sâmbătă, 13 februarie 2010

Clasificarea Societatilor Comerciale

Legea 31/1990 stabileşte in Art. 2 ca SC se pot constitui in una din următoarele forme:
-Societate in nume colectiv (SNC): este acea societate ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii si cu răspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociaţilor.
-Societate in comandita simpla (SCS): ale cărei obligaţii sociale sunt garantate tot cu patrimoniul societăţii, răspunderea asociaţilor fiind diferita in funcţie de calitatea acestora, astfel asociaţii comanditaţi vor răspunde solidar si nelimitat iar cei comanditari vor răspunde numai in funcţie de aportul lor.
-Societăţi pe acţiuni (SA): obligaţiile societatii sunt garantate cu patrimoniul societăţii , acţionarii răspunzând in limita aporturilor proprii.
-Societăţi in comandita pe acţiuni (SCA): similara SCS deosebirea fiind faptul ca fracţiunile de capital ale asociaţilor acesteia sunt acţiuni si nu parţi de interes.
-Societate cu răspundere limitata (SRL): ale carei obligaţiuni sunt garantate cu patrimoniul societatii, asociaţii răspunzând numai in limita aportului propriu.
Conform legii acestea sunt singurele forme permise de societăţii cu personalitate juridica.
Codul Comercial si Decretul Lege nr. 54/1990 permit o societate si in alta forma, societate care nu beneficiază de personalitate juridica nefiind subiect de drept de sine stătătoare: societatea in participaţiune reglementata de Codul Comercial , asociaţia cu scop lucrativ si asociaţia familiala reglementata de Decretul Lege nr.54/1990.
Legea permite asociaţilor sa opteze pentru oricare din formele societăţilor vizate de lege care respecta conduita de fond si forma impuse de Legea 31/1990 .Exista insa domeniile de activitate prin care prin legea speciala se stabilesc in mod obligatoriu formele societatii in care urmează a se desfăşura activitatea respectiva. Astfel, SC din domeniul asigurărilor se pot constitui numai in forma SA sau SRL, iar societăţile din domeniul bancar se pot constitui in orice forma juridica cu excepţia SRL.
SC astfel definite de lege pot fi clasificate după următoarele criterii:
• După natura lor: societăţile se împart in:
-societăţi de persoane
-SNC, SCS
care se caracterizează prin faptul ca ele se constituie dintr-un nr. mic de persoane , având la baza încrederea reciproca dintre asociaţi si calităţile personale ale acestora. Din acest motiv aceste societăti se numesc si societăţi de persoane. In cadrul acestei societăţi factorul personal este principalul motiv pentru care aporturile pot fi constituite atât in numerar si in natura cat si in industrie ele au un caracter închis prin lege printr-o conduita restrictiva privind transmiterea fracţiunilor de capital. Acest lucru are influente si in ceea ce priveşte dizolvarea acestei societăti , legea stabilind ca fiind motiv de dizolvare retragerea, excluderea, incapacitatea, falimentul sau decesul unuia dintre asociaţi daca acest lucru atrage ducerea numărului de asociaţi la unul singur, contractul de societate neprevăzând continuitatea activităţii cu unicul asociat rămas.
-societăti de capital : SA, SCA. Se constituie in principiu dintr-un nr. mare de acţionari , esenţialul la constituire fiind volumul aporturilor la capital, factorul personal neavând relevanta. Aceste societăti se numesc instituţii pecuniale. Datorita acestui fapt aporturile la societăţile de capitaluri se pot constitui numai in natura sau in numerar, aporturile in industrie nefiind permise. Aceste societăti au un caracter deschis, transmiterea acţiunilor făcându-se in principiu liber , fără îndeplinirea unor formalităţi suplimentare. In ceea ce priveşte dizolvarea acestui tip de societate cauzele se reduc la condiţiile generale ce privesc in principal reducerea nr. de acţionari sub limita minima prevăzuta de lege.
-SRL este o categorie intermediara intre societăţile de persoane si societăţile de capitaluri, împrumutând unele caracteristici de la societăţile de persoane, adică faptul ca ele sunt societăti de persoane ceea ce atrage un număr scăzut de asociaţi (poate avea max. 50 asociaţi),condiţiile de transmitere a parţilor societatii sunt restrictive. Spre deosebire de societăţile de persoane, in SRL asociaţii vor răspunde pentru obligaţiile societatii in funcţie de valoarea aporturilor la fel ca si la societăţile de capitaluri.
• În funcţie de posibilităţile de a emite sau nu titluri de valoare, societăţile se împart in:
-societăti care au dreptul sa emită titluri de valoare: SA, SCA, SRL
-societăti care nu au acest drept: SNC, SCS
In privinţa posibilităţii emiterii titlurilor de valoare se impune o precizare referitoare la faptul ca daca societăţile de capitaluri vor emite titluri de valoare negociabile reprezentate prin acţiuni, SRL vor putea emite numai titluri de legitimare care nu sunt negociabile. Ele se concretizează in certificate de părţi sociale.


