NOTIUNEA DE FINANTE PUBLICE
Nevoile si interesele publice se realizeaza de catre stat, in principal si uneori exclusive prin bani. Intr-adevar cheltuielile pe care le are de efectuat statul nu se pot efectua decat in bani. Fara bani nu exista nici finante publice.
Aceasta caracteristica explica si preocuparea pentru etimologia cuvantului ,, finante”. Dupa cate se pare, notiunea de finante provine de la cuvintele latinesti ,, fiare” sau ,, finis”, care se traduc prin a termina, a incheia un diferend, o actiune judiciara in legatura cu plata unei sume de bani.
De la aceste cuvinte s-a format ,,financia” sau ,,financia pecuniaria”, adica plata in bani.
Se crede ca din aceste cuvinte latinesti s-a nascut notiunea ,,finance” folosita in Franta in secolele XV-XVI, care avea mai multe intelesuri si anume: sume de bani, resurse banesti, venit al statului, iar ,, les finances
echivala cu gospodaria publica, patrimoniul statului.
Finantele publice reprezinta forma baneasca a relatiilor economice, in procesul repartitiei produsului social si venitului national in cadrul indeplinirii functiilor statului.
Continutul social, economic si in special juridic al relatiilor financiare, functiile si importanta lor sunt cateva din problemele fundamentale ale stiintei dreptului financiar.
In fiecare oranduire, finantele au avut un anumit continut de clasa si functii specifice conditiilor politice, sociale si economice in care au aparut si s-au manifestat.
Sub aspect istoric, notiunea de finante publice a evoluat suportand, de-a lungul timpului, schimbari multiple si profunde.
In cercetarea stiintifica juridica a notiunii de finante publice s-au conturat 2 conceptii: notiunea clasica si notiunea moderna a finantelor publice.
Notiunea clasica de finante publice
Aceasta conceptie este legata de liberalismul politic, fiind specifica perioadei de dezvoltare economico- sociala de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Conform acestei conceptii, statul liberal este preocupat mai putin de activitatile private, limitandu-si interventia la functiile sale traditionale, si anume: apararea nationala, diplomatie, ordine publica si justitie.
Au existat 2 motive pentru care statul nu a intervenit in activitatea agentilor economici:2
In primul rand activitatea economica se afla inca sub influenta muncii manuale, industria era predominant manufacturiera, schimbul de marfuri fiind restrans ca valoare.
In al doilea rand interventia statului in activitatea economica necesita resurse financiare neputandu-se limita aceasta interventie numai la planificari, dispozitii date agentilor economici etc.
Viata economica se desfasoara in conformitate cu principiul ,, laisser faire, laisser passer”. Cheltuielile publice trebuiau reduse la minimum.
Conceptia ,, guvernului ieftin” isi gaseste suportul in teza potrivit careia progresul social-economic reclama utilizarea venitului national pentru dezvoltarea industriei si comertului in loc sa fie irosit pentru activitati neproductive.
Rolul finantelor publice consta in asigurarea resurselor necesare functionarii institutiilor publice.
Notiunea de finante publice moderne
In perioada de dupa primul razboi mondial locul statului neinterventionist a fost luat de statul interventionist.
Finantele publice devin un mijloc de interventie in activitatea social-economica, de exercitare a unei influente pozitive pentru organizarea intregii activitati.
Maurice Duverger, referindu-se la statul modern din secolul nostru, scrie ca acesta ,, nu se margineste la sarcinile militare si traditionale. El intervine in viata sociala pentru a stimula productia in perioada de criza, pentru a impiedica cresterea preturilor si a mentine puterea de cumparare a monedei in perioada inflatiei, petru a sigura o cat mai buna utilizare a bogatiilor tarii si repartizare venitului national."
Pierre Lalumiere subliniaza cresterea rolului interventionist al statului in economie dupa criza mondiala din 1929-1933. petru indeplinirea acestui rol au fost folosite pe o scara tot mai larga cheltuielile publice, impozitele si alte instrumente financiare.
Finantele pubice sunt definite ca stiinta care studiaza activitatea statului, in calitatea sa de utilizator a unor tehnici speciale, asa-numite financiare: cheltuieli, taxe, impozite, imprumuturi, bugete, procedee monetare etc.
