mai vrea sefu’ sa facturam paza.
Compensatii de la terti
102. (1) În cazul distrugerii totale sau partiale a unor imobilizari corporale, creantele sau sumele compensatorii incasate de la terti, legate de acestea, precum si achizitionarea sau constructia ulterioara de active noi sunt operatiuni economice distincte si trebuie inregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.
Astfel, deprecierea activelor se evidentiaza la momentul constatarii acesteia, iar dreptul de a incasa compensatiile se evidentiaza pe seama veniturilor conform contabilitatii de angajamente, in momentul stabilirii acestuia.
(2) Exemple de asemenea compensatii pot fi inregistrate in urmatoarele situatii:
a) sume platite/de platit de catre companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizari corporale cauzata, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
b) sume acordate de guvern, in schimbul unor imobilizari corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.
Opa, hopa, Penelopa ! Ia sa-i spun eu lu’ sefu’ sa il asiguram pe “Peste”.
7.2.5. Reguli de evaluare alternative
7.2.5.1. Reevaluarea imobilizarilor corporale
108. (1) Entitatile pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale existente la sfarsitul exercitiului financiar, cu reflectarea in contabilitate a rezultatelor acesteia.
(2) In cazul efectuarii reevaluarii imobilizarilor corporale, acest lucru trebuie prezentat in notele explicative, impreuna cu elementele supuse reevaluarii, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum si elementul afectat din contul de profit si pierdere.
Asta e chiar prea de tot: cum sa-l reevaluam pe “Peste” ? Pai el e inevaluabil, inestimabil si incomensurabil. Uite cate m-a invatat...
EPILOG
Trebuie sa-i fac referatu’ lu’ sefu’ si nu mai am niciun chef acuma, cand am gasit solutia salvatoare. Cine ma ajuta... cine... ? Stai ca intru pe net. Trebuie sa gasesc ceva. Google. Cautare dupa “contabilitate”. Ia uite: conta.ro. Ce-o fi asta, frate ? Contabili... si multi... si comunica... intre ei, nu cu sefu’... Oare ei or fi auzit de vreun “Peste” sau ma fac de ras ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)