DEZMEMBRARILE SC:
Legea 31/1990 aşa cum a fost ea modificata prin Ordonanţa 32 a instituţionalizat doua tipuri de dezmembrăminte ale SC
• filiala
• sucursala
Înainte de modificarea legii diferentele de regim juridic dintre acestea erau practic inexistente făcând dificila organizarea lor. In prezent, filiala este înţeleasă ca fiind in fapt o societate dotata cu personalitate juridica care se poate înfiinţa in oricare dintre formele juridice prevăzute de lege indiferent de forma juridica a societatii din care provine. Spre deosebire de aceasta sucursala reprezintă un dezmembrmânt fără personalitate juridica, de fapt o prelungire a societatii mame. Regimul juridic al sucursalelor se aplica oricărui alt sediu secundar indiferent de denumirea acestuia, sucursala înmatriculându-se in Registrul Comerţului din raza teritoriala a sediului acestuia. Celelalte sedii secundare ale unei societăti se vor înmatricula in Registrul Comerţului din raza teritoriala a sediului societatii din care provin. Societăţile pot înfiinţa pe teritoriul României reprezentante al căror regim juridic este reglementat de Decretul Lege nr.122/1990 acestea reprezentând prelungiri ale personalităţii juridice , societăti din străinătate ce pot săvârşi numai acţiuni stabilite de societatea mama. Astfel reprezentantele acţionează ca mandatar sau comisionar al societatii mama.