Potrivit unei alte opinii, in secolul XX si mai ales dupa marea criza din 1929- 1933, locul statului jandarm a fost luat de statul- providenta.
Interventia statului este determinate in ultima instanta de mentinerea echilibrului economic, de rentabilizarea unor intreprinderi sau ramuri economice considerate strategice, de rezolvarea contradictiilor interne ale societatii inflatie, somaj, etc. si a conduce cum era firesc la aparitia unor intreprinderi publice si societati comerciale cu capital mixt, la acordarea de subventii unor intreprinderi private, etc.
Fanatele publice si private - asemanari si deosebiri
Notiunile de finante publice si private sunt adecvate situatiei din tarile cu economie de piata, in care cea mai mare parte a mijloacelor de productie se afla in proprietatea private, fapt care face posibila realizarea unei delimitari nete intre sectorul public sic el privat.
Finantele publice sunt asociate intotdeauna cu statul, unitatile administrativ teritoriale, cheltuielile, imprumuturile si datoria acestora.
Finantele private sunt asociate intotdeauna cu activitatile financiare ale intreprinderilor economice, ale bancilor si societatilor de asigurari private, in legatura cu resursele si necesitatile acestora, imprumuturile primate sau acordate, creantele de incasat si obligatiile de plata, asigurarile si reasigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila.
Finantele publice se aseamana cu cele private cel putin sub 2 aspecte:
- Si unele si altele opereaza cu categorii financiare de baza: moneda, credit, bani.
- Si unele si altele se confrunta cu probleme de echilibru financiar, de resurse financiare in ultima instanta.
Intre finantele publice si cele clasice exista o serie de deosebirii dupa cum urmeaza:
- Resursele necesare statului pentru realizarea functiilor si sarcinilor acestuia se procura pe calea impozitelor si taxelor prin masuri de constrangere in principal, in timp ce resursele intreprinderilor private si ale persoanelor fizice se procura de pe piata, pe baze contractuale.
- Statul poate lua orice masura in legatura cu moneda nationala, in timp ce intreprinderile private nu pot decat sa o foloseasca
- Finantele publice sunt folosite in principal in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii, in timp ce finantele private sunt folosite in slujba realizarii de profit de catre intreprinzatorii particulari.
- Gestiunea finantelor publice este supusa dreptului public, iar gestiunea financiara a intreprinderilor private urmeaza regulile dreptului civil si comercial.
TRASATURILE FINANTELOR PUBLICE:
- Sunt relatii cu caracter economic, intrucat ele apar in procesul formarii, repartizarii si utilizarii produsului social.
- Apar in forma baneasca deoarece, in cadrul productiei de marfuri si al actiunii legii valorii, produsul de productie, reproductie si de circulatie a marfurilor, repartitia produsului social, relatiile de schimb, retribuirea muncii, precum si relatiile dintre agentii economici sau dintre acestia si persoanele fizice, se exprima prin intermediul banilor, in cadrul unor relatii banesti. Notiunea de finante publice sau relatii financiare nu poate fi confundata cu cea de bani sau relatii banesti. Banii reprezinta o marfa, iar finantele sunt relatii de constituire, repartizare si utilizare a mijloacelor banesti.
- Sunt relatii fara echivalent, adica nu presupun in mod necesar, o contraprestatie directa din partea subiectului beneficiar al mijloacelor banesti.
- Mijloacele banesti repartizate si utilizate de subiectele beneficiare nu se ramburseaza.
De la fondurile bugetare se efectueaza plati cu titlu nerambursabil catre unele regii autonome sau catre institutiile publice din sfera nemateriala care presteaza servicii pentru populatie.
Acelasi caracter de nerambursabilitate il porta si transferurile efectuate catre populatie sub forma de pensii, burse, alocatii de stat si alte ajutoare pentru copii.
Transferul de valoare la si de la fondurile ce se constituie in economie se poate realiza partial, in conditii de rambursabilitate.
Un asemenea caracter poarta sumele de bani varsate de persoanele fizice si juridice in contul imprumuturilor contractate de stat pe piata interna; garantiile depuse de administratorii si cenzorii societatilor comerciale, ca si de persoanele ce gestioneaza bani si alte valori publice.
