Planificarea reala a contabilitatii

Planificarea productiei tine cont de capacitatea locurilor de munca (planificare cu supraincarcarea locurilor de munca)
Planificarea comenzilor se bazeaza pe cunoasterea datei de start
Se ia in considerare numarul maxim de utilaje prevazut in fisa tehnologica pentru fiecare operatie, precum si raportul de deservire a locului de munca (numar de oameni/ numar de utilaje) pentru fiecare operatie din fisa tehnologica; se prelucreaza informatia referitoare la numarul de componente ce se pot prelucra simultan la o operatie si la nivel de loc de munca (utilaj)
Operatia se planifica pe un interval compact (fara intreruperi datorate altor comenzi)
Timpul de pregatire al unei operatii se adauga o singura data la inceputul ei pe toate utilajele disponibile si nu produce decalaje
Se ia in calcul un tip de dependenta intre operatii - “StartToFinish”; intre operatiile de pe acelasi nivel ordinea de executie este data de numarul secvential, prima operatie de pe un nivel nu poate incepe mai devreme de terminarea tuturor subcomponentelor de pe acel nivel
Se considera ca necesarul de materii prime si materiale este asigurat, astfel incat dependentele intre operatii si materii prime sunt satisfacute implicit si nu influenteaza planificarea
Scenarii de planificare
In realizarea unui scenariu de planificare se porneste de la informatiile existente la nivelul urmatoarelor elemente:
Calendarul de intreprindere
Planul de lucru
Locuri de munca, cu informatii legate de:
numar de utilaje disponibile
planul de lucru asociat
echipa care deserveste locul de munca
numarul de oameni alocati din cadrul echipei si numarul de utilaje pe care acestia pot lucra
numarul de ore de functionare a unui utilaj in cadrul schimbului
numarul maxim de oameni care se pot aloca locului de munca
exceptii de la comportamentul normal (variaza numarul de oameni sau numarul de utilaje)
Operatii
Fisa tehnologica, cu informatii legate de:
modul de deservire a locului de munca aferent fiecarei operatii (cate utilaje poate deservi simultan un om sau cati oameni lucreaza simultan la o operatie pe un utilaj)
faptul ca o operatie poate fi divizata pe unitatea de produs (planificarea respectivei operatii se poate face intercalata cu intreruperi)
numarul maxim de utilaje care se pot aloca unei operatii in functie de echipamentele auxiliare pe care le pot achizitiona sau fabrica (SDV-uri), adica numarul de utilaje de pe locul de munca ce indeplinesc conditiile de executie a operatiei pentru produsul curent
Odata creat un scenariu de planificare aferent comenzilor de sectie selectate, se poate interveni asupra planificarii si se pot analiza rezultatele obtinute prin modificarea urmatoarelor elemente:
Locuri de munca
Planul de lucru aferent locului de munca
Gradul de deservire a locului de munca
Numarul de componente ce se prelucreaza simultan
Durata operatiilor
Numarul maxim de utilaje care se pot aloca unei operatii
Cantitatea de componente de realizat
La consultarea scenariilor de planificare se pot face filtrari la nivel de comenzi de sectie, comenzi interne, ateliere, locuri de munca, operatii, datele putand fi detaliate la nivel de zi, saptamana, luna
Rezultatele planificarii se pot vizualiza grafic sau sub forma de raport, cu posibilitatea de a fi exportate in fisiere Excel; se poate vedea desfasurarea in timp a operatiilor, pe comenzi de sectie sau locuri de munca cu posibilitatea de detaliere a reprezentarii pana la nivel de operatie

Pregatirea fabricatiei

Descrierea tehnologica a produselor finite, subansamblelor, reperelor, etc., sub forma unei structuri arborescente, pe nivele
Fiecarei componente procesate (reper, subansamblu, produs finit, etc.) ii este asociata o Fisa tehnologica (pe baza cataloagelor predefinite de locuri de munca, operatii, categorii de tarife, caracteristici tehnologice, catalogul de materii prime, materiale, etc.) in care se precizeaza:
Nomenclatorul de produs = lista de materii prime, materiale, componente procesate (semifabricate/ repere/ subansamble), impreuna cu normele de consum si lista de componente alternative
Tehnologia de fabricatie = lista de operatii, in ordine tehnologica, pentru fiecare operatie precizandu-se:
Normele de timp pe operatii (timpi de pregatire om, respectiv masina si timpi executie om, respectiv masina)
Categoria de tarifare a operatiei respective, categorie care in Catalogul de tarife pe categorii de operatii are prevazut un tarif pe unitatea de timp (minute, ore, etc.) in care se face normarea operatiilor
Locul de munca (utilaj, echipa, sectia, atelierul sau sectorul)
Necesarul de SDV-uri
Setul de caracteristici tehnologice
Posibilitatea stabilirii unor derogari permanente sau temporare in ce priveste materialele sau normele de consum din fisa tehnologica a unui articol (componente echivalente). Aceste derogari pot fi stabilite la modul general sau restrictive pe o anumita comanda client sau pentru un anumit produs
Orice componenta (semifabricat/ reper/ produs finit) poate avea mai multe variante tehnologice sau constructive gestionate automat de sistem
Documentatia tehnologica contine o serie de rapoarte dintre care:
Nomenclator produs
Fisa tehnologica centralizatoare
Lista SDV
Extras de manopera
Lista de materiale
Grafic de prelucrari
Fisa de urmarire
Specificatie componente pe clasa operatii
Specificatie componente pe clasa de locuri de munca

Programarea si lansarea productiei
Instrumentul pentru programarea productiei (denumit Program comercial) permite planificarea/ lansarea in productie a fiecarei comenzi client sau a comenzilor pe stoc
Comenzile client pe un acelasi produs finit se pot cumula intr-o singura comanda daca nu intereseaza urmarirea in productie distinct pe fiecare comanda client in parte
La fiecare comanda din Programul comercial se poate asocia o sectie (atelier/ sector) raspunzatoare de predarea produsului finit (chiar daca produsul finit si componentele acestuia pe parcursul fluxului de fabricatie trec prin mai multe sectii, ateliere sau sectoare); comenzii i se mai ataseaza o data de start si o data de final, date ce sunt preluate din datele comenzii client si se pot ajusta si inaintea lansarii efective in productie (activarea comenzii de productie)
Toate documentele din cadrul Documentatiei de lansare pot fi generate (in cazul cand in structura organizatorica avem definite sectii/ ateliere/ sectoare) la nivelul sectiilor (atelierelor/ sectoarelor) locurilor de munca (utilaje) pentru care au fost definite operatiile in fisa tehnologica
Se poate opta, in urma unor setari, pentru o urmarire pe flux atat la nivel de componente (semifabricate, repere, subansamble) prin evidentierea notelor de predare a componentelor pe flux la trecerea de la un atelier/ sector la altul, cat si la nivel de produs finit, avand in acest caz nota de predare doar pentru produsul finit
Se poate opta pentru evidentierea stadiului productiei pe flux si prin raportarea realizarilor la nivelul operatiilor din cadrul fisei tehnologice, lucru care permite si transmiterea spre modulul de salarizare a realizarilor in cazul formatiilor de lucru in acord individual sau colectiv
Pentru a permite urmarirea (realizari, consumuri, manopera) si la nivel de componente (semifabricate/ repere) ale produsului finit, sistemul genereaza un set de subcomenzi (numite comenzi interne) pentru fiecare componenta, subcomenzi atasate de comanda de productie (numita comanda de sectie)
Pe masura ce sunt incarcate comenzile de sectie se pot urmari o serie de indicatori ai programului de fabricatie din perioada curenta, cum sunt: valoarea productiei lansate, gradul de incarcare a capacitatilor de productie pe grupe de utilaje, indicatori care pot ajuta la stabilirea structurii programului de fabricatie (productie) din perioada curenta
Setul de rapoarte legat de comenzile din programul de fabricatie sunt:
Program de pregatire
Program de fabricatie
Program de productie cantitativ/ valoric

Productia contractata
Centralizator timpi si manopera/ operatii
Centralizator timpi si manopera/ comanda
Centralizator manopera lansata/ clase de locuri de munca
Centralizator manopera lansata/ ateliere
Program de productie la nivel de sectie
Raportare timpi si manopera la nivel de sectie
In functie de specificul de productie se poate opta pentru setul de documente de lansare a productiei care se potrivesc cu acest specific, documentatia de lansare cuprinzand:
Bon de consum
Bonuri de consum generate din comenzile de sectie
Fisa limita detaliata pe componente
Fisa limita de consum centralizata pe produs
Fisa limita de consum colectiva centralizata pe comenzi
Bon de lucru
Dispozitie de lucru
Centralizator dispozitii lucru/ categorii tarife
Necesar materii prime si materiale
Necesar SDV-uri
Necesar utilaje
Necesar colaborari
Fisa de insotire a productiei

Urmarirea productiei
Pe masura inregistrarii productiei realizate, a consumurilor aferente si a realizarilor de manopera se poate urmari stadiul pe flux al productiei
Se poate opta pentru o urmarire detaliata la nivel de repere/ subansamble/ produs finit sau strict doar la nivel de produs finit
Urmarirea detaliata poate fi realizata in doua moduri, fie prin operarea de documente de predare (nota de predare) a componentelor respective, fie prin operarea realizarilor pe operatiile din fluxul tehnologic la nivelul acestor componente
Pe parcursul procesului de productie se pot evidentia atat realizarile conforme cat si cele neconforme (cazul rebuturilor), putandu-se suplimenta comenzile din punctul in care a rezultat rebutul
Inregistrarea unui consum se poate face fie pe materia prima/ materialul specificat in fisa tehnologica, fie pe materialul specificat in derogarea aferenta materiei prime/ materialului prevazut in fisa tehnologica
In functie de setarile de aplicatie alese se poate controla operarea realizarilor si a consumurilor prin permiterea sau nu a depasirii la predare a cantitatilor lansate pe comanda, respectiv a cantitatilor de materii prime, materiale prevazute conform fisei tehnologice
Statusurile pe care o comanda le poate lua sunt: inactiva, activa, suspendata, anulata si terminata si pe masura ce se raporteaza realizarile, respectiv consumurile, o comanda ajunge in statusul terminata
Sistemul permite stabilirea la nivelul fisei tehnologice a restituirilor obligatorii de materii prime, materiale; prin stabilirea acestor restituiri sistemul nu permite trecerea in statusul terminat a comenzii pana ce aceste cantitati nu au fost restituite
Suportul pentru calculul costurilor directe la nivelul fiecarei comenzi interne de productie, defalcat pe elemente de cost configurabile de utilizator reprezinta un instrument oferit de sistem in scopul imbunatatirii performantelor economice
Rapoartele care permit urmarirea realizarii productiei sunt:
Urmarire comenzi sectie
Urmarire comenzi interne
Consumuri efective pe comanda
Realizari efective pe comanda
Manopera pe comanda
Productia marfa realizata
Centralizator timpi si manopera/ operatii
Centralizator timpi si manopera/ comanda
Program de productie la nivel de sectie
Raport timpi si manopera la nivel de sectie
Urmarire comenzi de prelucrare la terti
Productia neterminata

Pregatirea productiei part2

Fluxul productiv se imparte in faze de lucru, in functie de tipurile de materie prima, categoriile de operatii ce se executa asupra acestora, materialele auxiliare ce se folosesc si tipurile de semifinite obtinute. O faza poate fi impartita la randul ei in una sau mai multe etape de lucru
Atat din faza de pregatire a productiei, cat si de-a lungul intregului proces se poate urmari pentru articole sau operatii orice caracteristica de natura tehnologica (si nu numai) numita parametru (de exemplu: rezistenta la intindere, temperatura, responsabilul de operatie, etc.). Parametrilor li se pot atasa cel putin doua valori: normata si realizata. Valorile normate se ataseaza retetelor si planurilor de operatii, iar valorile realizate vor fi inregistrate la urmarirea pe flux a productiei
Reteta este documentul tehnologic prin care se precizeaza materiile prime si materialele auxiliare, precum si proportia de combinare a acestora, necesare pentru realizarea unui anumit produs; atasarea retetei se poate face atat unui produs aferent fazei, cat si unui produs finit aferent procesului
Planurile de operatii sunt grupari de operatii care trebuie executate la nivel de faza pentru realizarea unui anumit produs/ semifabricat
Pentru stabilirea necesarului de materii prime, materiale auxiliare si operatii necesare pentru realizarea unui anumit produs se definesc sabloane de necesar; scopul lor consta in inregistrarea datelor pentru listarea lunara a necesarului de aprovizionat (cumulat la nivelul comenzilor selectate), stocarea datelor pentru determinarea numarului de angajati necesar, a gradului de incarcare a locurilor de munca (indirect); sablonul de necesar reprezinta documentatia care va sta la baza antecalculatiei

Urmarirea productiei part2

Inregistrarea produselor si a cantitatilor care se doresc a fi obtinute potrivit comenzilor clientilor se face in asa-numitele comenzi de productie. Scopul comenzilor de productie este:
evidentierea produselor care trebuie obtinute
alocarea comenzilor lansate pe comenzi-clienti
repartizarea materiei prime intre comenzi de productie
gestionarea comenzilor in lucru/ terminate/ in asteptare
vizualizarea gradului de realizare a comenzilor
Lansarea si urmarirea efectiva a productiei se face prin intermediul comenzilor interne pe faze, care au si rolul de a crea legaturile intre faze. Aceste comenzi interne permit inregistrarea si evidentierea consumurilor de materii prime si materiale auxiliare, precum si a predarilor de produse finite/ semifabricate, inregistrarea si urmarirea raportarilor de manopera si colectarea datelor pentru realizarea calculatiei de cost

Mentenanta

Mentenanta reprezinta totalitatea activitatilor depuse de compartimente specializate din cadrul unei organizatii pentru asigurarea functionarii sistemului la un grad cat mai ridicat de eficienta si la costuri cat mai scazute. Prin activitati se pot intelege atat operatiile de intretinere a utilajelor sau SDV-urilor existente, cat si crearea de obiective, SDV-uri noi menite sa asigure functionarea normala sau dezvoltarea sistemului. Cea mai importanta sarcina a mentenantei este de a asigura disponibilitatea echipamentelor pe termen lung.
Mentenanta preventiva este „mentenanta ce are ca obiect de activitate reducerea probabilitatilor de defectare sau degradare a mijloacelor fixe".
Tipurile de mentenanta preventiva sunt urmatoarele:

Mentenanta sistematica, respectiv „mentenanta realizata prin activitati de intretinere, reparatii curente, revizii si reparatii capitale, constituite in “planul de exploatare si reparatii". (Sisteme de intretinere si reparatii preventive sub forma reparatiilor planificate de tipul revizii tehnice (RT), reparatii curente de gradul 1 (RC1), gradul 2 (RC2), reparatii capitale (RK), preventive sub forma verificarilor periodice (Vp), reviziilor partiale (Rp) si a reviziilor generale (Rg), Sistemul de intretinere si reparatii preventive pe grupe de utilaje prin stabilirea frecventei interventiilor).
Mentenanta predictiva, cu semnificatia „mentenantei realizate prin intermediul urmaririi parametrilor de uzura ai elementelor sau subansamblurilor–cheie ale mijloacelor fixe, folosind instrumente specifice (analizatoare de uzura, de vibratii, de ulei, etc.)", urmand ca interventiile de mentenanta sa fie realizate inainte de aparitia defectului.
Mentenanta corectiva (curativa, paliativa) reprezinta ansamblul de activitati realizate dupa defectarea mijlocului fix sau dupa degradarea functiei sale in mod neprevazut. Aceste activitati constau in localizarea si diagnosticarea defectelor in interventii pentru restabilirea bunei functionari.
In urma analizei informatiilor existente referitoare la activitatea practica de mentenanta si a cerintelor privind un modul care sa gestioneze activitatea de mentenanta s-a stabilit urmatoarea structura a modulului de mentenanta:
Pregatirea activitatilor de mentenanta
Definire catalog tipuri de interventii - desemneaza clasa tehnica a interventiei, gruparea se face pe cicluri de interventii care se asociaza echipamentelor. In general gruparea este data de tipul de succesiune a interventiilor (ciclu sau repetitive)
Definire catalog echipamente - mijloace fixe pentru care se planifica, inregistreaza si urmareste activitatea de mentenanta
Definire cataloage de contoare - anumite echipamente au contoare care permit masurarea si inregistrarea folosirii echipamentului. Adesea interventiile de intretinere depind de indicatiile contoarelor. Va exista un catalog general de contoare care se grupeaza in seturi de contoare, care se vor atasa echipamentelor. Valorea contoarelor, care se va folosi in planificarea activitatii de mentenanta va rezulta din evaluarea formulei de calcul atasata fiecarui set de contor, iar rezultatul acestui calcul va fi exprimat in unitatea de masura atasata acestei valori
Normative lucrari de mentenanta - definire catalog cicluri de reparatii
Fise tehnologice de reparatii - insiruirea operatiilor, materiilor prime si a pieselor de schimb care se folosesc curent intr-un tip de reparatie. O fisa tehnologica se defineste la nivel de interventie, si se preia cu posibilitatea de a fi modificata pe echipamente.

