Nivelul educaţiei financiare a persoanelor fizice se referă la capacitatea acestora de a lua decizii corecte în ceea ce priveşte utilizarea propriilor resurse financiare.
Educarea financiara a populatiei nu a reprezentat o prioritate in Romania pana acum, cu toate ca in Occident, dar si in noile state membre UE, autoritatile de supraveghere pun mare accent pe aceasta componenta. De fapt nimeni nu poate aprecia mai bine capacitatea de rambursare decat cel care solicita creditul, astfel ca sprijinirea persoanelor fizice in luarea deciziilor financiare fundamentate reprezinta factor de mentinere a unui sistem bancar sanatos.
In Statele Unite, Federal Reserve se ocupa serios de educarea publicului. In noiembrie 2007, FED a creat un „call center” centralizat, prin care populatia poate contacta telefonic sau prin e-mail specialistii de la banca centrala pentru a inainta plangeri fata de institutiile financiare sau pentru a obtine diverse informatii financiare cu privire la produsele si serviciile bancare si la drepturile lor in calitate de consumatori. Aici, persoanele interesate pot gasi brosuri si ghiduri care explica intr-un limbaj simplu riscurile si beneficiile produselor financiare, de la credite cu dobanzi reduse in primul an si pana la rapoarte de credit, electronic banking si conturi curente.
Financial Services Authority - autoritatea de supraveghere a sectorului financiar din Marea Britanie - este abilitata prin statutul sau sa contribuie la imbunatatirea educatiei financiare a publicului. In consecinta, institutia este implicata din plin in diseminarea informatiilor despre produsele si serviciile oferite de banci. In acest sens, FSA a pregatit mai multe publicatii unde prezinta recomandari despre modul cum trebuie utilizate serviciile financiare. Ca si in Statele Unite, institutia a creat un site specializat care pune la dispozitia utilizatorilor brosuri, ghiduri, calculatoare si tabele comparative cu credite, conturi de economii sau pensii private.
Putem gasi exemple similare si in cazul tarilor mult mai apropiate de situatia noastra economica. In Polonia efortul de educare financiara a populatiei a demarat in 2003, cand a fost construit un portal specializat. Prin intermediul sau, se ofera cursuri la distanta, insotite de ilustratii, animatii si filme. Exista chiar o zona dedicata profesorilor de la scolile primare si secundare, unde acestia gasesc planuri usor de folosit pentru lectiile de economie, dar si sugestii privind metode eficace si neconventionale pentru desfasurarea orelor.
Si in Ungaria, campania de educare financiara a consumatorilor a fost initiata cu un an inainte de aderarea la UE. Programul a constat in solutionarea plangerilor primite de la clienti, editarea de brosuri si publicatii cu sfaturi utile si lansarea unei campanii media care atragea atentia asupra problemelor financiare importante din viata de zi cu zi. Cel mai mare succes la public l-au inregistrat tabelele comparative cu produse financiare.
La nivel national, in februarie 2007, bancile din Romania au initiat o serie de proiecte menite sa imbunatateasca colaborarea cu clientii. Cel mai amplu si de durata este cel ce vizeaza educarea consumatorilor, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, Radu Gratian Ghetea aratand ca aceasta actiune este una care se va desfasura pe termen lung si aproape continuu. Realizarea unei strategii si unui program de educare a consumatorului a revenit Comitetului pentru Initiative Speciale (SPI), un parteneriat intre ARB, BNR, Ministerul Finantelor si Protectia Consumatorului, sprijinit de Programul Convergence, administrat de Banca Mondiala.
Crecetătorii au realizat diferite studii de evaluare a cunoştinţelor financiare.
Astfel, în Statele Unite ale Americii s-a evidenţiat nivelul redus de cunoaştere a principalelor categorii de produse şi servicii bancare, a elementelor de management financiar şi s-a remarcat neînţelegerea unor categorii investiţionale deosebit de importante: acţiuni, obligaţiuni etc. Lipsa cunoştinţelor financiare la nivelul întregii populaţii americane s-a evidenţiat şi printr-un studiu realizat de Hilgert şi Hogarth (2002) care a folosit date obţinute prin chestionarea a peste 1.000 de persoane adulte cu vârste între 18 şi 97 ani. Aceste studii au relevat diferenţe substanţiale între diferite categorii socio-demografice: persoanele cu studii reduse, femeile, vârstnicii au avut rezultate inferioare celorlalte categorii analizate.
În 2006 Lusardi şi Mitchell au elaborat un studiu destinat să evalueze cunoştinţele financiare ale persoanelor de peste 50 de ani. Rezultatele evidenţiază faptul că doar jumătate dintre respondenţi au putut formula răspunsuri corecte în legătură cu modul de capitalizare a dobânzilor la propriile economii şi cu privire la influenţa inflaţiei asupra acestora. Doar o treime dintre participanţii la studiu au fost în măsură să indice corect beneficiile diversificării riscurilor asupra siguranţei şi randamentului portofoliului personal.
Rezultatele obţinute de Lusardi şi Mitchell sunt în concordanţă cu studiul realizat de Moore (2003) , care a evidenţiat faptul că cei mai mulţi dintre participanţi nu cunoşteau faptul că randamentul acţiunilor a fost superior obligaţiunilor în ultimii 40 ani şi că fondurile mutuale nu garantează un anumit nivel al randamentului pentru sumele investite.
