Calculatia costurilor potrivit metodei pe faze se utilizeaza in intreprinderile cu productie de masa. Productia de masa se caracterizeaza prin fabricatia unor cantitati mari de produse care se stabileste in ce priveste nomenclaturasi care se obtin in cadrul unor etape succesive de prelucrare a unuia sau mai multor materiale initiale. Asa ar fi, de exemplu, productia unitatilor de exploatare carbonifera si a diferitelor minereuri, productia schelelor de titei si gaze, productia rafinariilor de petrol, etc.
Bazandu-se pe conceptul costului integral, metoda de calculatie pe faze implica desfasurarea lucrarilor privind determinarea acestuia potrivit schemei de principiu specifice metodelor de calculatie de tip absorbant.
Desi in principiu parcurgerea etapelor in cauza comporta folosirea procedeelor avand valabilitate generala in calculatie, totusi aplicarea metodei pe faze la conditiile concrete din intreprinderile cu productie de masa, presupune gasirea unor solutii de de rezolvare echitabila pentru o serie de probleme importante, intre care:
(a) – stabilirea fazelor de calculatie a costurilor
(b) – reflectarea costului semifabricatelor interne pe faze de calculatie
(c) – repartizarea chltuielilor de productie intre doua sau mai multe produse din aceeasi faza
Fazele de calculatie a costurilor se stabilesc prin sectionarea procesului tehnologic in punctele sale cheie. Ca urmare a acestei sectionari se creeaza un numar mai mic sau mai mare de faze de calculatie. Alegerea justa a punctelor de delimitare a fazelor de calculatie constituie o problema deosebit de importanta dat fiind ca de sectionarea corespunzatoare a procesului tehnologic depind:
- justa delimitare a cheltuielilor pe purtatori
- evaluarea corecta a productiei neterminate
- sectorizarea pierderilor tehnologice si a altor pierderi de substante pe faze si sesizarea organelor tehnice si de conducere pentru cele care depasesc limita admisa
Stabilirea numarului si nomenclaturii fazelor de calculatie pentru fiecare produs fabricat de intreprindere, constituie o problema care trebuie rezolvata, in colaborare, de catre organele tehnice si cele economice. Aceasta cu atat mai mult cu cat fazele de calculatie pot functiona si drept centre de responsabilitate in privinta costurilor si a productiei.
Numarul optim al fazelor de calculatie este rezultatul corelarii necesitatilor de informare privind aspectul valoric al desfasurarii procesului de productie, cu cheltuielile pe care le necesita aceasta informare. El se stabileste fie prin comparatie, fie pe calea observatiei tinand seama de urmatoarele principii:
- drept baza pentru stabilirea fazelor de calculatie a costurilor se iau fazele tehnologice care au in majoritatea cazurilor caracter succesiv;
- costul ficarui produs trebuie determinat printr-un numar redus de faze de calculatie spre a nu da nastere la lucrari de centralizare voluminoase si inutile; de aceea, o faza de calculatie grupeaza, de regula, mai multe faze tehnologice care se succed in fabricatia produsului;
- in interiorul sectiilor, liniile tehnologice sau instalatiile complexe de fabricatie pot constitui baza baza unor faze de calculatie distincte daca fiecare dintre ele au ca obiect productia unui semifabricat sau produs care se deosebeste de celelalte prin destinatie, stare de agregare, grad de finisare, etc. si determina cheltuieli de fabricatie diferite ca volum
- in cadrul diferitelor instalatii de fabricatie, punctele unde intervin intreruperi ale procesului de productie insotite de depozitarea productiei fabricate trebuie utilizate drept puncte de delimitare intre fazele de calculatie
- este necesar sa se constituie faze de calculatie distincte si in cazul fazelor tehnologice care se desfasoara pe masini si utilaje aparte, cu ajutorul carora se executa operatiuni de finisare superioara
- in conditiile in care o parte din fazele tehnologice dintr-o sectie se desfasoara in aparatura montata in aer liber, iar celelalte faze au loc in aparatura situata in cladire inchisa, este recomandabil sa se constituie pe baza lor faze de calculatie distincte-aer liber si cladire inchisa
- se impune crearea unor faze de calculatie distincte care sa cuprinda acele faze tehnologice sau etape, in urma carora rezulta un semifabricat ce se foloseste in continuare in stadii diferite ale procesului de fabricatie
- trebuie grupate in faze de calculatie distincte acele faze tehnologice in cadrul carora se desavarseste fabricatia, se finiseaza sau se purifica, unele semifabricate sau produse secundare obtinute concomitent cu produsul principal, intr-un stadiu dat al procesului de fabricatie
necesitatea de a determina eficienta operatiunilor de recuperare si regenerare a deseurilor si rebuturilor si, respectiv, de transformare a lor in semifabricate interne sau produse finite cu ajutorul unor instalatii aparte, impune existenta cel putin a unei faze de calculatie distincta care sa cuprinda acest gen de operatii
- la delimitarea si constituirea fazelor de calculatie este necesar sa se ia neaparat in considerare acele puncte unde rezulta semifabricate sau produse finite care, dupa destinatia lor constituie productie marfa
Dupa stabilire, fazele de calculatie se simbolizeaza, iar simbolurile atribuite se inscriu obligatoriu pe toate documentele privind consumurile ocazionate si productia fabricata in cadrul lor.