Planificarea si urmarirea activitatilor de mentenanta
Planuri de interventii - in baza unor criterii de selectie a echipamentelor si/ sau a interventiilor realizeaza planificarea acestora pe un interval dat
Interventii neplanificate
Programe de reparatii
Comenzi de mentenanta - coduri unice de identificare a executiei unei activitati de mentenanta, la nivelul comenzii si pe baza fiselor tehnologice asociate. Se poate determina necesarul de materii prime si materiale, piese de schimb si costurile efective cu manopera
Documentatie de lansare lucrari de reparatii
Inregistrare raportari de manopera pe comenzi


Rapoarte
Rapoarte de urmarire a interventiilor de mentenanta
Planuri de reparatii
Comenzi la terti
Proces verbal de predare-primire


Gestiunea stocurilor din cadrul sistemului este orientat pentru satisfacerea necesitatilor de urmarire si informare legate de fluxul fizic al bunurilor stocabile in cadrul unitatii.Se urmaresc documente de gestiune, stocurile curente/ pe depozite, gestionarea cataloagelor de articole, depozite, destinatii de consum, unitati de masura, precum si cu o serie de rapoarte partial definibile de catre utilizator.

Cataloage
Articole – permite definirea si caracterizarea articolelor pe urmatoarele grupe de informatii:
Date de identificare (cod, denumire, index)
Date legate de caracterizarea contabila (grupa articolului)
Informatii de gestiune:
Pret de vanzare
Pret standard
Selectare articol stocabil
Depozit
Stoc minim/ stoc maxim
Permite sau nu stoc negativ
Unitate de masura/ unitati de masura secundare
Caracteristici definibile de utilizator
Tipul articolului
Informatii utilizate pentru calculatia costurilor
Depozite – din acest punct de vedere sistemul permite:
Definirea depozitelor proprii
Definirea depozitelor de tip magazin
Definirea depozitelor utilizate pentru custodii/ procese de prelucrare in lohn/ prelucrari la terti
Unitati de masura – se pot defini unitatile de masura utilizate in sistem grupate pe clase de unitati. In cadrul unitatilor din aceeasi clasa se pot defini echivalente
Destinatii de consum - reprezinta o facilitate introdusa pentru usurarea procesului de colectare in costuri a cheltuielilor in conditiile in care nu se cunoaste comanda/ nu se lucreaza cu comenzi de productie
Grupare depozite pentru calcul CMP – se utilizeaza in conditiile in care se doreste ca descarcarea de gestiune (stabilirea pretului de descarcare) sa se realizeze indiferent de depozit (sau pentru mai multe depozite)
Stocuri pe depozite/ stocuri curente
Prin intermediul celor doua interfete sistemul permite:
Vizualizarea stocurilor la data dorita de utilizator
Surprinderea stocurilor negative si a celor care depasesc limitele “Stoc minim” si “Stoc maxim”
Filtrarea stocurilor in functie de diverse criterii (articol, depozit, tip articol, etc.)
Recalcul stocuri si preturi pe documente
Actualizare preturi standard
Operatii de gestiune
Nota de predare – permite predarea bunurilor obtinute in urma proceselor de prelucrare pe comanda interna/ destinatii de consum. Tipul de document permite:
Preluarea automata a unei comenzi interne
Exprimarea cantitatilor pentru un articol si in alta unitate de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Reflectarea in gestiune a modificarilor si contarea documentului
Vizualizarea/ listarea documentului
Nota de restituire – document utilizat pentru returnarea la magazie a materiilor prime/ materialelor ridicate pe baza de bon de consum. Documentul permite:
Preluarea automata a unei comenzi interne
Exprimarea cantitatilor pentru un articol si in alta unitate de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Reflectarea in gestiune a modificarilor si contarea documentului
Vizualizarea/ listarea documentului
Transferuri intre gestiuni – set de documente (interfete) utilizate pentru transferul materialelor dintr-o gestiune in alta
Bon de consum/ bon de consum–diverse – set de documente utilizate pentru inregistrarea consumurilor de bunuri stocabile. Prin intermediul lor sistemul permite:
Preluarea automata a unei comenzi interne
Exprimarea cantitatilor pentru un articol si in alta unitate de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Reflectarea in gestiune a modificarilor si contarea documentului
Vizualizarea/ listarea bonului de consum
Bon de consum pentru operatiuni temporare – se utilizeaza in cazul operatiunilor de lohn
Protocol – se utilizeaza pentru inregistrarea cheltuielilor de protocol din materialele acordate in acest sens
Imputare – document utilizat pentru descarcarea de gestiune a materialelor imputate angajatilor
Casare – permite inregistrarea descarcarii de gestiune/ contarea articolelor casate
Transformari articole – permite transferul de valoare intre articole
Inventariere – set de documente prin care se permite inregistrarea plusurilor/ minusurilor de inventar
Prelucrari la terti – prin intermediul interfetelor dedicate sistemul permite gestionarea proceselor de prelucrare la terti cu/ fara comanda interna (de productie)
Reevaluare pret de stoc – tip de document care ofera posibilitatea inregistrarii diferentelor din reevaluarea stocurilor precum si evidentierea stocurilor in gestiune la noul pret
Regularizare descarcare de gestiune
Rapoarte
Fisa de magazie
Fisa cont analitic pentru valori materiale
Balanta analitica de materiale
Centralizator intrari/ iesiri materiale – reprezinta o centralizare pe conturi/ conturi corespondente a intrarilor/ iesirilor de materiale
Descarcare de gestiune - fereastra permite vizualizarea, listarea si transmiterea prin email a documentelor de iesire din perioada si pentru articolele selectate
Lista de inventariere
Urmarire stocuri – raportul permite surprinderea legaturilor intre intrarile si iesirile de bunuri
Evolutie stocuri – grafic ce prezinta evolutia stocurilor pentru articolele, perioada, depozitele selectate
Vechime stocuri – permite vizualizarea vechimii stocurilor
Documente de gestiune - permite vizualizarea, listarea si transmiterea prin email a documentelor de gestiune pe tipuri de documente, grupate/ filtrate in functie de o serie de criterii selectate de utilizator
Stocuri critice – scoate in evidenta articolele pentru care cantitatea existenta se afla sub cantitatea de siguranta stabilita de utilizator
Rapoarte stocuri/ vanzari – grupare de rapoarte care surprind legatura intre vanzare – stocuri – achizitii. Contine urmatoarele rapoarte:
Stocuri / vanzari
Vechime stocuri/ vanzari
Vanzari/ stocuri provenite din avize nefacturate

APROVIZIONARE

Cataloage
Furnizori – permite colectarea si urmarirea urmatoarelor tipuri de date pentru fiecare furnizor:
Date de identificare: denumire, cod (intern), cod fiscal, capital social, nr. ORC
Adresa/ date contact
Date privind calitatea partenerului (furnizor/ client), precum si grupa din care face parte. In functie de grupa furnizorului se vor stabili si conturile utilizate in procesul de contare automata a documentelor
Date bancare
Camp pentru observatii
Alte date furnizor
Platitor/ neplatitor de TVA
Conditii de plata
Conditii de livrare
Discount – informativ
Valoare maxima comanda – informativ
Numarul nostru client – informativ


Alte functionalitati atasate catalogului de furnizori:
Vizualizare caracterizare contabila
Vizualizare facturi cu sold
Rasfoire/ filtrare/ cautare
Conditii de plata – permite definirea termenelor de plata negociate cu partenerii urmand ca acestea sa se aplice pe factura (cu calculul automat al scadentei)
Cerere de oferta/ oferta furnizor
Sistemul permite conducerea evidentei:
Cererilor de oferta transmise furnizorilor
Ofertelor primite de la furnizori in diverse monede
Functionalitati aferente:
Rasfoirea/ filtrarea/ cautarea ofertelor furnizori in functie de datele introduse
Vizualizarea/ listarea cererii de oferta (format Word)
Gruparea ofertelor pe tipuri (definibile de utilizator)
Marcarea ofertelor solutionate
Evidentierea preturilor ofertate in functie de cantitatile comandate
Definirea termenelor de valabilitate aferente ofertelor
Specificarea conditiilor de livrare si de plata avute in vedere de catre furnizor la ofertare
Contracte/ comenzi ferme furnizor
Sistemul permite inregistrarea si urmarirea:
Comenzilor ferme transmise furnizorilor
Contractelor incheiate cu furnizorii
Comenzilor ferme generate pe baza esalonarilor de livrare aferente contractelor
Functionalitati aferente:
Rasfoirea/ filtrarea/ cautarea contractelor furnizor in functie de datele introduse
Vizualizarea/ listarea contractelor furnizor (format Word)
Gruparea contractelor pe tipuri de contracte
Exprimarea preturilor in moneda contractului
Specificarea conditiilor de livrare si de plata inscrise in contract
Gestionarea statusurilor (fazelor) prin care trece un contract
Posibilitatea esalonarii unui contract
Urmarirea grafica a achizitiilor prin raportul “Situatie achizitii”
Operatii de aprovizionare
Factura furnizor cu urmatoarele functionalitati:
Preluarea facturilor de la furnizor in moneda mandantului (ROL/ RON de la 01.07.2005)
Preluare comanda furnizor pe factura
Preluare aviz de intrare pe factura (inclusiv retur marfa furnizor/ consumuri lunare nefacturate)
Generare Nota de intrare-receptie din factura
Operarea facturilor si in alte unitati de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Permite dirijarea pe obiecte de cost a articolelor de cheltuieli
Aviz de intrare cu urmatoarele functionalitati:
Preluarea avizelor de la furnizor in moneda mandantului (ROL/ RON de la 01.07.2005)
Preluare comanda furnizor pe aviz
Generare Nota de intrare-receptie din aviz
Operarea facturilor si in alte unitati de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Aviz de intrare - diverse cu urmatoarele functionalitati:
Preluarea avizelor de la furnizor in moneda mandantului (ROL/ RON de la 01.07.2005)
Preluare comanda furnizor pe aviz
Generare Nota de intrare-receptie din aviz
Operarea avizelor si in alte unitati de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Permite definirea mai multor tipuri de operatii, fiecare dintre acestea fiind caracterizata contabil distinct (potrivit dorintei utilizatorului)
Retur de marfa cu urmatoarele functionalitati:
Operarea retururilor de marfa catre furnizor in moneda mandantului (ROL/ RON de la 01.07.2005)
Factura externa import cu urmatoarele functionalitati:
Preluarea facturilor de la furnizori externi in moneda documentului (diferita de ROL/ RON de la 01.07.2005)
Preluare comanda furnizor pe factura
Operarea facturilor si in alte unitati de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Permite dirijarea pe obiecte de cost a articolelor de cheltuieli
Nota de intrare receptie cu urmatoarele functionalitati:
Preluare date factura pe NIR si receptionarea acestora
Preluare date DVI pe NIR si receptionarea acestora
Listare NIR
Intocmirea de Note de intrare receptie partiale
Consumuri lunare nefacturate cu urmatoarele functionalitati:
Permite inregistrarea consumurilor aferente lunii, dar pentru care facturile se primesc doar in perioada urmatoare
Rapoarte
Situatii achizitii
Liste contracte/ comenzi
Liste oferte
Statistici aprovizionare – grupare distincta a urmatoarelor rapoarte
Situatii cumparari
Situatii comparative cumparari
Situatii desfasurate cumparari
Situatii personalizate cumparari

DESFACERE

Cataloage
Clienti – permite colectarea si urmarirea urmatoarelor tipuri de date pentru fiecare client:
Date de identificare: denumire, cod (intern), cod fiscal, capital social, nr. ORC
Adresa/ date contact
Date privind calitatea partenerului (furnizor/ client), precum si grupa din care face parte. In functie de grupa clientului se vor stabili si conturile utilizate in procesul de contare automata a documentelor
Date bancare
Camp pentru observatii
Alte date client:
Conditii de plata
Conditii de livrare
Limita maxima de creditare
Discount – informativ
Valoare maxima comanda – informativ
Numarul nostru client – informativ