În Australia şi Noua Zeelandă, ANZ Banking Group a elaborat un studiu extins asupra comportamentului financiar al consumatorilor. Cercetarea a cuprins analiza a peste 3.500 de chestionare cu scopul de a evalua aspecte de bază legate de investiţii, sistemul privat de pensii, operaţiuni financiare şi de aritmetică simplă. Deşi 67% au declarat că înţeleg modul de capitalizare a dobânzii, doar 28% au putut să răspundă corect la o serie de calcule financiare concrete. Ca şi în Statele Unite ale Americii s-a demonstrat existenţa unei legături directe între nivelul studiilor şi gradul de educare financiară a persoanelor fizice. Peste 54% au opinat în mod eronat că investiţiile în instrumente cu venit fix (obligaţiuni) au generat randamente mai mari în comparaţie cu acţiunile în ultimele decenii.
În Europa rezultatele sunt similare. Astfel, în Marea Britanie, Miles (2004) evidenţiază o slabă cunoaştere a ratelor de dobândă şi a sistemului de ipoteci în rândul debitorilor. Se arată că persoanele tinere, cu precădere cele cu studii reduse şi cu un nivel scăzut al veniturilor au un comportament financiar mai puţin sofisticat.
Decidentii de politica economica ar trebui sa fie preocupati de posibilele implicatii ale lipsei de cultura financiara asupra comportamentului economic. In acest sens au fost efectuate diverse studii care sa analizeze legatura existenta intre lispa de educatie financiara a populatiei si comportamentul economic. Astfel Hogarth, Anguelov si Lee (2005) demonstreaza ca in majoritatea cazurilor, indivizii cu un nivel scazut al educatiei financiare evita folosirea serviciilor bancare, fapt ce se concretizeaza intr-o lipsa a tranzactiilor efectuate prin conturile bancare.
Lusardi si Mitchell (2007) arata ca exista o probabilitate mai mare ca populatia cu un grad mai ridicat al cunostintelor economice sa prezinte abilitatile necesarea conceperii unui plan de pensionare (aderarea la anumite fonduri de pensii). Dupa ce au fost luati in considerare factorii ca : educatie, stare civila, numar de copii, perioada pana la pensionare, rasa si sex autorii au concluzionat ca educatia financiara joaca un rol indepenedent in influentarea comportamentului economic. Rezultatele acestei lucrari sunt importante si prin prisma studiilor efectuate anterior de Lusardi si Mitchell, care in 2006 demonstreaza ca exista o corelatie directa intre lipsa planului de pensionare (neaderarea la un fond de pensii) si lipsa economisirii. Si alti autori au confirmat legatura positiva dintre educatia financiara si comportamentul economic. De exemplu Calvet, Campbell si Sodini (2005) au evidentiat ca exista o probabilitate mai mare ca indivizii cu o educatia financiara solida sa realizeze investitii mai eficiente, orientadu-se spre active ce comporta un grad mai ridicat de risc. Studiul este sustinut si de Van, Rooji, Lusardi si Alessie (2007) care arata ca repondentii cu un nivel ridicat al cunostintelor economice investesc intr-o proportie mai mare in actiuni.
Un alt subiect de interes se refera la cunoastintele populatiei cu privire la termenii unui contract de ipoteca, acesta fiind dezbatut cu precadere in Statele Unite ale Americii unde majoritatea familiilor detin proprietati imobiliare. Astfel, Campbell (2006) subliniaza ca deciziile menajelor in legatura cu alegerea tipului de ipoteca sau a moldalitatii de refinantare a acesteia ar trebui privite in relatie cu cunostintele financiare ale acestora. Campbell arata ca majoritatea indivizilor este confuza atunci cand vine vorba de conditiile de contractare a ipotecilor. De asemenea aceasta a evidentiat ca intre 2001-2003, perioada in care ratele de dobanda au cunoscut scaderi importante, refinantatrea ipotecii a fost realizata intr-o proportie mai mare de tineri, indivizi cu educatie ridicata sau de persoanele care detineau proprietati mai scumpe. Aceste aspecte au fost confirmate si de Bucks si Pence (2006) care au examinat masura in care populatia apreciaza corect valoarea proprietatilor detinute si cunoasterea termenilor contractelor de ipoteca. Acestia au aratat ca multi debitori, cu precadere cei cu rate de ipoteca ajustabile, subestimeaza masura in care ratele de dobanda se pot schimba. De asemenea s-a aratat ca, intr-o proportie mai mare, indivizii cu un nivel redus al cunostintelor economice si cei cu venituri mici nu cunosc termenii in care s-au incheiat contractele de ipoteca. Stango si Zinman (2006) analizeaza tendinta sistematica a populatiei de a subestima ratele de dobanda asociate unui sir de imprumuturi , aratand ca este mai probabil ca indivizii care subestimeaza rata de dobanda anuala sa continue sa se indatoreze in detrimentul economisirii.
În prezent, în România, nu există suficiente date sau analize ale comportamentului financiar al populaţiei la nivel microeconomic, al comportamentelor de economisire, îndatorare sau acumulare al populaţiei, în condiţiile în care se resimte puternic impactul acestui comportament asupra bunăstării generale.
Educarea financiară a populaţiei nu a reprezentat o prioritate în România până acum, cu toate că în Occident, dar şi în noile state membre UE, autorităţile de supraveghere pun mare accent pe această componentă.
A apărut necesitatea evaluării nivelului de cunoştinţe financiare ale publicului adult din România, sa se evalueze modul de informare al publicului şi să se ofere susţinerea necesară în evaluarea corectă a riscurilor asumate în momentul creşterii gradului de îndatorare. Nimeni nu poate aprecia mai corect capacitatea de rambursare decat cel care solicită creditul, astfel că sprijinirea persoanelor fizice în luarea unor decizii financiare fundamentate reprezintă o modalitate de menţinere a unui sistem bancar sănătos.
Rezultatele unui studiu au arătat că persoanele fizice din România nu cunosc decât într-o mică măsură caracteristicile produselor si serviciilor financiar-bancare folosite.
