Ocazionarea cheltuielilor şi crearea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane în timp.
Astfel, în cazul procesului de ocazionare a cheltuielilor, se deosebesc patru momente: angajarea, consumul, plăţile, imputarea.
Angajarea are loc în momentul în care se contractează obligaţia bănească generatoare de plăţi sau consumatoare de resurse.
Consumul reprezintă momentul utilizării efective a resurselor în vederea satisfacerii unor nevoi productive sau neproductive.
Plăţile constituie achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relaţiilor financiare. Aşadar plata trebuie să fie făcută ca echivalent.
Imputarea este momentul decontării sau repartizării cheltuielilor asupra rezultatelor.
Ţinând seamă de acest caracter de proces şi de etapele menţionate, cheltuielile sunt clasificate în contabilitatea financiară astfel:
- cheltuieli curente; cheltuieli înregistrate în avans;
- cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciţii; cheltuieli de plată.
Cheltuielile curente sunt acelea la care perioada de înregistrarea se suprapune în timp cu cea de obţinere a rezultatului. Între acestea se include: cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu amortizările.
Cheltuielile înregistrate în avans sunt cele efectuate anticipat sau cele constatate ca fiind efectuate în avans la închiderea exerciţiului, care urmează a se suporta eşalonat pe cheltuieli, pe baza unui scadenţar, în exerciţiile viitoare. Aceste categorii aparţin: cheltuielile privind reparaţiile imprevizibile, reparaţiile curente, reviziile tehnice, chiriile.
În cadrul procesului de creare a veniturilor, se deosebesc patru momente ca şi la cheltuieli: producţia, facturarea sau vânzarea pe credit, încasarea, încorporarea.
Producţia este momentul creării rezultatului ca produs al activităţii consumatoare de resurse, ceea ce, la o întreprindere producătoare, se identifică cu producţia în curs de execuţie şi producţia finită.
Facturarea sau vânzarea pe credit constă în transferul dreptului de proprietate de la vânzător la client.
Încasarea reprezintă etapa în care rezultatul vândut se transformă în bani.
Încorporarea este o etapă strict contabilă, prin care veniturile sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespondente.
Veniturile se grupează în aceste condiţii, astfel:
- venituri curente; venituri înregistrate în avans; venituri de realizat.
Veniturile curente sunt constatate înregistrate şi încorporate în rezultatul exerciţiului curent.
Veniturile înregistrate în avans sunt constatate în exerciţiul „N” dar încorporate în rezultatul exerciţiului „N+1”.
Veniturile de realizat sunt cele realizate efectiv în exerciţiul „N” şi încorporate în rezultatul aceluiaşi exerciţiu, pentru care nu s-au întocmit documente de înregistrare.