Alte functionalitati atasate catalogului de clienti:
Vizualizare caracterizare contabila
Vizualizare facturi cu sold
Rasfoire/ filtrare/ cautare
Conditii de plata – permite definirea termenelor de plata negociate cu partenerii urmand ca acestea sa se aplice pe factura (cu calculul automat al scadentei)
Elemente de calcul – permite definirea indicatorilor utilizati in antecalculatie
Definire banci implicite – liste de preturi – permite selectarea unei banci ca si banca de referinta in furnizarea cursurilor valutare utilizate de listele de preturi
Cerere de oferta/ oferta client
Sistemul permite conducerea evidentei:
Cererilor de oferta primite de la clienti
Ofertelor transmise clientilor in diverse monede
Functionalitati aferente:
Rasfoirea/ filtrarea/ cautarea ofertelor clienti in functie de datele introduse
Vizualizarea/ listarea cererii de oferta (format Word)
Gruparea ofertelor pe tipuri (definibile de utilizator)
Marcarea ofertelor solutionate
Evidentierea preturilor ofertate in functie de cantitatile comandate
Preluarea rezultatului unei antecalculatii
Definirea termenelor de valabilitate aferente ofertelor
Specificarea conditiilor de livrare si de plata avute in vedere la ofertare
Contracte/ comenzi ferme client
Sistemul permite inregistrarea si urmarirea:
Comenzilor ferme primite de la clienti
Contractelor incheiate cu clientii
Comenzilor ferme generate pe baza esalonarilor de livrare aferente contractelor
Functionalitati aferente:
Rasfoirea/ filtrarea/ cautarea contractelor client in functie de datele introduse
Vizualizarea/ listarea contractelor client (format Word)
Vizualizarea/ listarea dispozitiei de livrare
Gruparea contractelor pe tipuri de contracte
Exprimarea preturilor in moneda contractului
Specificarea conditiilor de livrare si de plata inscrise in contract
Gestionarea statusurilor (fazelor) prin care trece un contract
Posibilitatea esalonarii unui contract
Posibilitatea generarii unei comenzi de sectie direct din esalonarile contractului/ pozitiile comenzii ferme
Planificare livrari
Sistemul permite planificarea livrarilor produselor aflate in stoc la o anumita data, precum si listarea dispozitiei de livrare
Antecalculatie
Sistemul permite:
Calculul pretului antecalculat pentru un produs. In calcul se va lua in considerare:
Cantitatea si pretul materiilor prime/ materialelor consumate (prin preluare din fisa tehnologica)
Cantitatea si tariful pe operatiile necesare realizarii produsului (prin preluare din fisa tehnologica)
Cantitatea si pretul semifabricatelor
Alte elemente de calcul definite de utilizator
Crearea mai multor variante de calcul pentru acelasi produs
Vizualizarea/ listarea antecalculatiei pentru un anumit produs
Calculul pretului se poate realiza atat in moneda mandantului, cat si intr-o alta moneda selectata de utilizator (preturile materiilor prime/ materialelor si tarifele pe operatii se vor exprima doar in moneda mandantului)
Calculul se poate realiza pentru o cantitate de produse finite definita de utilizator
Politici comerciale
Sistemul permite definirea listelor de preturi si atasarea acestora clientilor carora li se aplica
Operatii de desfacere
Factura client cu urmatoarele functionalitati:
Preluarea facturilor clienti in moneda mandantului (ROL/ RON de la 01.07.2005)
Preluare comanda client pe factura
Preluare aviz de iesire pe factura (inclusiv retur marfa client)
Generare aviz (in cazul in care nu s-a creat anterior)
Selectarea depozitului din care se realizeaza vanzarea (la nivel de detaliu document)
Operarea facturilor si in alte unitati de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Vizualizarea/ listarea facturilor client
Aviz de iesire cu urmatoarele functionalitati:
Preluarea avizelor de iesire in moneda mandantului (ROL/ RON de la 01.07.2005)
Preluare comanda client pe aviz
Operarea avizelor si in alte unitati de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Aviz de intrare - diverse cu urmatoarele functionalitati:
Preluarea avizelor de iesire in moneda mandantului (ROL/ RON de la 01.07.2005)
Preluare comanda client pe aviz
Operarea avizelor si in alte unitati de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Permite definirea mai multor tipuri de operatii, fiecare dintre acestea fiind caracterizata contabil distinct (potrivit dorintei utilizatorului)
Retur de marfa client cu urmatoarele functionalitati:
Operarea retururilor de marfa ale clientilor in moneda mandantului (ROL/ RON de la 01.07.2005)
Factura externa export cu urmatoarele functionalitati:
Operarea facturilor externe de export in moneda documentului (diferita de ROL/ RON de la 01.07.2005)
Preluare comanda client pe factura
Operarea facturilor si in alte unitati de masura decat unitatea de masura de baza a articolului
Vizualizarea/ listarea invoice-ului si a facturii fiscale
Nota de consum cu urmatoarele functionalitati:
Permite inregistrarea consumurilor de materii prime/ materiale aferente produselor exportate in cadrul proceselor de lohn
Sponsorizari/ Reclamatii:
Permite inregistrarea iesirilor de produse finite sub forma sponsorizarilor sau pentru satisfacerea reclamatiilor clientilor
Rapoarte
Situatii livrari
Liste contracte/ comenzi
Liste oferte
Statistici desfacere – grupare distincta a urmatoarelor rapoarte:
Situatii vanzari
Situatii comparative vanzari
Situatii desfasurate vanzari
Situatii personalizate vanzari

DESFACERE CU AMANUNTUL

Date de baza
Introducerea unitatilor de masura
Definirea depozitelor de tip magazin
Definirea caselor aferente depozitelor de tip magazin
Definirea si administrarea articolelor
Definirea caracterizarilor si formulelor contabile necesare pentru gestionarea articolelor la pret cu amanuntul
Definirea conditiilor de plata
Gestionarea furnizorilor si clientilor
Procesul de aprovizionare in comertul cu amanuntul
Aprovizionarea in comertul cu amanuntul pe baza de avize de intrare - facturi interne
Aprovizionarea in comertul cu amanuntul pe baza de facturi externe
Transfer-intrare in magazine din alte depozite
Retur catre furnizor din magazin
Procesul de desfacere in comertul cu amanuntul
Desfacere la intern in comertul cu amanuntul
Cu Raport Z, cu preluare fisier de la casa de marcat
Cu Borderou de vanzari zilnice
Cu Factura fiscala
Transfer-retur din magazin catre depozitul de provenienta a marfii sau produsului finit
Procese de gestiune in comertul cu amanuntul
Majorare-diminuare de pret
Inventariere-plusuri si minusuri
Actualizare articole si actualizare case de marcat –crearea fisierelor de actualizare a articolelor care se trimit catre casa de marcat
Rapoarte comertul cu amanuntul
Lista preturi magazin
Raport gestiune magazin
Balanta analitica de materiale
Fisa de magazie
Stocuri curente
Stocuri pe depozite

CONTABILITATE FINANCIARA(GENERALA)

Configurari
Configurarea planului de conturi si posibilitatea lucrului cu conturi analitice pe doua nivele:
utilizare analitice detaliate de articol
utilizare analitice detaliate de tert
utilizare analitice detaliate de angajat
utilizare analitice detaliate de trezorerie
utilizare analitice detaliate de costuri
Definirea monografiei contabile
Gestionarea cursurilor valutare
Gestionarea tipurilor de documente
Contare automata
Definirea caracterizarilor contabile utilizand sabloane de caracterizari:
caracterizare standard articol
caracterizare standard mijloc fix
caracterizare standard personal
caracterizare standard tert
caracterizare standard TVA cumparari
caracterizare standard TVA vanzari
Gestionarea metodelor de descarcare de gestiune folosite pentru fiecare grupa de articole stocabile
Gestionare caracterizari contabile articole, terti, angajati
Definirea regulilor de contare automata: formule contabile care folosesc linii din caracterizarile contabile definite si conturi din planul de conturi
Operatii diverse
Inchiderea perioadelor financiare
Operarea notelor contabile diverse; posibilitatea de a crea sabloane de note contabile diverse pentru formulele care se repeta de la o perioada la alta
Inchiderea automata a conturilor de venituri si cheltuieli
Regularizarea facturilor parteneri existente in sold la un moment dat
Actualizare creante si datorii in valuta cu generare automata de note contabile diverse de diferente de curs valutar
Centralizarea din punct de vedere financiar-contabil a proceselor comerciale si de gestiune precum si a operatiunilor din salarizare si imobilizari
Aprovizionare
Consultarea operativa a documentelor primare si posibilitatea modificarii lor pana in momentul validarii (celelalte statusuri ale unui document sunt: operat, contat, stornat); stornarea se poate face dupa validarea documentului
Vizualizarea si listarea notelor contabile centralizat pe modul
Operarea Declaratiilor vamale de import
Operarea Declaratiei vamale pentru operatiuni temporare
Evidenta instrumentelor de plata (extracontabil)
Desfacere
Consultarea operativa a documentelor primare si posibilitatea modificarii lor pana in momentul validarii (celelalte statusuri ale unui document sunt: operat, contat, stornat); stornarea se poate face dupa validarea documentului
Vizualizarea si listarea notelor contabile centralizat pe modul
Evidenta instrumentelor de incasare (extracontabil)
Comert cu amanuntul
Consultarea operativa a documentelor primare si posibilitatea modificarii lor pana in momentul validarii (celelalte statusuri ale unui document sunt: operat, contat, stornat); stornarea se poate face dupa validarea documentului
Vizualizarea si listarea notelor contabile centralizat pe modul
Gestiunea stocurilor
Consultarea operativa a documentelor primare si posibilitatea modificarii lor pana in momentul validarii (celelalte statusuri ale unui document sunt: operat, contat, stornat); stornarea se poate face dupa validarea documentului
Vizualizarea si listarea notelor contabile centralizat pe modul
Majorare de valoare pentru articole stocabile
Salarizare
Consultarea operativa a documentelor primare si posibilitatea modificarii lor pana in momentul validarii (celelalte statusuri ale unui document sunt: operat, contat, stornat); stornarea se poate face dupa validarea documentului
Vizualizarea si listarea notelor contabile centralizat pe modul
Imobilizari
Consultarea operativa a documentelor primare si posibilitatea modificarii lor pana in momentul validarii (celelalte statusuri ale unui document sunt: operat, contat, stornat); stornarea se poate face dupa validarea documentului
Vizualizarea si listarea notelor contabile centralizat pe modul
Obiecte de inventar
Consultarea operativa a documentelor primare si posibilitatea modificarii lor pana in momentul validarii (celelalte statusuri ale unui document sunt: operat, contat, stornat); stornarea se poate face dupa validarea documentului
Vizualizarea si listarea notelor contabile centralizat pe modul
Trezoreria
Definirea trezoreriilor:
definire banci cu atasare conturi reprezentative si monede
definire case cu atasare conturi reprezentative si monede
definire diverse de trezorerie cu atasare conturi reprezentative si monede
Operatii de trezorerie:
Introducerea si contarea automata a documentelor de casa/ banca
Operarea regularizarilor avansurilor de trezorerie
Operarea operatiunilor de compensare: cu circuite de compensare sau directe
Evidenta separata a operatiunilor de creditare, acreditive, etc.
Calcularea si contarea automata a diferentelor de curs valutar
Consultarea operativa a componentei de sold client/ furnizor
Facilitati
Ordonarea crescatoare/ descrescatoare a datelor din coloane, filtrarea datelor afisate in ferestre dupa diverse criterii, precum si listarea acestora in functie de filtrele facute
Posibilitatea recontarii documentelor
Vizualizarea informatiilor contabile in rapoarte imediat dupa salvarea si contarea documentelor
Vizualizare si verificare note contabile generate de toate documentele din sistem
Posibilitati multiple de selectie in cadrul rapoartelor
Facilitati in operarea facturilor cu tip de TVA taxare inversa
Transmiterea automata in Contabilitatea de gestiune a notelor contabile care au fost contate pe conturi care au fost specificate ca se urmaresc in costuri
Inchiderea veniturilor si cheltuielilor de cate ori se doreste in cursul unei luni
Rapoarte contabile
Balanta de verificare sintetica si analitica
Balanta analitica de furnizori si clienti
Fisa de cont sintetica si analitica
Situatie facturi cu sold
Situatia platilor/ incasarilor lunare
Situatia facturi parteneri
Situatia solduri parteneri
Fisa sah
Jurnal de cumparari/ vanzari
Registru Jurnal
Situatia soldurilor
Nota centralizatoare
Rapoarte de trezorerie
Registru de Casa/ Banca
Situatia datoriilor in functie de termenul de exigibilitate
Situatia creantelor in functie de termenul de lichidare
Rapoarte Directia Financiara
Decont de TVA
Declaratie de obligatii de plata la bugetul statului
Declaratie rectificativa

MIJLOACE FIXE

Configurari
Definirea claselor de imobilizari
Definirea articolelor
Definirea locurilor de folosinta
Definirea partenerilor
Configurarea numerelor de inventar
Receptia imobilizarilor
Receptia imobilizarilor achizitionate cu titlu oneros
Receptia imobilizarilor intrate prin aport la capital
Receptia imobilizarilor intrate cu titlu gratuit
Receptia imobilizarilor constatate plus la inventar
Receptia imobilizarilor din productie proprie
Receptia imobilizarilor achizitionate prin leasing financiar
Receptia imobilizarilor in curs de executie
Receptia finala a imobilizarilor in curs de executie
Planificarea amortizarilor
Planificarea amortizarilor pentru imobilizarile cu valoare reziduala prin:
Metoda liniara
Metoda accelerata
Metoda degresiva
Formula de amortizare poate fi modificata chiar din luna in care au fost date in folosinta
Prin rectificare, exista posibilitatea introducerii unei formule noi de amortizare, in urma modificarilor legislative
Iesirea imobilizarilor
Fragmentarea imobilizarilor
Schimbarea locului de folosinta a imobilizarilor
Conservarea imobilizarilor
Intrare in conservare
Iesire din conservare
Rapoarte
Lista de inventariere
Fisa Mijlocului Fix
Balanta imobilizarilor
Situatia valorica a imobilizarilor
Registrul numerelor de inventar
Situatia imobilizarilor intrate / iesite
Situatia amortizarilor


OBIECTE DE INVENTAR

Cataloage
Operatii
Operatia determina tratamentul contabil pentru procesul de dare in folosinta a materialelor de natura obiectelor de inventar
Tip obiecte de inventar
Tipul este utilizat pentru clasificarea materialelor de natura obiectelor de inventar:
SDV
Echipamente de protectie, etc.
Operatii cu obiectele de inventar
Dare in folosinta Obiecte de Inventar
Documentul are rol multiplu:
Realizeaza descarcarea de gestiune din depozit a materialelor de natura obiectelor de inventar care se dau in folosinta
Realizeaza intrarea in evidenta pe angajati, departamente si locuri de munca a materialelor de natura obiectelor de inventar date in folosinta
Stabileste tipul uzurii, respectiv forma de esalonare
Uzura integrala sau esalonata
Esalonare
dupa norma de timp
dupa norma fizica
Documentul se conteaza automat
Uzura obiectelor de inventar
Documentul are rolul de a inregistra lunar uzura esalonata
In cazul obiectelor de inventar cu uzura esalonata dupa norma fizica, uzura poate fi inregistrata prin stabilirea numarului de operatii pe fiecare comanda de sectie
Documentul se conteaza automat
Evidenta obiectelor de inventar
Reprezinta o fereastra utila pentru:
consultarea operativa a materialelor de natura obiectelor de inventar in folosinta
modificarea angajatului, a locului de munca, a perioadelor sau numarului de operatii pentru esalonarea uzurii si a obiectelor de cost
Rapoarte
Situatia obiectelor de inventar

