Prin constituirea legală, S.C dobândesc din momentul înmatriculării, personalitate juridică ceea ce-i conferă o serie de atribute de identificare proprii, îi conferă capacitate juridică şi patrimoniu propriu. Totodată societatea comercială va deveni titulară de drepturi şi obligaţii proprii.
În ceea ce priveşte atributele de identificare a societăţii, doctrina a considerat că sunt: firma, emblema (dacă este cazul), sediul social şi naţionalitatea.
Firma – este numele, denumirea sub care o societate îşi exercită comerţul şi sub care ea semnează.
Firma trebuie să fie unică, să se deosebească de firmele altor societăţi (caracteristicile firmei sunt reglementate în Legea 26 / 1990.
Sediul social este locul în care societatea îşi are organele de conducere nefiind necesar ca activitate propriu-zisă a societăţii să se desfăşoare în spaţiul respectiv.
Funcţie de sediul social se stabileşte conform legii, naţionalitatea societăţii care în baza articolului 1 aliniatul 2 este cea română pentru societăţile comerciale înfiinţate pe teritoriul României.
Din acest punct de vedere naţionalitatea sau cetăţenia asociaţiilor nu are relevanţă pentru determinarea naţionalităţii societăţii constituită de aceştia.
Capacitatea juridică a societăţii comerciale.
Cuprinde Decretul 31/1954 capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.
Ca orice subiect de drept, societatea comercială are capacitate de folosinţă, aptitudinea generală de a avea drepturi şi obligaţii, dobândită din momentul înmatriculării în Registrul Comerţului, totuşi se consideră că societatea comercială dobândeşte o capacitate de folosinţă restrânsă de la data întocmirii actului constitutiv manifestată prin posibilitatea acesteia de a îndeplinii formalităţile necesare înmatriculării şi de asemenea manifestându-se prin posibilitatea de a-şi asuma o serie de obligaţii.
O trăsătură specifică a capacităţii de folosinţă a societăţii comerciale este aceea că acestea este circumscrisă scopului pentru care societatea se constituie fiind din acest punct de vedere o capacitate de folosinţă specializată.
Astfel societatea comercială poate încheia numai actele juridice care servesc realizării obiectului de activitate precizat în actul constitutiv , orice alt act juridic încheiat de acesta fiind lovit de nulitate.
În ceea ce priveşte capacitatea de exerciţiu ea se dobândeşte din momentul înmatriculării in Registrul Comerţului cu condiţia desemnării administratorului care va reprezenta societatea.
Dobândirea unui patrimoniu autonom.
Din momentul înmatriculării, societatea comercială dobândeşte un patrimoniu autonom distinct în principiu de patrimoniul asociaţilor. Această autonomie generează o serie de efecte juridice cum ar fi:
- bunurile aportate în societate ies din principiu din patrimoniul asociaţilor şi intră în patrimoniul societăţii, în schimbul acestui transfer asociaţii dobândesc fracţiuni de capital care le conferă un drept de creanţă cu o natură specială, în sensul că în baza acestui drept asociaţii vor putea lua parte la adoptarea deciziilor în adunarea generală şi de asemenea vor dobândi dreptul la beneficii.
- bunurile aportate de asociaţi vor forma gajul general al creditorilor sociali
- obligaţiile societăţilor faţă de terţi nu pot fi compensate cu obligaţiile terţilor faţă de asociaţi
- declararea în faliment a societăţii privind numai patrimoniul sau cu excepţia societăţii în nume colectiv şi societăţii în comandită.
Prin înregistrarea legală a societatea comercială dobândeşte drepturi şi obligaţii proprii exprimate prin drepturile acesteia de a participa în nume propriu la raporturi juridice, obligaţia societăţii de a răspunde pentru nerespectarea obligaţiilor asumate şi dreptul societăţii de a sta în justiţie în nume propriu cu reclamanta sau pârâta.
Funcţionarea societăţii comerciale
Societatea comercială are din momentul înmatriculării o voinţă proprie care se formează în AGA ca organ colectiv de deliberare format din totalitatea asociaţiilor. Voinţa societăţii este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executiv format din administratorul unic sau consiliul de administraţie.
Controlul înfăptuirii voinţei societăţii este realizat fie de către asociaţii ce nu au calitatea de administrator fie de către o organizaţie alcătuită de cenzori.
Organele societăţii sunt mai mult sau mai puţin conturate funcţie de complexitatea societăţii comerciale, astfel Legea 31 / 1990 instituţionalizează AGA numai pentru societăţi de capital şi pentru SRL.
Dat fiind că S.A reprezintă cea mai evoluată formă de societate, legea reglementează în acest caz normele juridice ce stabilesc organizarea şi funcţionarea adunării generale, consiliul de administraţie şi a instituţiei cenzorului. Aceste reglementări sunt aplicabile în principiu şi celorlalte forme de societăţi comerciale.
Adunarea generală a asociaţiilor.
Este organul de deliberare şi decizie al societăţii. Conform Legii 31 adunarea generală poate fi:
- ordinară – atunci când ea este chemată să decidă asupra unor probleme curente ale vieţii societăţii;
- extraordinară – ea trebuie să ia decizii asupra unor elemente fundamentale ale existenţei societăţii.
Adunarea generală ordinară – se întruneşte cel puţin odată pe an în maxim 3 luni de la încheierea exerciţiului financiar având ca atribuţii principale discutarea, aprobarea sau modificarea bilanţului, fixarea dividendelor, alegerea administratorilor şi cenzorilor şi fixarea remuneraţiilor lor, pronunţarea asupra gestionării administratorilor, stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli şi programul de activitate pe anul financiar următor şi adoptarea deciziilor privind gajarea, închirierea sau desfiinţarea unor unităţi ale societăţii.