CONSTITUIREA SC
Conform legii oricare societate se constituie in baza unui contract de societate si a unui statut de organizare si funcţionare. Aceste înscrisuri se pot contopi in unul singur si va purta denumirea de act constitutiv.
Actul constitutiv se întocmeşte in forma scrisa si se semnează de toţi asociaţii. Conform Ord. 70/2001 forma autentica prevăzută de Legea 31/1990, nu este obligatoriu decât in cazurile societăţilor constituite prin subscripţie publica, a societăţilor in care răspunderea asociaţilor este nelimitata si in cazul in care aporturile in natura se constituie din terenuri.
Actul constitutiv trebuie sa conţină o seama de clauze prevăzute pe tipuri de societăti in Art.7 si Art.8 din Legea 31/1990. In general aceste clauze se refera la:
- clasificarea asociaţilor , persoane fizice sau persoane juridice
- obiectul de activitate al societăţilor cu precizarea domeniului si a activităţii
principale
- denumire, sediu si forma juridica
- capitalul social subscris si vărsat cu menţiunea aportului fiecărui asociat si a tipului aporturilor
- durata de funcţionare
- administrarea si controlul societatii
- participarea asociaţilor la beneficii si pierderi
- sedii secundare, agenţii, reprezentante sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridica
- dizolvarea si lichidarea societatii
Înainte de întocmirea actului constitutiv, in vederea înmatriculării societatii trebuie sa se obţină de la Registrul Comerţului dovada verificării disponibilităţilor firmei si a emblemei
In termen de 15 zile de la data întocmirii actului constitutiv asociaţii, personal sau prin reprezentanţi vor depune la Registrul Comerţului din raza teritoriala declaraţia ceruta de Legea 31/1990 si Ordonanţa 76 /2001 in vederea înmatriculării si a autorizării funcţionarii societatii.
Din acest punct de vedere Ordonanţa 76/2001 a unificat etapa înmatriculării cu cea a autorizării propriu – zise, societatea putând începe activitatea numai după obţinerea prin Registrul Comerţului a autorizaţiilor necesare care sunt:
- autorizaţia P.S.I
- autorizaţia sanitara
- autorizaţia sanitar-veterinara
- autorizaţia de mediu
- autorizaţia privind protecţia muncii
Actele cerute pentru înmatriculare si autorizare sunt:
- actul constitutiv
- dovada sediului societatii inclusiv avizul favorabil al vecinilor, imobilelor casa sau a asociaţiilor de proprietari
- declaraţia pe proprie răspundere a fondatorilor, administratori si cenzori privind îndeplinirea condiţiilor de credibilitate cerute de art.6 din Legea 31.
- alte acte cerute de instituţiile abilitate a emite autorizaţii de funcţionare
Controlul legalităţii actelor ce însoţesc cererea de înmatriculare si autorizare este realizat de către unitatea juridica delegata de Tribunalul teritorial la Registrul Comerţului
In cazul in care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul va pronunţa o încheiere prin care va autoriza constituirea societatii si va dispune înmatricularea in Registrul Comerţului. Aceasta încheiere are un regim juridic al oricărei hotărâri judecătoreşti rămânând definitiva si irevocabila in termen de 15 zile de la data pronunţării ei.
Înmatricularea propriu-zisa se va face in termen de 24 h de la data la care încheierea judecătorului delegat a devenit irevocabila. Conform Ordonanţei 76 termenul limita de eliberare a autorizaţiilor este de 20 zile de la data depunerii cererii de înmatriculare. In acest interval Registrul Comerţului va trimite încheierea judecătorului delegat spre publicare in Monitorul Oficial.
In cazul in care actul constitutiv nu este întocmit conform prevederilor legale, judecătorul delegat va respinge motivat cererea de înmatriculare. In cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare, societatea este obligata sa le remedieze in termen de cel mult 8 zile de la data constatării acestor neregularităţi. In cazul in care societatea nu se conformează ea va putea fi obligata pe cale judecătoreasca la regularizarea lipsurilor constatate sub sancţiunea plaţii unor despăgubiri.

Legea 31/1990 prin art.56 arata ca o societate înmatriculata la Registrul Comerţului poate fi declarata nula atunci când:
- lipseşte actul constitutiv
- toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii societatii
- obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice
- lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societatii
- lipseşte autorizarea legala administrativa de constituire a societatii
- actul constitutiv nu prevede denumirea societatii, obiectul de activitate, aporturile asociaţilor si capitalul social subscris.
- s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris si vărsat.
Pe data la care hotărârea judecătoreasca de declarare a nulităţii a devenit irevocabila, societatea încetează fără efect retroactiv si intra in lichidare.
Odată legal constituita societatea dobândeşte personalitate juridica devenind subiect de drept de sine stătător si căpătând o serie de atribute de identificare proprie: firma, emblema, sediul si naţionalitatea. In ceea ce priveşte naţionalitatea societatii comerciale conform art. aliniat 2 :
“ Orice soc. comerciala constituita pe teritoriul României va fi persoana juridica romana indiferent de naţionalitatea participanţilor la capitalul sau.”
In ceea ce priveşte capacitatea juridica a societăţii ea va fi guvernata de regulile generale prevăzute in Decretul 31/1954, astfel societatea comerciala are capacitatea de folosinţa de la data semnării actului constitutiv, ea fiind insa o capacitate restrânsa pana la momentul înmatriculării propriu-zise.
Capacitatea de folosinţa a societatii cunoaşte o particularitate in sensul ca ea va fi o capacitate de folosinţa specializata, determinata de scopul si obiectul societatii conform Decretului 31/1954 orice alt act juridic care nu este făcut in vederea realizării scopului societatii este lovit de nulitate. In ceea ce priveşte capacitatea de exerciţiu ea se realizează prin organele societatii, in special prin organele de deliberare si decizie, AGA, organele de administrare si organele de control. Societatea dobândeşte astfel capacitatea de exerciţiu deplina in momentul înmatriculării in Registrul Comerţului cu condiţia desemnării administratorului care va reprezenta societatea.