CONTABILITATE DE GESTIUNE

Cataloage
Construirea si gestionarea ierarhiei de centre de cost (definite dupa criterii ca: locuri sau locatii fizice, domenii de activitate, familii sau grupe de produse, grupe de clienti, etc.), utila si necesara la repartizarea costurilor indirecte, decontarea prestatiilor interne si cumularea costurilor la nivele ierarhice superioare
Construirea si gestionarea ierarhiei de procese tehnico–economice, ceea ce ofera posibilitatea colectarii cheltuielilor pe proces, activitate sau faza din cadrul fluxului tehnologic, independent de centre sau purtatori de cost
Construirea si gestionarea purtatorilor de cost:
Produse finite
Semifinite
Proiecte
Toate aceste ierarhii se prezinta sub forma unor arborescente reale, existand posibilitatea definirii de arborescente paralele. Arborescenta reala defineste reprezentarea reala a structurii ierarhice de centre, purtatori de cost si procese tehnico-economice, pe cand arborescentele paralele sunt utilizate in scopul reprezentarii grafice a repartizarilor de costuri indirecte sau comune si in scopul analizelor de cost
Definirea tipurilor de cost pentru postcalcul, calculul costului real si analiza costurilor
Atribuirea automata (prin preluarea informatiilor din modulul Productie) sau manuala a obiectelor de cost
Configurarea planului de conturi
Configurarea inregistrarilor contabile financiare exceptate la postcalcul
Reguli de contare
Contarea automata a operatiilor de repartitie primara
Contarea automata a operatiilor de repartitie secundara
Contarea automata a operatiilor de inchidere de conturi
Inregistrari in contabilitatea de gestiune
Operatii de repartitie primara
Colectarea cheltuielilor in costuri
Preluarea cheltuielilor din contabilitatea financiara cu contare automata
Preluarea cheltuielilor din contabilitatea financiara cu contare manuala
Operarea costurilor supletive
Operatii de repartitie secundara
Repartizare de costuri si contarea acestora
Repartizarea cheltuielilor indirecte de sectie
Repartizarea cheltuielilor indirecte de intreprindere
Decontare de costuri si contarea acestora
Translocari de costuri si contarea acestora
Operatii de inchidere a conturilor
Inchiderea perioadei de gestiune
Construirea si salvarea Balantei de Verificare
Verificarea corelatiilor dintre Contabilitatea de Gestiune si Contabilitatea Financiara
Indicatori
Declararea indicatorilor generici
Definirea indicatorilor pe obiecte de cost si editarea formulelor de calcul
Operarea sau calculul automat al valorilor indicatorilor definiti
Indicatorii sunt utilizati la automatizarea operatiunilor de repartizare a costurilor
Analiza costurilor
Instrument flexibil care permite efectuarea de analize particularizate (prin intermediul functiunii Tabele pivotante (Pivot-Table) din Excel), utilizatorul putand selecta obiectele de cost (centru, purtator, proces, faza) pentru care doreste sa urmareasca marimea si evolutia costurilor; scoate in evidenta transparenta sistemului de calculatie a costurilor
Analiza costurilor bugetate in raport cu cele reale
Rapoarte
Balanta de verificare
Fisa Cont Analitica
Jurnal de Inregistrare
Fisa de Postcalcul
Fisa de postcalcul pe comenzi
Fisa de postcalcul pe faze
Analiza Costurilor

CONTABILITATEA RESURSELOR UMANE

Configurari
Configurarea grilelor de impozitare lunare si anuale
Definirea modului de calcul al concediilor medicale pe tipuri de coduri de indemnizatii de asigurari sociale
Configurarea constantelor lunare (ore/ luna lucrate in regie, ore/ luna lucrate in acord, procent intreruperi, procent somaj, procent contributii sanatate, CAS, somaj, fond de accidente de munca si boli profesionale, salariul mediu brut, salariul minim pe economie, samd.)
Definirea indicatorilor de salarizare
Gestionarea flexibila a indicatorilor, definiti pentru construirea formulelor de calcul al salariilor, cu istoric pe perioade, permitand adaugarea si modificarea acestora de catre utilizator
Definirea nomenclatorului de functii, al caselor de sanatate, al casierilor si al bancilor
Definirea tipurilor de avansuri (chenzinal, prime, de concediu de odihna, indemnizatii de conducere, samd.), retineri (imputatii, CAR, popriri, pensie alimentara, garantii materiale, samd.), sporuri (vechime, conditii nocive, fidelitate, samd.)
Gestionarea persoanelor plecate din cadrul intreprinderii
Definirea deducerilor de baza si a deducerilor suplimentare pentru calculul impozitului pe salariu si modificarea acestora in functie de schimbarile legislative
Editor si generator de rapoarte, statistici privind personalul
Configurarea structurii organizatorice a intreprinderii
Configurarea datelor referitoare la angajati
Operatiuni de baza
Operarea pontajului zilnic sau lunar, preluarea pontajului din fisiere Excel daca e cazul
Colectarea informatiilor si monitorizarea eficienta a timpului efectiv de lucru, a intarzierilor, absentelor si orelor suplimentare
Rapoarte si statistici cu privire la gestiunea resurselor de timp de catre angajati, ore suplimentare lucrate, pontajul lunar detaliat
Posibilitatea importului datelor de pontaj din aplicatia existenta de pontaj automat sau din sistemul de control acces
Preluarea automata a datelor legate de manopera din raportarile de productie
Administrarea personalului (vechimea in munca, tipul de contract, zilele de concediu de odihna cuvenite si efectuate, data angajarii, locul de munca, conditiile de munca, carte de munca, salariu, persoane aflate in intretinere, banca, contul si numarul de card pentru plata salariilor, specificarea sporurilor cuvenite, planificarea concediului de odihna, sanctiuni, control medical periodic, etc.)
Calculul sumelor cuvenite pentru efectuarea orelor suplimentare, de noapte, obligatii cetatenesti, intreruperi tehnologice, samd.
Calculul avansului chenzinal in mod automat pentru toata unitatea sau doar pentru un departament, pornind de la procentul introdus de utilizator sau de la o suma fixa; cu posibilitatea rotunjirii sumei avansului si optiunea calcularii acestuia dintr-o baza de calcul prestabilita
Calculul concediului de odihna pornind de la media zilnica din ultimele 3 luni, prin preluarea din pontaj a orelor aferente perioadei de concediu de odihna; se ofera posibilitatea modificarii ulterioare a datelor
Calculul automat al indemnizatiilor pentru concediile medicale, cu defalcarea acestora si a zilelor de concediu medical pe angajator si asigurator (FNUASS sau FAAMBP)
Calculul primelor de vacanta sau a altor tipuri de prime
Calculul automat al salariului brut pornind de la salariul net in valuta sau lei
Calculul automat al sporurilor prin preluarea orelor din pontajul lunar
Gestionarea retinerilor pe categorii - CAR, garantii materiale, imputatii, popriri, etc. pe perioade de timp, prin definirea ratelor ca procent dintr-o baza de calcul sau ca suma lunara dintr-o suma totala precizata
Simularea calculului salariilor
Avertizare in cazul aparitiei unor diferente intre pontaje si zilele de concediu medical, zilele de concediu de odihna cuvenite si cele efectuate, venitul brut realizat si salariul minim brut pe economie
Avertizare in cazul unui rest de plata negativ pe statul de plata
Posibilitatea acordarii salariului - avans si rest de plata - prin casieria societatii si/ sau unul sau mai multe carduri (care apartin unor banci diferite)
Posibilitatea introducerii si intretinerii flexibile a unor indicatori definiti suplimentar; acestia impreuna cu alti indicatori pot fi modificati in fereastra “Camp utilizator”
Calculul unor diferente-salarii, tinand cont si de modificarile de curs valutar
Posibilitatea calcularii si preluarii in salarii a unei sume suplimentare brute aferente sumei suplimentare nete negociate
Gestionarea tichetelor de masa
Inchiderea perioadelor de salarizare, cu posibilitatea deschiderii unei luni anterioare inchise (fara pierderea datelor introduse pentru luna curenta), in vederea efectuarii unor corectii si transmiterea diferentelor de salar (sume de retinut/ de plata) in luna curenta de calcul
Urmarirea cheltuielilor salariale pe centre de cost
Indexare automata a salariilor, cu filtrarea angajatilor vizati dupa mai multe criterii
Transferul automat al datelor in contabilitatea financiara
Transferul automat al datelor in programele software autorizate ale institutiilor publice (generarea dischetei cu declaratia CAS, declaratia de somaj, declaratia de sanatate, declaratia concediilor medicale, fise fiscale, samd.)
Gestionarea datelor pentru intocmirea Registrului general de evidenta a salariatilor si generarea fisierului ce urmeaza a fi transmis la ITM
Generarea de adeverinte (pentru medicul de familie, pentru somaj – insoteste carnetul de munca la plecarea din unitate, etc.) si raportari obligatorii lunare si periodice catre Institutul National de Statistica
Gestionarea ordinelor de plata cu care s-au achitat contributiile obligatorii
Listarea pe formularul “certificat de concediu medical” a datelor ce trebuiesc completate de catre angajator: nume platitor, tip asigurat, media zilnica, cuantumul indemnizatiei de asigurari sociale
Managementul personalului
Fisa angajatului (definirea angajatilor si a datelor personale, date de contact, date profesionale, persoane in intretinere, definirea tipului contractului de munca si a duratei acestuia, definirea datelor referitoare la salarii, sporuri, samd.)
Gestionarea timpilor de lucru
Planificarea orelor de program
Adminstrarea orelor suplimentare, absente, delegatii, invoiri
Urmarirea timpului de lucru zilnic al fiecarui angajat
Calcularea orelor pontate si lucrate
Statistici, evaluari diverse sub forma tabelara si grafica
Registrul general de evidenta a salariatilor
Adeverinte si decizii specifice
Declaratii si raportari
Declaratie asigurari de sanatate
Declaratie concedii medicale
Declaratie asigurari sociale
Declaratie somaj
Fise fiscale
Statul de plata catre Inspectoratul Teritorial de Munca
Registrul general de evidenta a salariatilor
Rapoarte Resurse umane
Centralizator salarii negociate
Centralizator pe sexe
Centralizator pe studii
Centralizator pe vechime
Centralizator date angajati
Centralizator salarii modificate
Date personale angajati
Contract de munca
Centralizator functii
Centralizator concedii medicale
Persoane carora le expira contractul
Istoric modificari
Centralizator persoane in intretinere
Centralizator situatie medicala
Centralizator sanctiuni
Planificare concedii
Generator rapoarte
Rapoarte personalizate
Editare rapoarte personalizate
Statistici Resurse umane
Grafice
Miscare de personal
Costul fortei de munca, cu optiuni pentru IND TS si S3 anual
Locuri de munca, cu optiuni pentru LV (vacante) si Statistica pe varste
Salarii pe ocupatii in octombrie
Structura personalului pe studii si functii
Adeverinte Resurse umane
Adeverinte contributii, cu optiuni pentru Somaj, CAS si Zile fara plata
Adeverinte pentru medic
Adeverinta salar
Centralizator venituri angajat
Decizii, cu optiuni pentru Acordul partilor, Pensionare si Demisie
Rapoarte Salarizare
Rapoarte avans
Stat de plata avansuri pe departamente
Stat de plata avans pe casieri
Stat de plata alte avansuri
Fluturasi avans
Centralizator avans
Centralizator alte avansuri
Rapoarte salarii
Stat de plata pe departamente
Stat de plata pe casieri
Stat de plata pe tip de contracte
Fluturasi salarii
Centralizator salarii
Centralizator salarii pe departamente
Rapoarte prezenta
Centralizator prezenta personal
Centralizator pontaj lunar
Centralizator concedii de odihna
Rapoarte retineri
Centralizator retineri
Centralizator retineri detaliate
Statistica retineri
Centralizator retineri pe angajat
Rapoarte tichete
Centralizator tichete de masa
Centralizator tichete de masa returnate
Centralizator carnete cu bonuri de masa
Rapoarte contributii
Centralizator contributii
Centralizator contributii pe luni
Rapoarte speciale
Centralizator realizari acord
Centralizator concedii medicale
Centralizator sporuri acordate
Centralizator manopera pe echipe
Centralizator pe obiecte de costing
Nota contabila
Rapoarte personalizate
Editare rapoarte personalizate

TABLOUL DE BORD - DECIZII MANAGERIALE TOPMANAGEMENT

Tabloul de bord dezvoltat in cadrul sistemului ofera posibilitatea prezentarii situatiilor/ rapoartelor manageriale in doua formate:
Grafic
Acestea sunt grupate astfel:
Desfacere:
Graficul evolutiei vanzarilor
Graficul evolutiei exporturilor
Ponderea vanzarilor la export din total vanzari
Aprovizionare:
Graficul evolutiei aprovizionarilor pe furnizori
Graficul evolutiei importurilor
Ponderea importurilor din total aprovizionari
Productie:
Graficul evolutiei consumurilor pe comenzi
Graficul evolutiei consumurilor pe destinatii
Graficul evolutiei predarilor pe comenzi
Graficul evolutiei predarilor pe destinatii
Stocuri:
Graficul evolutiei stocurilor pe grupe de articole
Graficul evolutiei stocurilor in magazine
Ponderea stocurilor in magazine din total stocuri
Financiar:
Graficul evolutiei creantelor
Graficul evolutiei datoriilor
Contabilitate:
Graficul evolutiei stocurilor pe grupe de conturi
Graficul evolutiei rulajelor pe grupe de conturi
Tabele multidimensionale
Acestea se prezinta dupa cum urmeaza:
Desfacere:
Evolutia vanzarilor pe depozite si clienti
Evolutia valorica a exporturilor
Aprovizionare:
Evolutia aprovizionarilor cu materii prime/ materiale pe furnizori
Evolutia cantitativ-valorica a importurilor
Evolutia valorica a serviciilor facturate
Productie:
Evolutia consumurilor pe comenzi
Evolutia consumurilor pe destinatii
Evolutia predarilor pe comenzi
Evolutia predarilor pe destinatii
Stocuri:
Evolutia stocurilor cantitativ/ valorica pe grupe de articole
Evolutia stocurilor in magazine
Financiar:
Evolutia cifrei de afaceri
Evolutia cheltuielilor/ veniturilor
Evolutia datoriilor
Evolutia creantelor
Solduri curente clienti
Solduri curente furnizori
Contabilitate:
Evolutia soldurilor pe grupe de conturi
Evolutia rulajelor pe grupe de conturi
Bugetul de venituri si cheltuieli
Bugetul de venituri si cheltuieli constituie un instrument de control al cheltuielilor si veniturilor prin compararea previziunilor cu realizarile.
Bugetul de venituri si cheltuieli se poate face pe o perioada selectata (luni, trimestru, an), adica previzionarea veniturilor si cheltuielilor pe perioada dorita si compararea acestora cu veniturile si cheltuielile realizate din aceeasi perioada.
Definirea indicatorilor
Sistemul propune un set de indicatori - grupati intr-o structura arborescenta pe trei nivele, cu posibilitatea ca utilizatorul sa-si defineasca componenta nivelului trei. Fiecarui nivel "operational 3" i se pot atasa conturi operationale din planul de conturi astfel:
Grupei de Venituri: conturile din planul de conturi care sunt in categoria cont "Venituri"
Grupei de Cheltuieli: conturile din planul de conturi care sunt in categoria cont "Cheltuieli"
Indicatorii care se pot defini sunt:
primari - compusi dintr-un cont operational sau o insumare de conturi operationale
calculati - care folosesc indicatorii primari definiti
Se pot atasa mai multe conturi operationale unui singur indicator (o insumare de valori pe conturi). Un cont operational incadrat intr-un indicator nu se mai poate folosi in calculul altui indicator. Fiecarui indicator definit i se poate asigna un Responsabil (din lista angajatilor societatii).
Previzionarea bugetelor
Se pot previziona bugete de venituri si cheltuieli aferente perioadei selectate.
Se pot previziona mai multe variante de buget pentru aceeasi perioada, dar una singura va fi activa. Din varianta de previzionare activa se vor citi datele in rapoarte pentru comparatii cu valorile realizate. Previzionarea se poate face in moneda mandantului sau in valuta paralela.
Realizarea bugetelor
Valorile realizate aferente perioadei selectate se vor importa automat din modulul de Contabilitate financiara sau se pot importa dintr-un fisier existent.
Analiza bugetelor
Analiza se realizeaza utilizand urmatoarele categorii de rapoarte:
Rapoarte previzionare
Rapoarte comparative pentru analiza abaterilor

GESTIONAREA DOCUMENTELOR CONTABILE- ARHIVARE
gestionarea si urmarirea documentelor in format electronic prin incorporarea unor elemente de control al documentelor conform sistemelor de management al calitatii prevazute in normele ISO 9001.