Pentru validitatea deliberării în adunarea ordinară, legea cere în cazul SA prezentarea acţionarilor care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, hotărârile putând fi luate valabil de acţionarii ce deţin majoritatea absolută a capitalului social reprezentaţi în adunare.
În cazul în care la prima convocare aceste condiţii nu sunt îndeplinite adunarea generală va fi din nou convocată, deciziile putând fi luate oricare ar fi partea de capital social reprezentat de acţionarii prezenţi cu majoritate.
În cazul SRL conform articolului 187 aliniatul 1, adunarea generală (ordinară), va putea decide la prima convocară prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţiilor şi a părţilor sociale. Pentru cea de a doua convocare, adunarea generală va putea decide oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentat de asociaţii prezenţi.
Adunarea generală extraordinară –va fi convocată ori de câte ori se impun modificări ale actului constitutiv ca de exemplu: schimbarea sediului social, a formei juridice, a duratei de funcţionare sau a capitalului social.
Pentru validitatea deliberării adunării extraordinare, legea cere în cazul SA prezenţa acţionarilor reprezentând ¾ din capitalul social pentru prima convocare şi ½ din capitalul social pentru a doua convocare, hotărârile putând fi luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin ½ din capitalul social la prima convocare şi cel puţin 1/3 din capitalul social la a doua convocare.
În cazul SRL hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv şi trebuie luate cu unanimitate.
Convocarea adunării generale se va face de către administratori sau în cazul pasivităţii acestora de către asociaţi. Convocarea trebuie să conţină: locul şi data ţinerii primei adunări, ordinea de zi explicită şi data şi locul celei de a doua adunări generale dacă la prima convocare aceasta nu este legal constituită.
La şedinţa adunării generale poate participa orice asociat, personal sau printr-un reprezentant anume desemnat din rândul celorlalţi asociaţi în baza unei procuri speciale. Şedinţa adunării generale va fi prezidată de unul din administratorii ce au calitatea de reprezentant sau de către preşedintele consiliului de administraţie.
Conform legii fiecare fracţiune de capital deţinută dă dreptul în principiu la un vot. Dreptul de vot nu poate fi cedat, orice convenţie privind exercitarea într-un anume fel al dreptului de vot fiind lovită de nulitate. În principal hotărârile adunării generale se iau prin vot deschis cu excepţia hotărârii privind alegerea consiliului de administraţie şi a cenzorilor, revocarea acestuia şi stabilirea răspunderilor a administratorilor, cazuri în care legea impune votul secret.
Votarea se poate face şi prin corespondenţă dacă actul constitutiv prevede acest lucru. Hotărârile luate de adunarea generală sunt obligatorii chiar şi pentru asociaţii care nu au luat parte la şedinţă sau care au votat împotrivă.
Hotărârile contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie spre a fi anulate în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
Acţiunea în anulare poate fi intentată de oricare dintre asociaţii care nu au luat parte la şedinţă sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în Procesul verbal al şedinţei.
Asociaţii care nu sunt de acord cu hotărârile adunării generale în ceea ce priveşte schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului social sau modificarea formei juridice au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine contravaloarea fracţiunilor de capital deţinute.
Administrarea societăţii.
Este realizată de către unul sau mai mulţi administratori asociaţi sau terţi.
În ceea ce priveşte societatea în comandită, administrarea societăţii poate fi încredinţată numai unuia dintre asociaţii comanditaţi.
Administrarea societăţii se poate realiza de către persoane fizice sau persoane juridice, caz în care drepturile şi obligaţiile părţilor vor fi stabilite printr-un contract de administrare prin care persoana juridică administrator va fi obligat să-şi desemneze un reprezentant persoană fizică.
Administrarea societăţii se poate realiza printr-un organ colegial numit Consiliul de administraţie ai căror membrii vor fi numiţi şi înlocuiţi de adunarea generală.
Primii administratori pot fi numiţi prin actul constitutiv, durata mandatului acestuia fiind de maxim 4 ani.
Calitatea de administrator poate fi acordată numai persoanelor ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor de onorabilitate prevăzute în articolul 6 aliniatul 2 din Legea S.C.
Administratorii vor fi obligaţi să depună o garanţie pentru exercitarea calităţii înainte de preluarea acestei funcţii. Atunci când administrarea se realizează de către consiliul de administraţie, legea impune pentru valabilitatea deciziilor prezenţa a cel puţin jumătate din numărul administratorilor deşi hotărârile luându-se cu majoritate absolută a membrilor prezenţi.
Consiliul de administraţie poate delega o parte din puterile sale unui Comitet de direcţie compus din membrii aleşi dintre administratori.
Conducerea Comitetului de direcţie este încredinţată unui director general, calitate pe care o poate exercita şi preşedintele Consiliului de administraţie.
Executarea operaţiunilor societăţii poate fi încredinţate unui sau mai multor directori executivi numiţi de către Consiliul de administraţie, directori care însă vor fi simpli funcţionari ai societăţii neputând face parte din Consiliul de administraţie.
Raporturile juridice dintre societate şi administratori sunt raporturi de mandat comercial, conţinutul acestuia având o dublă natură contractuală şi legală.
Puterile administratorului sunt conferite din acest punct de vedere atât de Legea 31 cât şi de Adunarea generală. Astfel prin actul constitutiv Adunarea generală trebuie să stabilească şi care dintre administratori vor avea dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terţi.
Dreptul de reprezentare nu poate fi transmis unei alte persoane decât dacă această posibilitate este expres prevăzută în actul constitutiv.
Încetarea funcţiei de administrator are loc prin revocare a acestuia de către Adunarea generală sau prin renunţarea la această calitate făcută de către administrator.
În îndeplinirea atribuţiilor sale administratorii vor răspunde atât civil cât şi penal.