Pe seama fazelor de calculatie stabilite se identifica nu numai cheltuielile considerate in general directe, ci si unele cheltuieli care in principiu, sunt considerate indirecte, cum ar fi cheltuielile comune de sectie si dintre acestea, in primul rand, cheltuielile de intretinere si functionare a utilajului. Celelalte cheltuieli de productie care se mentin in categoria “indirecte” se repartizeaza pe faze prin procedeul suplimentarii.
Costul unitar se calculeaza cu ajutorul procedeului diviziunii simple, daca din faza data se obtine o cantitate oarecare de produs. Costul productiei se calculeaza in toate cazurile potrivit unui anumit model.
Modelul sintetic general al calculatiei costului pe unitate de produs, in cazul metodelor “full-costyng”, are la baza urmatoarea relatie matematica:
Ct = chd + chr , unde Ct-costul unitar
chd-cheltuieli directe
chr-cheltuieli indirecte
Aplicarea acestui model la conditiile concrete de determinare a costului pe unitate de produs implica luarea in considerare a particularitatilor tehnologiei de fabricatie, a caracteristicilor tipului de productie, precum si a modului de organizare a productiei si a muncii in intreprindere.
In cazul productiei de masa careia ii este specific, sub aspectele aratate, faptul ca produsul finit rezulta din transformarea unor materiale initiale in cadrul unor procese de prelucrare, cheltuielile de productie sunt legate, ca si productia, de aceste procese sau stadii de prelucrare. Deci, lucrarile de calculatie trebuie astfel organizate incat sa fie reflectate in structura costului unitar toate cheltuielile de productie in dependenta lor fata de stadiile de prelucrare; aceasta putand avea loc in doua variante, si anume: in varianta cu semifabricate si in varianta fara semifabricate.
Varianta cu semifabricate presupune calculatia costului pentru fiecare semifabricat in parte pe nomenclatura completa a articolelor de calculatie luand in considerare atat costul materiilor prime sau a semifabricatului primit din faza anterioara, car si celelalte cheltuieli directe si indirecte privind faza respectiva. Costul calculat pentru productia ultimei faze constituie costul produsului finit.
Reflectand prin relatia de calcul matematic modul de formare a costului pe unitate de produs finit, in varianta cu semifabricate, formula sintetica a modelului general in cazul calculatiei de plan devine:
Ctf=(c*ct)sf-1+(Suma de chdd + Suma de chri)f, iar in cazul postcalculului pe unitate de produs ia forma:
Ctf=(c*ct)sf-1 + (Suma de chdd + Suma de chri)f / Q
unde: f-faza de calculatie
c-consumul normat pe unitate de produs
s-semifabricatul utilizat in procesul de fabricatie
d si i-articolul de calculatie
C-consumul efectiv ocazionat de productia fabricata din semifabricatul
dat
Q-volumul productiei fabricate
Varianta cu semifabricate se aplica in intreprinderile care fabrica un numar relativ redus de produse, in cadrul unor procese tehnologice mai indelungate, unde semifabricatele stabile rezultate din diferitele faze nu se consuma imediat si integral, in faza imediat urmatoare ca atare depozitarea si manipularea gestionara a lor; varianta se mai utilizeaza si atunci cand din acelasi semifabricat se obtin apoi mai multe produse sau cand o parte din semifabricate sunt destinate vanzarii.
Principalul dezavantaj al acestei variante consta in faptul ca pune in dependenta calculatia costului privind productia obtinuta intr-un anumit stadiu de fabricatie, de calculatia costului productiei din stadiul anterior. Aceasta varianta mareste volumul calculelor de centralizare a datelor privind costul pe produs atat in etapa de plan cat si in etapa de dare de seama.
Varianta fara semifabricate presupune determinarea cheltuielilor directe si indirecte de prelucrare privind fiecare faza de calculatie in parte si stabilirea costului productieidin fiecare faza intermediara numai pe baza acestor cheltuieli fara a lua in considerare costul semifabricatelor de la o faza la alta. Costul produsului finit se obtine in final insumand pe articole de calculatie cheltuielile determinate in prealabil pe faze, din momentul introducerii materiei prime in fabricatie si pana la transformarea ei in produs finit.
Varianta fara semifabricate se poate aplica cu bune rezultate in intreprinderile care obtin din fabricatie un numar mare de produse a caror intermediari trec, de regula, de la o faza la alta fara gestionare, depozitare, stocare, conservare, etc.
Dezavantajul acestei variante consta, in primul rand, in fatul ca impune in cazul fiecarui produs, pe langa calculatiile intermediare pe faze, si o centralizare pe produse a cheltuielilor din toate stadiile de prelucrare, spre a stabili astfel costul fiecarui produs. In al doilea rand, ea nu permite urmarirea prin contabilitate a circulatiei semifabricatelor intre faze; se impune deci in acest scop organizarea unei evidente cantitative cu caracter operativ.
In schimb, depasirile de cheltuieli sunt mai usor si mai corect localizabile decat in varianta cu semifabricate.