Gestionarea dosarelor de documente
Construirea si gestionarea dosarelor de documente pe o structura arborescenta si ierahizarea acestora in functie de optiunea utilizatorului
Posibilitatea mutarii unui dosar intr-o alta locatie in cadrul structurii arborescente, a stergerii sau redenumirii acestuia
Posibilitatea alocarii drepturilor de administrare, scriere, respectiv citire pentru dosarul selectat in structura arborescenta (se aloca in momentul definirii acesteia si se pot modifica oricand ulterior)
Posibilitatea importului de documente (atat electronic, cat si prin scanare) in cadrul dosarului selectat

Gestionarea documentelor
Importul si gestionarea documentelor in cadrul dosarelor existente in structura arborescenta:
Import de documente in format electronic sau prin scanare
Importul unei versiuni modificate a unui document in format electronic sau prin scanare
Mutarea unui document intr-un alt dosar
Consultarea unui document importat
Descarcarea unui document importat pentru editare intr-o locatie specificata de utilizator si importarea versiunii modificate
Alocarea drepturilor de administrare, scriere, respectiv citire pentru documentul selectat in structura arborescenta
Alocarea si vizualizarea informatiilor de identificare a documentului structurate pe categorii si campuri

Cautarea unui document
Cautarea documentelor importate in functie de informatiile de identificare a acestora (categorii, respectiv campuri), a denumirii documentului, a locatiei acestuia, a unui text continut, a datei crearii sau a marimii acestuia
Cautarea se poate solicita pentru toate documentele, indiferent de statusul lor, pentru cele blocate (descarcate pentru editare), pentru cele libere sau a ultimelor versiuni

Administrarea drepturilor
Alocarea drepturilor de administrare, scriere si citire, atat pentru dosare, cat si pentru documentele importate
Alocarea drepturilor se poate realiza atat pentru unul sau mai multi utilizatori, cat si pentru unul sau mai multe grupuri de utilizatori

Bilant
Cont de profit si pierdere
Situatia fluxurilor de trezorerie
Note explicative
Active imobilizate
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
Repartizarea profitului
Analiza rezultatului de exploatare
Situatia creantelor si datoriilor
Principii, politici si metode contabile
Actiuni si obligatiuni
Informatii privind salariatii, administratorii si directorii
Principalii indicatori economico - financiari
Alte informatii
Situatii anuale
Balanta anuala
Si a Situatiilor finale conform OMF-94/2001 :
Bilant
Cont de profit si pierdere
Situatia fluxurilor de trezorerie
Situatia modificarii capitalului propriu
Note explicative
Active imobilizate
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
Repartizarea profitului
Analiza rezultatului de exploatare
Situatia creantelor si datoriilor
Principii, politici si metode contabile
Actiuni si obligatiuni
Informatii privind salariatii, administratorii si directorii
Principalii indicatori economico - financiari
Alte informatii
Situatii anuale
Balanta anuala

Persoana juridica

Prin constituirea legală, S.C dobândesc din momentul înmatriculării, personalitate juridică ceea ce-i conferă o serie de atribute de identificare proprii, îi conferă capacitate juridică şi patrimoniu propriu. Totodată societatea comercială va deveni titulară de drepturi şi obligaţii proprii.
În ceea ce priveşte atributele de identificare a societăţii, doctrina a considerat că sunt: firma, emblema (dacă este cazul), sediul social şi naţionalitatea.
Firma – este numele, denumirea sub care o societate îşi exercită comerţul şi sub care ea semnează.
Firma trebuie să fie unică, să se deosebească de firmele altor societăţi (caracteristicile firmei sunt reglementate în Legea 26 / 1990.
Sediul social este locul în care societatea îşi are organele de conducere nefiind necesar ca activitate propriu-zisă a societăţii să se desfăşoare în spaţiul respectiv.
Funcţie de sediul social se stabileşte conform legii, naţionalitatea societăţii care în baza articolului 1 aliniatul 2 este cea română pentru societăţile comerciale înfiinţate pe teritoriul României.
Din acest punct de vedere naţionalitatea sau cetăţenia asociaţiilor nu are relevanţă pentru determinarea naţionalităţii societăţii constituită de aceştia.

Capacitatea juridică a societăţii comerciale.
Cuprinde Decretul 31/1954 capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.
Ca orice subiect de drept, societatea comercială are capacitate de folosinţă, aptitudinea generală de a avea drepturi şi obligaţii, dobândită din momentul înmatriculării în Registrul Comerţului, totuşi se consideră că societatea comercială dobândeşte o capacitate de folosinţă restrânsă de la data întocmirii actului constitutiv manifestată prin posibilitatea acesteia de a îndeplinii formalităţile necesare înmatriculării şi de asemenea manifestându-se prin posibilitatea de a-şi asuma o serie de obligaţii.
O trăsătură specifică a capacităţii de folosinţă a societăţii comerciale este aceea că acestea este circumscrisă scopului pentru care societatea se constituie fiind din acest punct de vedere o capacitate de folosinţă specializată.
Astfel societatea comercială poate încheia numai actele juridice care servesc realizării obiectului de activitate precizat în actul constitutiv , orice alt act juridic încheiat de acesta fiind lovit de nulitate.
În ceea ce priveşte capacitatea de exerciţiu ea se dobândeşte din momentul înmatriculării in Registrul Comerţului cu condiţia desemnării administratorului care va reprezenta societatea.

Dobândirea unui patrimoniu autonom.
Din momentul înmatriculării, societatea comercială dobândeşte un patrimoniu autonom distinct în principiu de patrimoniul asociaţilor. Această autonomie generează o serie de efecte juridice cum ar fi:
- bunurile aportate în societate ies din principiu din patrimoniul asociaţilor şi intră în patrimoniul societăţii, în schimbul acestui transfer asociaţii dobândesc fracţiuni de capital care le conferă un drept de creanţă cu o natură specială, în sensul că în baza acestui drept asociaţii vor putea lua parte la adoptarea deciziilor în adunarea generală şi de asemenea vor dobândi dreptul la beneficii.
- bunurile aportate de asociaţi vor forma gajul general al creditorilor sociali
- obligaţiile societăţilor faţă de terţi nu pot fi compensate cu obligaţiile terţilor faţă de asociaţi
- declararea în faliment a societăţii privind numai patrimoniul sau cu excepţia societăţii în nume colectiv şi societăţii în comandită.
Prin înregistrarea legală a societatea comercială dobândeşte drepturi şi obligaţii proprii exprimate prin drepturile acesteia de a participa în nume propriu la raporturi juridice, obligaţia societăţii de a răspunde pentru nerespectarea obligaţiilor asumate şi dreptul societăţii de a sta în justiţie în nume propriu cu reclamanta sau pârâta.

Funcţionarea societăţii comerciale
Societatea comercială are din momentul înmatriculării o voinţă proprie care se formează în AGA ca organ colectiv de deliberare format din totalitatea asociaţiilor. Voinţa societăţii este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executiv format din administratorul unic sau consiliul de administraţie.
Controlul înfăptuirii voinţei societăţii este realizat fie de către asociaţii ce nu au calitatea de administrator fie de către o organizaţie alcătuită de cenzori.
Organele societăţii sunt mai mult sau mai puţin conturate funcţie de complexitatea societăţii comerciale, astfel Legea 31 / 1990 instituţionalizează AGA numai pentru societăţi de capital şi pentru SRL.
Dat fiind că S.A reprezintă cea mai evoluată formă de societate, legea reglementează în acest caz normele juridice ce stabilesc organizarea şi funcţionarea adunării generale, consiliul de administraţie şi a instituţiei cenzorului. Aceste reglementări sunt aplicabile în principiu şi celorlalte forme de societăţi comerciale.

Adunarea generală a asociaţiilor.

Este organul de deliberare şi decizie al societăţii. Conform Legii 31 adunarea generală poate fi:
- ordinară – atunci când ea este chemată să decidă asupra unor probleme curente ale vieţii societăţii;
- extraordinară – ea trebuie să ia decizii asupra unor elemente fundamentale ale existenţei societăţii.
Adunarea generală ordinară – se întruneşte cel puţin odată pe an în maxim 3 luni de la încheierea exerciţiului financiar având ca atribuţii principale discutarea, aprobarea sau modificarea bilanţului, fixarea dividendelor, alegerea administratorilor şi cenzorilor şi fixarea remuneraţiilor lor, pronunţarea asupra gestionării administratorilor, stabilirea bugetului de venituri şi cheltuieli şi programul de activitate pe anul financiar următor şi adoptarea deciziilor privind gajarea, închirierea sau desfiinţarea unor unităţi ale societăţii.
Pentru validitatea deliberării în adunarea ordinară, legea cere în cazul SA prezentarea acţionarilor care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social, hotărârile putând fi luate valabil de acţionarii ce deţin majoritatea absolută a capitalului social reprezentaţi în adunare.
În cazul în care la prima convocare aceste condiţii nu sunt îndeplinite adunarea generală va fi din nou convocată, deciziile putând fi luate oricare ar fi partea de capital social reprezentat de acţionarii prezenţi cu majoritate.
În cazul SRL conform articolului 187 aliniatul 1, adunarea generală (ordinară), va putea decide la prima convocară prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţiilor şi a părţilor sociale. Pentru cea de a doua convocare, adunarea generală va putea decide oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentat de asociaţii prezenţi.
Adunarea generală extraordinară –va fi convocată ori de câte ori se impun modificări ale actului constitutiv ca de exemplu: schimbarea sediului social, a formei juridice, a duratei de funcţionare sau a capitalului social.
Pentru validitatea deliberării adunării extraordinare, legea cere în cazul SA prezenţa acţionarilor reprezentând ¾ din capitalul social pentru prima convocare şi ½ din capitalul social pentru a doua convocare, hotărârile putând fi luate cu votul unui număr de acţionari care să reprezinte cel puţin ½ din capitalul social la prima convocare şi cel puţin 1/3 din capitalul social la a doua convocare.
În cazul SRL hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv şi trebuie luate cu unanimitate.
Convocarea adunării generale se va face de către administratori sau în cazul pasivităţii acestora de către asociaţi. Convocarea trebuie să conţină: locul şi data ţinerii primei adunări, ordinea de zi explicită şi data şi locul celei de a doua adunări generale dacă la prima convocare aceasta nu este legal constituită.
La şedinţa adunării generale poate participa orice asociat, personal sau printr-un reprezentant anume desemnat din rândul celorlalţi asociaţi în baza unei procuri speciale. Şedinţa adunării generale va fi prezidată de unul din administratorii ce au calitatea de reprezentant sau de către preşedintele consiliului de administraţie.
Conform legii fiecare fracţiune de capital deţinută dă dreptul în principiu la un vot. Dreptul de vot nu poate fi cedat, orice convenţie privind exercitarea într-un anume fel al dreptului de vot fiind lovită de nulitate. În principal hotărârile adunării generale se iau prin vot deschis cu excepţia hotărârii privind alegerea consiliului de administraţie şi a cenzorilor, revocarea acestuia şi stabilirea răspunderilor a administratorilor, cazuri în care legea impune votul secret.
Votarea se poate face şi prin corespondenţă dacă actul constitutiv prevede acest lucru. Hotărârile luate de adunarea generală sunt obligatorii chiar şi pentru asociaţii care nu au luat parte la şedinţă sau care au votat împotrivă.
Hotărârile contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie spre a fi anulate în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
Acţiunea în anulare poate fi intentată de oricare dintre asociaţii care nu au luat parte la şedinţă sau care au votat împotrivă şi au cerut să se insereze aceasta în Procesul verbal al şedinţei.
Asociaţii care nu sunt de acord cu hotărârile adunării generale în ceea ce priveşte schimbarea obiectului principal de activitate, mutarea sediului social sau modificarea formei juridice au dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine contravaloarea fracţiunilor de capital deţinute.

Administrarea societăţii.
Este realizată de către unul sau mai mulţi administratori asociaţi sau terţi.
În ceea ce priveşte societatea în comandită, administrarea societăţii poate fi încredinţată numai unuia dintre asociaţii comanditaţi.
Administrarea societăţii se poate realiza de către persoane fizice sau persoane juridice, caz în care drepturile şi obligaţiile părţilor vor fi stabilite printr-un contract de administrare prin care persoana juridică administrator va fi obligat să-şi desemneze un reprezentant persoană fizică.
Administrarea societăţii se poate realiza printr-un organ colegial numit Consiliul de administraţie ai căror membrii vor fi numiţi şi înlocuiţi de adunarea generală.
Primii administratori pot fi numiţi prin actul constitutiv, durata mandatului acestuia fiind de maxim 4 ani.
Calitatea de administrator poate fi acordată numai persoanelor ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor de onorabilitate prevăzute în articolul 6 aliniatul 2 din Legea S.C.
Administratorii vor fi obligaţi să depună o garanţie pentru exercitarea calităţii înainte de preluarea acestei funcţii. Atunci când administrarea se realizează de către consiliul de administraţie, legea impune pentru valabilitatea deciziilor prezenţa a cel puţin jumătate din numărul administratorilor deşi hotărârile luându-se cu majoritate absolută a membrilor prezenţi.
Consiliul de administraţie poate delega o parte din puterile sale unui Comitet de direcţie compus din membrii aleşi dintre administratori.
Conducerea Comitetului de direcţie este încredinţată unui director general, calitate pe care o poate exercita şi preşedintele Consiliului de administraţie.
Executarea operaţiunilor societăţii poate fi încredinţate unui sau mai multor directori executivi numiţi de către Consiliul de administraţie, directori care însă vor fi simpli funcţionari ai societăţii neputând face parte din Consiliul de administraţie.
Raporturile juridice dintre societate şi administratori sunt raporturi de mandat comercial, conţinutul acestuia având o dublă natură contractuală şi legală.
Puterile administratorului sunt conferite din acest punct de vedere atât de Legea 31 cât şi de Adunarea generală. Astfel prin actul constitutiv Adunarea generală trebuie să stabilească şi care dintre administratori vor avea dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terţi.
Dreptul de reprezentare nu poate fi transmis unei alte persoane decât dacă această posibilitate este expres prevăzută în actul constitutiv.
Încetarea funcţiei de administrator are loc prin revocare a acestuia de către Adunarea generală sau prin renunţarea la această calitate făcută de către administrator.
În îndeplinirea atribuţiilor sale administratorii vor răspunde atât civil cât şi penal.