FUNCTIILE FINANTELOR PUBLICE
Finantele publice sunt necesare, in mod subiectiv si obiectiv, deoarece contribuie la realizarea sarcinilor si functiilor statului, care nu ar putea fi infaptuite fara parghiile financiare.
Mijloacele prin care finantele publice, ca relatii financiare isi indeplinesc acest rol, sunt functiile acestora:
A. functia de repartitie
B. functia de control
Functia de repartitie se manifesta in procesul repartitiei produsului social ( produsului intern brut) si cuprinde 2 faze:
- constituirea fondurilor ( resurselor) banesti
- redistribuirea ( utilizarea) acestora
In prima faza are loc formarea fondurilor publice de resurse banesti, actiune la care participa societati comerciale, regii autonome, institutii publice, alte persoane juridice si persoanele fizice, indiferent daca sunt rezidente sau nerezidente.
Fondurile publice de resurse se constituie in mai multe forme concrete cum sunt:
• impozite
• taxe
• contributii petru asigurari sociale
• amenzi
• majorari si penalizari de intarziere
• varsaminte din profitul regiilor autonome
• varsaminte din veniturile institutiilor publice
• redevente si chirii din concesiune si inchirieri de terenuri si alte bunuri proprietate de stat
• venituri din valorificarea unor bunuri proprietate de stat ai a bunurilor fara stapan
• rambursari ale imprumuturilor de stat acordate
• dobanzi aferente si ajutoare primate
Resursele din care se constituie fondurile publice provin din toate ramurile economice si din toate sectoarele sociale: public, privat, cooperatist, mixt.
In proportie covarsitoare, resursele banesti ale finantelor publice sunt mobilizate cu titlu definitive si fara contraprestatie.
A doua faza a functiei de repartitie o reprezinta distribuirea fondurilor publice pe beneficia ry – persoane juridice si fizice.
Distribuirea este data in competenta autoritatilor publice si se face in raport de resursele financiare disponibile si cererea de resurse financiare.
Distribuirea fondurilor publice inseamna stabilirea cheltuielilor publice pe destinatii: invatamant, sanatate, cultura, asigurari sociale si protectie sociala, gospodarie comunala si locuinte, aparare national, ordine publica, administratie publica, actiuni economice, datorie publica.
In cadrul fiecarei destinatii, resursele se defalca pe beneficiari, obiective si actiuni.
Distribuirea sau redistribuirea produsului intern brut ( produsul social) are loc in doua modalitati:
• in cadrul aceluiasi tip de proprietate, cand are loc un transfer de resurse banesti intre stat si unitatile sale in ambele sensuri
• cu schimbarea titlului de proprietate cand transferul are loc intre stat pe de o parte si agentii economici cu capital privat sau mixt si populatie pe de alta parte si invers.
Redistribuirea se poate realiza sip e plan extern, prin contractarea de imprumuturi externe, acordarea de imprumuturi externe, achitarea cotizatiilor si contributiilor catre organisme internationale de catre stat sau alte institutii publice, primirea sau acordarea de ajutoare externe de catre stat etc.
Functia de control a finantelor publice se justifica deoarece fondurile publice apartin intregii societati. Sfera de manifestare a functiei de control este mai larga decat cea a functiei de repartitie, deoarece vizeaza pa langa constituirea si repartizarea fondurilor financiare publice si modul de utilizare a resurselor.
Functia de control a finantelor publice nu se limiteaza la modul de constituire a fondurilor publice si la repartizarea acestora pe beneficiari, ci urmareste si legalitatea, necesitatea, oportunitatea si eficienta cu care institutiile publice si agentii economici cu capital de stat utilizeaza in concret resursele banesti de care dispun.
In consecinta controlul se efectueaza nu numai activitatilor specifice functiei de repartitie, ci el se exercita si asupra productiei realizate in sectorul de stat, a schimbului si consumului ce are loc in acest sector.
In tara noastra controlul financiar se exercita de puterea legislative si cea judecatoreasca,direct sau prin organe de specialitate, cum sunt: Curtea de Conturi, Ministerul Finantelor, banci si alte institutii financiare; organe specializate ale ministerelor, unitatilor administrative - teritoriale si unitatilor economice etc.