Clasificarea Societatilor Comerciale

Legea 31/1990 stabileşte in Art. 2 ca SC se pot constitui in una din următoarele forme:
-Societate in nume colectiv (SNC): este acea societate ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii si cu răspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociaţilor.
-Societate in comandita simpla (SCS): ale cărei obligaţii sociale sunt garantate tot cu patrimoniul societăţii, răspunderea asociaţilor fiind diferita in funcţie de calitatea acestora, astfel asociaţii comanditaţi vor răspunde solidar si nelimitat iar cei comanditari vor răspunde numai in funcţie de aportul lor.
-Societăţi pe acţiuni (SA): obligaţiile societatii sunt garantate cu patrimoniul societăţii , acţionarii răspunzând in limita aporturilor proprii.
-Societăţi in comandita pe acţiuni (SCA): similara SCS deosebirea fiind faptul ca fracţiunile de capital ale asociaţilor acesteia sunt acţiuni si nu parţi de interes.
-Societate cu răspundere limitata (SRL): ale carei obligaţiuni sunt garantate cu patrimoniul societatii, asociaţii răspunzând numai in limita aportului propriu.
Conform legii acestea sunt singurele forme permise de societăţii cu personalitate juridica.
Codul Comercial si Decretul Lege nr. 54/1990 permit o societate si in alta forma, societate care nu beneficiază de personalitate juridica nefiind subiect de drept de sine stătătoare: societatea in participaţiune reglementata de Codul Comercial , asociaţia cu scop lucrativ si asociaţia familiala reglementata de Decretul Lege nr.54/1990.
Legea permite asociaţilor sa opteze pentru oricare din formele societăţilor vizate de lege care respecta conduita de fond si forma impuse de Legea 31/1990 .Exista insa domeniile de activitate prin care prin legea speciala se stabilesc in mod obligatoriu formele societatii in care urmează a se desfăşura activitatea respectiva. Astfel, SC din domeniul asigurărilor se pot constitui numai in forma SA sau SRL, iar societăţile din domeniul bancar se pot constitui in orice forma juridica cu excepţia SRL.
SC astfel definite de lege pot fi clasificate după următoarele criterii:
• După natura lor: societăţile se împart in:
-societăţi de persoane
-SNC, SCS
care se caracterizează prin faptul ca ele se constituie dintr-un nr. mic de persoane , având la baza încrederea reciproca dintre asociaţi si calităţile personale ale acestora. Din acest motiv aceste societăti se numesc si societăţi de persoane. In cadrul acestei societăţi factorul personal este principalul motiv pentru care aporturile pot fi constituite atât in numerar si in natura cat si in industrie ele au un caracter închis prin lege printr-o conduita restrictiva privind transmiterea fracţiunilor de capital. Acest lucru are influente si in ceea ce priveşte dizolvarea acestei societăti , legea stabilind ca fiind motiv de dizolvare retragerea, excluderea, incapacitatea, falimentul sau decesul unuia dintre asociaţi daca acest lucru atrage ducerea numărului de asociaţi la unul singur, contractul de societate neprevăzând continuitatea activităţii cu unicul asociat rămas.
-societăti de capital : SA, SCA. Se constituie in principiu dintr-un nr. mare de acţionari , esenţialul la constituire fiind volumul aporturilor la capital, factorul personal neavând relevanta. Aceste societăti se numesc instituţii pecuniale. Datorita acestui fapt aporturile la societăţile de capitaluri se pot constitui numai in natura sau in numerar, aporturile in industrie nefiind permise. Aceste societăti au un caracter deschis, transmiterea acţiunilor făcându-se in principiu liber , fără îndeplinirea unor formalităţi suplimentare. In ceea ce priveşte dizolvarea acestui tip de societate cauzele se reduc la condiţiile generale ce privesc in principal reducerea nr. de acţionari sub limita minima prevăzuta de lege.
-SRL este o categorie intermediara intre societăţile de persoane si societăţile de capitaluri, împrumutând unele caracteristici de la societăţile de persoane, adică faptul ca ele sunt societăti de persoane ceea ce atrage un număr scăzut de asociaţi (poate avea max. 50 asociaţi),condiţiile de transmitere a parţilor societatii sunt restrictive. Spre deosebire de societăţile de persoane, in SRL asociaţii vor răspunde pentru obligaţiile societatii in funcţie de valoarea aporturilor la fel ca si la societăţile de capitaluri.
• În funcţie de posibilităţile de a emite sau nu titluri de valoare, societăţile se împart in:
-societăti care au dreptul sa emită titluri de valoare: SA, SCA, SRL
-societăti care nu au acest drept: SNC, SCS
In privinţa posibilităţii emiterii titlurilor de valoare se impune o precizare referitoare la faptul ca daca societăţile de capitaluri vor emite titluri de valoare negociabile reprezentate prin acţiuni, SRL vor putea emite numai titluri de legitimare care nu sunt negociabile. Ele se concretizează in certificate de părţi sociale.


DEZMEMBRARILE SC:
Legea 31/1990 aşa cum a fost ea modificata prin Ordonanţa 32 a instituţionalizat doua tipuri de dezmembrăminte ale SC
• filiala
• sucursala
Înainte de modificarea legii diferentele de regim juridic dintre acestea erau practic inexistente făcând dificila organizarea lor. In prezent, filiala este înţeleasă ca fiind in fapt o societate dotata cu personalitate juridica care se poate înfiinţa in oricare dintre formele juridice prevăzute de lege indiferent de forma juridica a societatii din care provine. Spre deosebire de aceasta sucursala reprezintă un dezmembrmânt fără personalitate juridica, de fapt o prelungire a societatii mame. Regimul juridic al sucursalelor se aplica oricărui alt sediu secundar indiferent de denumirea acestuia, sucursala înmatriculându-se in Registrul Comerţului din raza teritoriala a sediului acestuia. Celelalte sedii secundare ale unei societăti se vor înmatricula in Registrul Comerţului din raza teritoriala a sediului societatii din care provin. Societăţile pot înfiinţa pe teritoriul României reprezentante al căror regim juridic este reglementat de Decretul Lege nr.122/1990 acestea reprezentând prelungiri ale personalităţii juridice , societăti din străinătate ce pot săvârşi numai acţiuni stabilite de societatea mama. Astfel reprezentantele acţionează ca mandatar sau comisionar al societatii mama.

CONSTITUIREA SC
Conform legii oricare societate se constituie in baza unui contract de societate si a unui statut de organizare si funcţionare. Aceste înscrisuri se pot contopi in unul singur si va purta denumirea de act constitutiv.
Actul constitutiv se întocmeşte in forma scrisa si se semnează de toţi asociaţii. Conform Ord. 70/2001 forma autentica prevăzută de Legea 31/1990, nu este obligatoriu decât in cazurile societăţilor constituite prin subscripţie publica, a societăţilor in care răspunderea asociaţilor este nelimitata si in cazul in care aporturile in natura se constituie din terenuri.
Actul constitutiv trebuie sa conţină o seama de clauze prevăzute pe tipuri de societăti in Art.7 si Art.8 din Legea 31/1990. In general aceste clauze se refera la:
- clasificarea asociaţilor , persoane fizice sau persoane juridice
- obiectul de activitate al societăţilor cu precizarea domeniului si a activităţii
principale
- denumire, sediu si forma juridica
- capitalul social subscris si vărsat cu menţiunea aportului fiecărui asociat si a tipului aporturilor
- durata de funcţionare
- administrarea si controlul societatii
- participarea asociaţilor la beneficii si pierderi
- sedii secundare, agenţii, reprezentante sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridica
- dizolvarea si lichidarea societatii
Înainte de întocmirea actului constitutiv, in vederea înmatriculării societatii trebuie sa se obţină de la Registrul Comerţului dovada verificării disponibilităţilor firmei si a emblemei
In termen de 15 zile de la data întocmirii actului constitutiv asociaţii, personal sau prin reprezentanţi vor depune la Registrul Comerţului din raza teritoriala declaraţia ceruta de Legea 31/1990 si Ordonanţa 76 /2001 in vederea înmatriculării si a autorizării funcţionarii societatii.
Din acest punct de vedere Ordonanţa 76/2001 a unificat etapa înmatriculării cu cea a autorizării propriu – zise, societatea putând începe activitatea numai după obţinerea prin Registrul Comerţului a autorizaţiilor necesare care sunt:
- autorizaţia P.S.I
- autorizaţia sanitara
- autorizaţia sanitar-veterinara
- autorizaţia de mediu
- autorizaţia privind protecţia muncii
Actele cerute pentru înmatriculare si autorizare sunt:
- actul constitutiv
- dovada sediului societatii inclusiv avizul favorabil al vecinilor, imobilelor casa sau a asociaţiilor de proprietari
- declaraţia pe proprie răspundere a fondatorilor, administratori si cenzori privind îndeplinirea condiţiilor de credibilitate cerute de art.6 din Legea 31.
- alte acte cerute de instituţiile abilitate a emite autorizaţii de funcţionare
Controlul legalităţii actelor ce însoţesc cererea de înmatriculare si autorizare este realizat de către unitatea juridica delegata de Tribunalul teritorial la Registrul Comerţului
In cazul in care cerinţele legale sunt îndeplinite, judecătorul va pronunţa o încheiere prin care va autoriza constituirea societatii si va dispune înmatricularea in Registrul Comerţului. Aceasta încheiere are un regim juridic al oricărei hotărâri judecătoreşti rămânând definitiva si irevocabila in termen de 15 zile de la data pronunţării ei.
Înmatricularea propriu-zisa se va face in termen de 24 h de la data la care încheierea judecătorului delegat a devenit irevocabila. Conform Ordonanţei 76 termenul limita de eliberare a autorizaţiilor este de 20 zile de la data depunerii cererii de înmatriculare. In acest interval Registrul Comerţului va trimite încheierea judecătorului delegat spre publicare in Monitorul Oficial.
In cazul in care actul constitutiv nu este întocmit conform prevederilor legale, judecătorul delegat va respinge motivat cererea de înmatriculare. In cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare, societatea este obligata sa le remedieze in termen de cel mult 8 zile de la data constatării acestor neregularităţi. In cazul in care societatea nu se conformează ea va putea fi obligata pe cale judecătoreasca la regularizarea lipsurilor constatate sub sancţiunea plaţii unor despăgubiri.

Legea 31/1990 prin art.56 arata ca o societate înmatriculata la Registrul Comerţului poate fi declarata nula atunci când:
- lipseşte actul constitutiv
- toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii societatii
- obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice
- lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societatii
- lipseşte autorizarea legala administrativa de constituire a societatii
- actul constitutiv nu prevede denumirea societatii, obiectul de activitate, aporturile asociaţilor si capitalul social subscris.
- s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris si vărsat.
Pe data la care hotărârea judecătoreasca de declarare a nulităţii a devenit irevocabila, societatea încetează fără efect retroactiv si intra in lichidare.
Odată legal constituita societatea dobândeşte personalitate juridica devenind subiect de drept de sine stătător si căpătând o serie de atribute de identificare proprie: firma, emblema, sediul si naţionalitatea. In ceea ce priveşte naţionalitatea societatii comerciale conform art. aliniat 2 :
“ Orice soc. comerciala constituita pe teritoriul României va fi persoana juridica romana indiferent de naţionalitatea participanţilor la capitalul sau.”
In ceea ce priveşte capacitatea juridica a societăţii ea va fi guvernata de regulile generale prevăzute in Decretul 31/1954, astfel societatea comerciala are capacitatea de folosinţa de la data semnării actului constitutiv, ea fiind insa o capacitate restrânsa pana la momentul înmatriculării propriu-zise.
Capacitatea de folosinţa a societatii cunoaşte o particularitate in sensul ca ea va fi o capacitate de folosinţa specializata, determinata de scopul si obiectul societatii conform Decretului 31/1954 orice alt act juridic care nu este făcut in vederea realizării scopului societatii este lovit de nulitate. In ceea ce priveşte capacitatea de exerciţiu ea se realizează prin organele societatii, in special prin organele de deliberare si decizie, AGA, organele de administrare si organele de control. Societatea dobândeşte astfel capacitatea de exerciţiu deplina in momentul înmatriculării in Registrul Comerţului cu condiţia desemnării administratorului care va reprezenta societatea.

Ce sunt actiunile?

Titluri financiare

-actiunile-

Actiunile sunt titluri ce atesta un drept de proprietate asupra unei parti a capitalului social al societatii emitente. Practic, proprietarul actiunilor este proprietarul unei parti din societatea emitenta, parte corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute. Pe langa dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:
• dreptul de a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii (sub forma de dividende) corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividendelor. Datorita faptului ca acest dividend poate varia (sau poate fi chiar zero), actiunile se mai numesc si valori mobiliare cu venit variabil.
• dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii.
• dreptul de a participa la hotararile importante cu privire la activitatea societatii, precum si la conducerea societatii, prin participarea la Adunarile Generale ale Actionarilor (AGA), respectiv prin posibilitatea de a alege si de a fi ales in consiliul de administratie al societatii.
• drept de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, in cazul lichidarii (incetarii functionarii) acesteia.
Dupa cum bine stim, in momentul de fata in Romania societatile cotate sunt tranzactionate pe doua piete organizate: Bursa de Valori Bucuresti (BVB) si societatea de bursa RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations)
Actionarul primeste un dividend, dupa ce din beneficiile brute s-au efectuat scazaminte pentru plata impozitelor si constituirea rezervelor legale. In caz de lichidare a societatii, actionarul va primi sumele cu care a contribuit la crearea capitalului, insa numai dupa ce au fost achitate datoriile catre ceilalti creditori. Detinatorul unei actiuni care doreste sa-si recapete fondurile imobilizate nu poate sa ceara intreprinderii contravaloarea lor, dar le poate negocia pe pietele de actiuni.
Schimburile care au loc pe piata se fac in functie de cererea si oferta de actiuni potrivit unor estimari subiective ale pietei asupra valorii intreprinderii. Cursul actiunilor poate fluctua peste sau sub valoarea nominala, in functie de rezultatul economicio-financiar al firmei, rezultatele care sunt obtinute din bilanturile si conturile de profit si pierdere care trebuie sa fie publicate.
Actiunile nu aduc in principiu venituri certe. In unele tari occidentale actiunile pot fi de doua feluri: comune si preferentiale.
Actiunile comune reprezinta o asociere deplina si fara nici o rezerva la castigurile sau pierderile intreprinderii. Dividendele se dimensioneaza corespunzator rezultatului financiar din fiecare an fiscal. Cei care au actiuni comune sunt proprietarii reali ai societatii care controleaza conducerea acesteia, au drept de vot si isi asuma riscul in caz de pierderi sau lichidare. Ei vor beneficia cel mai mult de rezultatele pozitive obtinute.
Detinatorilor de actiuni comune nu li se vor garanta dividendele care sunt conditionate de obtinerea de profit.
Actiunile preferentiale confera o serie de privilegii, cum sunt stabilirea nivelului dividendelor in momentul emiterii actiunilor, posibilitatea ulterioara de convertire a acestora in actiuni comune, rascumpararea prioritara de catre societate a acestor actiuni, dreptul prioritar la rascumpararea capitalului in caz de lichidare a societatii.
Pe parcursul activitatii societatii se pot emite actiuni noi, in vederea sporirii capitalului social, cu mentiunea ca aceste actiuni le confera posesorilor aceleasi drepturi ca in cazul actiunilor vechi.
Vechii actionari au un drept preferential la subscriere, atunci cand se procedeaza la cresterea capitalului social. Capitalul suplimentar va fi egal cu numarul actiunilor deinmultit cu pretul (valoarea) de emisiune. Pretul emisiunii este de obicei inferior actiunilor la bursa pentru a se asigura ca vor exista suficienti subscriitori pentru emisiunea respectiva. Daca pretul emisiunii este mai mare decat pretul actiunilor la bursa, acestea ar fi neatragatoare pentru posibilii cumparatori.

Emisiunea actiunilor

Riscurile si scopurile.
Inainte de a lua decizie referitor la emisiunea hartiilor de valoare este necesar de:
• determinat scopurile emisiunii petrecute a hartiilor de valoare;
• analizat riscurile;
• calculat eficienta financiara a operatiunii petrecute;
• prelucrat tehnologia operatiunii.
Emisiunea actiunilor este necesara la infiintarea societatii pe actiuni sau la schimbarea structurii altei forme de proprietate in cea actionara prin efectuarea primei emisiuni de actiuni.
Emisiunile repetate pot fi efectuate:
• in primul rand, prin organizarea plasarii publice sau private a doua, a treia, etc emisiunilor si vanzarea actiunilor primilor lor detinatori;
• in al doilea rand, prin capitalizarea mijloacelor proprii.
Dar, luand decizia cu privire la capitalizarea mijloacelor proprii, trebuie de avut in vedere ca cresterea capitalului statutar din contul capitalizarii mijloacelor proprii duce numai la schimbari externe in caracteristicile economice ale emitentului, dar totusi prin aceasta marimea resurselor financiare, aflate in posesia societatii pe actiuni nu se schimba. In asa mod creste marimea capitalului platibil. Pentru a-si asigura un rating destul de inalt pe piata valorilor mobiliare, emitentul este nevoit sa plateasca dividende, tot odata ele trebuie sa fie egale cat la actiuni, realizate contra platii in timpul petrecerii subscrierii si vanzarii, atat si la actiuni gratuite, repartizate actionarilor in ordinea capitalizarii mijloacelor proprii. Banca poate efectua asa fel de operatiune cu un scop anumit: de exemplu, pentru largirea posibilitatilor bancii la efectuarea operatiunilor de creditare si de garantare.
Pentru a intelege esenta riscului este necesar de a cunoaste formele lui. Luand in consideratie ca orice operatiune cu hartii de valoare este cara mentul realizarii valorilor mobiliare. Pe piata secundara acest risc se manifesta prin micsorarea pretului asteptat al realizarii actiunilor sau modificarii marimii comisioanelor pentru realizarea lor. Cu cat mai putine sunt sansele realizarii actiunilor cu atat mai inalt este riscul lichiditatii.
Riscul de timp - riscul emiterii actiunii sau alteia hartii de valoare in timpul ne optimal, ce presupune posibilitatea unor pierderi.
Riscul tehnic este legat de deservirea operatiunii date. Pentru emitent - riscul platii pentru actiunile vandute. Sistemul efectiv de decontari permite neplata in decursul unei perioade de timp pentru actiunile procurate.
Riscul operational in conditiile contemporane in principiu este legat de neprofesionalismul personalului, care indeplineste insarcinarile cu incalcari in tehnologia operatiunilor cu valori mobiliare, si de defecte in sistemele tehnologice.
Dar riscul principal este riscul neplasarii. Daca in rezultatul vanzarii actiunilor investitorul a realizat mai putin de 50% din actiuni emise si a fost achitat mai putin de 50% din capitalul statutar, organul registrator considera subscrierea nevalabila.
Nivelul acestei forme de risc se determina prin:
• atractivitatea investitionala a actiunii;
• existenta pe piata a cererii solvabile;
• activitatea investitionala in alte aspecte a pietei financiare.
Nestabilitatea in sfera financiara si bancara, starea critica a majoritatii ramurilor din economie micsoreaza atractivitatea investitionala a actiunilor a investitorilor autohtoni. Absenta infrastructurii pietii secundare intr-o masura oarecare limiteaza utilizarea actiunilor pentru speculatii si din aceste cauze ele se examineaza in cel mai bun caz ca o parte componenta a portofoliului investitional.
Rezolvarea problemelor micsorarii riscului actiunilor neplasate.
Experienta organizarii emisiunilor publice a actiunilor societatilor pe actiuni, care au aparut in rezultatul privatizarii si care functioneaza in ramurile de industrie, agricultura, transport etc, aproape nu exista. Intr-o alta situatie sunt bancile, care au plasat mai multe emisiuni. In cautarea variantelor mai ieftine a micsorarii riscurilor neplasarii bancile incearca sa majoreze atractivitatea investitionala a valorilor sale mobiliare cu ajutorul operatiunilor la bursa de valori. Sunt cunoscute incercarile bancii ruse Incombanc de a majora artificial atractivitatea investitionala a hartiilor sale de valoare prin anuntarea cotatiilor bilaterale la pachetele diferite a actiunilor sale. Cu scopul majorarii vanzarilor si cresterii cursurilor banca anunta, de exemplu, rascumpararea pachetelor, constituite dintr-un numar respectiv de actiuni simple si privilegiate. In asa mod, se poate obtine cresterea temporara a cererii la hartiile de valoare “neajunse” in portofoliile majoritatii actionarilor. Dar totusi aceasta operatie este foarte riscanta. Formal ca actionar apare nu un investitor concret, dar o banca imputernicita, ce deserveste recipisa pentru pachetul de actiuni rascumparat. Ca rezultat nu apar numeroase probleme legate de culegerea documentatiei necesare, de deservirea actionarilor si reinregistrarea contractelor de vanzare – cumparare.
Din pozitia emitentului costul dobandirii capitalului nu este determinat, adica nu este determinat la emisiunea actiunilor, deoarece marimea dividendelor se stabileste si ele se platesc anual conform deciziei Consiliului de Directori, aprobata de Adunarea Generala a Actionarilor, dar in unele perioade pot in general sa nu fie platite. In orice caz cheltuielile emitentului - pretul atragerii capitalului - sunt constituite din fluxul infinit de dividende, platite detinatorilor actiunilor, si din cheltuielile la emisiune, inclusiv plata impozitelor.
Din pozitia investitorului venitul, la care el mizeaza, procurand actiunile, se constituie nu numai din dividende. Din acest motiv este necesar de a-si aminti, ce este venitul investitorului, si particular de a analiza venitul din investire in actiuni. Investitiile in actiune sunt o forma de investitii financiare, adica plasarea banilor in active financiare cu scopul de a obtine venit - bani adaugatori. Profitabile se vor considera acele investitii in actiuni, care pot aduce un venit mai inalt decat cel mediu de pe piata. Obtinerea anume acestui venit si este scopul, la care tinde investitorul, efectuand investitii pe piata hartiilor de valoare.
Fiind detinator al hartiei de valoare, investitorul poate miza numai la obtinerea dividendului de la actiuni (D). Factorii, ce determina marimea dividendului, sunt conditiile lui de plata, masa profitului net si proportiile repartizarii lui, ce depinde de decizia Consiliului de Directori si Adunarii Generale a Actionarilor.
Dupa realizarea actiunii detinatorul ei poate obtine a doua parte a venitului total - cresterea cursului. Aceasta cantitate poarta denumirea de venit, care este egal cu diferenta intre pretul de cumparare si pretul de vanzare. Evident, la cresterea pretului de vanzare in comparatie cu pretul de cumparare investitorul obtine venit, si vice versa. In afara de acesta trebuie de tinut cont ca modificarea venitului de la actiuni depinde de perioada investitionala.
Daca investitorul A realizeaza investii la termen, si in perioada investitionala, in care se petrece evaluarea profitabilitatii a actiunii, nu intra vanzarea ei, atunci venitul curent se determina ca marimea dividendelor platite (D). In aceasta situatie se calculeaza profitabilitatea curenta, adica fara evidenta realizarii actiunilor.
In afara de aceasta se poate calcula profitabilitatea curenta de piata, care va depinde de pretul existent pe piata la orice moment de timp (Pp).
Daca perioada investitionala, la care se evalueaza actiunile, include plata dividendelor si se termina cu realizarea lor, atunci venitul se determina ca suma dividendelor si cursul.
Factori generali, ce influenteaza profitabilitatea actiunii sunt:
• marimea dividendelor;
• fluctuatiile preturilor de piata;
• nivelul inflatiei;
• climatul fiscal.
Economiile unor investitori se depun in fondurile cele, unde se asigura fluctuatiile maxime a diferentelor de cursuri, ce se determina de cererea si oferta, dar nici de cum de eficienta producerii. Cresterea sau descresterea profitabilitatii producerii practic nu influenteaza profitabilitatea actiunilor prin schimbarea cursului lor. In asa mod pe piata autohtona este destul de dificil de determinat profitabilitatea cu ajutorul factorilor de productie, si apoi cursul reiesind din venitul obtinut si dividendul platit.
Evaluand actiunile din punct de vedere a profitabilitatii lor, operatorul, care activeaza la bursele de valori occidentale, le divizeaza intr-un rand de categorii:
1. Actiunile, ce poseda o lichiditate inalta, cu care se petrec afaceri numeroase, ce permit obtinerea unui venit din fluctuatiile neesentiale a cursurilor.
2. Actiunile, ce sunt liderii in cresterea diferentelor de curs, ce au o marime maxima de (P`- P) si care poarta denumirea - “premiale”;
3. Aproximativ similare la formarea profitului sunt actiunile “fermecatoare” - actiunile companiilor tinere, pretul carora se majoreaza foarte activ. Pentru obtinerea venitului maxim la actiunile aceste sunt necesare investitii considerabile si monitoring ul activ.
4. In grupa aceasta intra actiunile, ce n-au fluctuatii considerabile a cursurilor si ca rezultat (P`-P) la actiunile aceste este mai mic in comparatie cu prima grupa, dar ele au un dividend stabil.
Din aceasta grupa fac parte:
“centrale” - liderii grupei actiunilor, care influenteaza toata grupa; “gulere albastre” - actiunile companiilor mari, ce au o credibilitatea inalta si o pozitie stabila pe piata; “actiunile esalonului al doilea” - apartin companiilor tinere dar deja foarte mari, ele satisfac conditiilor “gulerelor albastre”, dar au o incredere mai mica la investitori; actiunile de “aparare” - actiunile companiilor mari cu anumite conditii investitionale, ce nu permit admiterea (P`-P) <0 chiar in conditiile cand piata este in scadere si permit obtinerea dividendelor stabile. Pentru grupa aceasta se actiuni sunt posibile investitii la termen mediu si lung, si monitoring ul poate avea un caracter pasiv.
5. Este grupul actiunilor, profitabilitatea carora se schimba odata cu caracterul activ de afaceri. Acest tip de actiuni poarta denumirea de actiuni “ciclice”. In acest grup intra, de exemplu, actiunile companiilor industrie grele. Cumparand actiunea, investitorul mizeaza nu numai la un venit de astazi, dar si la cresterea cursului si la dividende inalte in viitor.
6. Posibilitatea pierderilor de la scaderea cursurilor pot aduce actiunile supraevaluate.
7. Grupul actiunilor, profitabilitatea carora este greu de previzionat, o constituie actiunile speculative, ce au aparut nu de mult pe piata si care au istorie foarte scurta de cotatii si de plata a dividendelor.
8. Si in final, clasificarea data se termina cu actiunile ne active, ne lichide, ce nu prezinta nici un interes pentru investitor.
In asa mod, la emisiunea actiunilor costul resurselor atrase pentru emitent (pretul atragerii capitalului) si venitul investitorului de la vanzarea capitalului la bursa de valori nu coincid - venitul depinde si de starea pietei acestor actiuni.
Plasarea actiunilor va fi succesiva numai in cazul cand emitentul sprijina cursul actiunilor sale pe piata secundara.
Conform legii cu privire la societatile pe actiuni plasarea emisiunilor suplimentare a actiunilor se petrece la pretul de piata si cu cat el este mai inalt, cu atat o diferenta de cursuri mai mare primeste emitentul deja la etapa plasarii primare a emisiunilor suplimentare.
Deasemenea foarte important este evaluarea eficientii emisiunii actiunilor din pozitia perioadei atragerii resurselor. Evident, cu cat perioada data este mai lunga cu atat mai scump este costul atragerii capitalului.
Plasand actiunile, emitentul atrage pasivele cele mai “lungi”, deoarece actiunile sunt hartii de valoare nelimitate. In asa mod, el poate plasa aceste resurse in active “lungi” fara un risc oarecare de lichiditate, iar in acelasi moment costul resurselor plasate depinde de lichiditatea actiunilor emitentului. Daca activele sunt lichide, investitorul intotdeauna isi poate face investitii in actiuni pe un termen scurt.
Emitentul atrage resurse pe toata perioada existentei societatii sale pe actiuni, dar perioada investitionala pentru detinatorul actiunilor cu conditia existentei pietei lichide poate fi oarecare.
Plasarea actiunilor va fi succesiva numai in cazul in care investitorul va sprijini lichiditatea lor pe piata secundara.
Dar de obicei, investitorul nu se scufunda in adancimile analizei investitionale, iar, petrecand emisiunea de actiuni, se conduce de pareri practice. De exemplu, bancile majorand partea pasiva a bilantului pot fi linistite in legatura cu normele economice a activelor, care se calculeaza direct proportional reiesind din marimea capitalului propriu. Socurile pe piata interbancara, neclaritatea situatiei politice si alti factori determina cresterea riscului operatiunilor active. Bancile inca nu utilizeaza in plina masura mecanismul hedjingului si bursele de valori nu le prezinta posibilitati depline pentru efectuarea lui. Din acest motiv, una din cele mai accesibile metode pentru majorarea capitalului statutar si pentru apararea de socurile pe piata financiara este efectuarea emisiunii actiunilor.
Cum s-a mentionat, pentru societatile de actiuni industriale emisiunea actiunilor este o metoda foarte rara pentru mobilizarea resurselor financiare. Aceasta se explica prin urmatoare cauze:
• in primul rand, din cauza neexistentei pietei secundare, care este o conditie necesara pentru plasarea eficienta;
• in al doilea rand, din cauza impotrivirii detinatorilor pachetelor de control a actiunilor contra majorarii numarului total de actiuni si de actionari, ce probabil va slabi controlul asupra corporatiei si va impiedica vanzarea noilor emisiuni.
• in al treilea rand, din cauza micsorarii producerii si neexistentei stimulentilor reali in activitatea de producere.
Nu putem sa nu evidentiem micsorarea relativa a eficientii atragerii resurselor prin emisiunea actiunilor. Aceasta este legat cu cresterea cheltuielilor directe si indirecte la efectuarea acestei operatiuni.
Deoarece activitatea de emisiune este indreptata spre atragerea resurselor financiare, este evident ca se poate vorbi despre pretul lor. Pretul resurselor financiare atrase se compara cu eficienta utilizarii lor si se examineaza intrebarea sprijinului lichiditatii lor. Mecanismele existente a asigurarii lichiditatii hartiilor de valoare sunt bazate pe circulatia destul de masiva a actiunilor, si de asemenea pe organizarea succesiva a tinerii resteului actionarilor. Efectul financiar de la operatiune se determina ca marimea venitului, primit de la utilizarea actiunilor atrase cu ajutorul emisiunii, diminuat cu cheltuielile in urma efectuarii emisiunii. Dar totusi trebuie de evidentiat, si fluxul nelimitat de dividende, platite pentru actiuni pe parcursul intregii perioadei a existentii societatii pe actiuni, si micsorarea posibila a indicatorului venit pe actiuni, si micsorarea cursului actiunilor.
Pentru sprijinului lui este necesar de platit un dividend constant si majorat. La majorarea dividendelor respectiv un procent mai mic revine reinvestirii venitului, si, ca urmare pentru asigurarea potentialului economic este necesar de atras mai multe resurse sau de revenit la emisiunile noi. Din acest caz, problema vanzarii actiunilor cu cheltuieli cat mai joase si cu ajutorul lor de a atrage resursele, in conjunctura prezenta este practic insolubila.

Impozitul pe profitul persoanelor juridice

Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice (societatile de capital), in unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem distinct. Modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societati de persoane sau ca societati de capital.
In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din persoanele asociate si patrimoniul societatii respective.
La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta intre averea personala a actionarilor si patrimoniul societatii deoarece actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin. Profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actio-narilor sub forma de dividende (proportional cu participarea lor la capital), cat si la dispozitia societatii pentru constituirea unor fonduri. Aceasta repar-tizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital si anume:
a) se impune mai intai profitul total obtinut de societatea de capital si apoi separat profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende. In acest caz, considerat clasic, partea din profit repartizata actionarilor este impusa de doua ori impozitarii (o data la societate si a doua oara la actionari sau asociati);
b) se impun numai dividendele, iar partea din profit lasata la dispozitia societatii de capital este scutita de impozit. Practicarea acestei metode este avantajoasa pentru societatile de capital si vizeaza simularea acestora in plasarea profitului realizat in noi investitii;
c) se impune numai partea din profit care ramane la dispozitia societatii de capital, iar dividendele repartizate actionarilor nu sunt impuse impozi-tarii. In acest caz se incalca principiul echitatii fiscale, deoarece se exone-reaza de la impunere dividendele realizate de actionari;
d) impunerea separata, mai intai a dividendelor repartizate actionarilor si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii de capital.

In vederea stabilirii venitului impozabil al societatii de capital, se pleaca de la rezultaele de bilant ale acesteia, la care se adauga: soldul stocurilor (soldurile de la inceputul anului, plus intrarile din productie, minus iesirile), veniturile din castiguri de capital, dobanzile la conturile curente, veniturile din dobanzi la creditele acordate, veniturile din chirii, etc. Pentru a se stabili venitul impozabil, urmeaza ca din veniturile brute astfel dereminate sa se scada: cheltuielile de productie, dobanzile platite, prele-varile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale permise de lege, pier-derile din activitatea anului curent si eventual din anii precedenti, anumite prelevari pentru scopuri social-culturale. Conditiile si limitele in care pot fi facute aceste scazaminte difera de la tara la tara.
In ceea ce priveste impozitarea propriu-zisa a profitului net obtinut de societatile de capital, practica internationala permite evidentierea urmatoa-relor situatii:
a) in unele tari cotele de impunere sunt diferentiate in functie de proprie-tarul capitalului social;
b) cotele de impunere sunt diferentiate in functie de natura activitatilor din care se obtine profitul;
c) nivelul cotelor de impunere este stabilit in functie de cifra de afaceri a societatilor comerciale;
d) utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale;
e) utilizarea unei singure cote de impunere.

Dupa cum rezulta din cele prezentate, impozitul pe profitul societatilor de capital se calculeaza pe baza unor cote proportionale carora li se pot aplica anumite corective.
Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de acestea.
4.2. Impozitele pe avere

Institurea acestor impozite a fost facuta din cauza ca diferite persoane fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile.
In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc sub urmatoarele forme:
• impozite asupra averii propriu-zise;
• impozite pe circulatia averii;
• impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.

Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca impozite stabilite asupra averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma averii respective, cat si ca impozite instituite pe substanta averii. Impozitele asupra averii propriu-zise care se intalnesc mai frecvent sunt:
• impozitele pe proprietatile imobiliare;
• impozitele asupra activului net.

Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea sub forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au ca baza de impunere fie valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de proprietar, fie veniturile capitalizate privind bunurile respective. Cotele de impunere sunt in general scazute si sunt diferentiate atat in functie de categoria de folosinta a terenului, cat si de amplasamentul acestuia.
Impozitele asupra activului net au ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe care o detine un contribuabil. La plata acestui impozit in unele tari sunt supuse atat persoanele fizice cat si cele juridice, iar in altele fie numai persoanele fizice, fie numai societatile de capital.
Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului e proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta. In aceasta categorie de impozite, se afla:
• impozitele pe succesiuni;
• impozitele pe donatii;
• impozitele pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile;
• impozitele pe hartiile de valoare (actiuni, obligatiuni, etc.);
• impozitele pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale.

Impozitele pe succesiuni au ca obiect al impunerii averea primita drept mostenire de o persoana fizica si vizeaza numai circulatia bunurilor intre persoanele fizice. Impozitul poate fi stabilit fie global pentru toata averea lasata mostenire, fie separat pentru partea de avere ce revine fiecarui mostenitor. Calcularea impozitului se face pe baza unor cote progresive, iar nivelul acestora este diferentiat atat in functie de valoarea averii care face obiectul succesiunii, cat si in functie de gradul de rudenie existent intre persoana decedata (decujus) si mostenitorii acesteia (impozitul este mult mai mare cu cat succesorul este ruda mai indepartata cu persoana decedata).
Impozitele pe donatii au fost introduse pentru a preveni ocolirea platii impozitului pe succesiuni, in cazul in care are loc efectuarea de donatii de avere in timpul vietii. Impozitul cade in sarcina persoanei care primeste donatia (donatar) si se calculeaza pe baza unor cote progresive. Nivelul progresivitatii este influentat de valoarea averii donate si de gradul de rudenie dintre donator si donatar.
Impozitele pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile cad in sarcina cumparatorilor. In unele tari pentru calcularea impozitului se utilizeaza cote proportionale, iar in altele cote progresive.
Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii au ca obiect sporul de valoare pe care l-au inregstrat unele bunuri in cursul unei perioade de tmp. Ca impozite de acest gen putem mentiona:
• impozitul pe surplusul de valoare imobiliara;
• impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi..

Impozitul pe surplusul de valoare imobiliara a fost introdus pentru impunerea sporului de valoare inregistrat de anumite bunuri imobiliare in intervalul de timp de la cumparare si pana la vanzare, fara ca proprietarul sa fi efectuat o cheltuiala in acest scop.
Impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi are ca obiect averea dobandita in timpul sau ca urmare a razboiului. Cu toate ca impozitul se calcula in cote progresive, el n-a avut un randament prea ridicat, deoarece existau numeroase cai de sustragere de la impunere si se platea in moneda depreciata in urma inflatiei.
5. Dubla impunere juridica internationala

Cunoasterea temeinica a practicii fiscale internationale are o impor-anta deosebita in realizarea procesului de largire a cooperarii economice si financiare dintre acestea. Dubla impunere juridica internationala poate de-veni, la un moment dat, o piedica in amplificarea relatiilor economice, financiare, de credit, etc. dintre diferite tari.
5.1. Continutul dublei impuneri juridice internationale

Dubla impunere juridica internationala reprezinta supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de catre doua autoritati fiscale din tari diferite. Dubla impunere poate aparea in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor venituri pe teritoriul altui stat.
Dubla impunere juridica internationala poate aparea numai in cazul impozitelor directe (al impozitelor pe venit si al celor pe avere).
In practica fiscala internationala pot fi intalnite mai multe criterii care stau la baza impunerii veniturilor sau a averii, si anume:
• criteriul rezidentei (domiciliului fiscal);
• criteriul nationalitatii;
• criteriul originii veniturilor.

Potrivit criteriului rezidentei, impunerea veniturilor se efectueaza de autoritatea fiscala din tara careia apartine rezidentul, indiferent daca veniturile sau averea sunt obtinute sau se afla pe teritoriul acelui stat sau in afara acestuia.
Conform criteriului nationalitatii, un stat impune rezidentii sai, care realizeaza venituri sau poseda averi din (in) statul respectv, indiferent daca ei locuiesc sau nu in tara lor.
In cazul criteriului originii veniturilor, impunerea se face de catre organele fiscale din tara pe al carei teritoriu s-au realizat veniturile sau se afla averea, facandu-se abstractie de rezidenta sau de nationalitatea beneficiarilor de venituri.
Modul in care aceste criterii sunt aplicate duce la aparitia dublei impuneri internationale.
Consecintele negative pe care le are dubla impunere asupra dezvoltarii relatiilor economice si financiare dintre diferite tari au facut necesara gasirea unor solutii pentru inlaturarea ei.
5.2. Metode pentru evitarea dublei impuneri juridice internationale

Evitarea dublei impuneri se poate face fie pe baza unor masuri legislative unilaterale, fie prin incheierea de acorduri bilaterale sau multilaterale intre diferite state, iar solutia cea mai potrivita este incheierea de conventii bi sau multilaterale intre state.
Conventia pentru evitarea dublei impuneri se aplica impozitelor pe ve-nit si pe avere, iar sub incidenta ei intra atat persoanele fizice cat si cele juridice.
Pentru evitarea propriu-zisa a dublei impuneri, in practica fiscala internationala se aplica mai multe metode sau procedee tehnice:
• scutirea totala;
• scutirea progresiva;
• "creditarea" ordinara a impozitului;
• "creditarea" totala a impozitului.

Conform procedeului scutirii (exonerarii) totale, venitul realizat in strainatate de rezidentul unui anumit stat si care a fost supus impunerii acolo, nu se mai include in venitul impozabil in statul de rezidenta.
In cazul procedeului scutirii (exonerarii) progresive, venitul obtinut de rezidentul unui stat in strainatate se adauga la veniturile realizate de acesta in statul de rezidenta, urmand apoi ca la venitul total astfel obtinut sa se stabileasca cota progresiva aferenta.
Procedeul "creditarii" (imputarii) ordinare consta in aceea ca impozitul platit statului strain pentru venitul realizat pe teritoriul acestuia, de rezidentul altui stat, se deduce direct din impozitul datorat statului de rezidenta, dar numai pana la limita impozitului intern ce revine la un venit egal cu venitul obtinut in strainatate.
In cazul procedeului "creditarii" (imputarii) totale impozitul platit in strainatate pentru venitul realizat acolo se deduce integral din impozitele datorate in statul de rezidenta. Deducerea integrala se face inclusiv in situatiile in care impozitul platit in strainatate este mai mare decat impozitul aferent aceluiasi venit in statul de rezidenta.
Aplelarea la unul sau altul din aceste procedee permite, dupa caz, diminuarea impozitelor datorate statului de rezidenta sau recunoasterea impozitelor platite in strainatate.

Tipuri de unitati corporative si partenerii acestora

In cadrul unitatii corporative tipologia intreprinderi este complexa astfel dupa forma de proprietate:
Intreprindere privata individuala;
Intreprindere privata in asociere corporativa;
Intreprindere sau societate privata/publica pe actiuni;
Intreprindere mixta, privata si publica, nationala sau internationala;
Intreprindere multinationala.

Partenerii intreprinderilor corporative:
Clienti; >> Furnizori de exploatare si investitii;
Personalul angajat; >>Actionarii managerii;
Creditorii (bancile care au investit in intreprinderi prin intermediul pietei de capital);
Statul si diverse organisme sociale.

In categoria de parteneri intervin mult mai direct in luarea deciziilor financiare:
Actionarii sunt proprietarii actiunilor; acestia pot participa la cresterea capitalului, pot accepta reinvestirea drepturilor in intreprindere, isi asuma riscul in caz de faliment si primesc un dividend si eventualele plus valori realizate asupra valorii actiunilor.
Conducatorii gestioneaza patrimoniul intreprinderii si iau deciziile financiare. In intreprinderile mari conducatorii au preferinte pentru autofinantare in timp ce actionarii doresc sa obtina dividende.
Creditorii sunt cei care furnizeaza resurse financiare unitatii corporative. Se pot distinge urmatorii creditori:
Obligatarii care au subscris la imprumuturile obligatare toate lansate de intreprindere;
Bancile si institutiile financiare care furnizeaza creditele bancare pe termen scurt, mediu si lung;
Diferiti creditori care sunt remunerati printr-o dobanda fixa sau variabila in functie de un indice, dar independent de rezultatul financiar al intreprinderii; isi asuma anumite riscuri (risc de semnatura; risc de faliment al intreprinderii cand rata dobanzii este ridicata; risc de crestere de preturi care sa antreneze o pierdere de putere de cumparare a capitalului imprumutat si neindexat);
Statul este prezent in toate deciziile financiare ca urmare a consecintelor fiscale ale oricarei decizii financiare cu privire la profit, TVA, alte impozite si taxe locale sau contributii sociale.

3. Continutul gestiunii financiare a unitatilor corporative si atributiile gestiunii financiare

Gestiunea financiara a intreprinderii retine in mod esential studiul deciziilor financiare si a gestiunii patrimoniului intreprinderii.
Exista doua categorii de decizii financiare:
Decizii pe termen lung care cuprind decizii de investitii, de finantare, de distribuire de profit si dividende. Managerii financiari folosesc in deciziile financiare pe termen lung matematicile financiare (capitalizarea si actualizarea). Studiul deciziei de finantare cuprinde:
Organizarea pietei financiare; A Studiul principalelor surse de finantare;
Notiunea de cost de capital procurat; A Structura financiara a intreprinderii.
Decizii pe termene scurt vizeaza urmatoarele:
Gestiunea ciclului de exploatare (gestiunea stocurilor, a creantelor si a datoriilor de exploatare);
Gestiunea trezoreriei intreprinderii; Gestiunea riscurilor.
Controlul deciziilor financiare ridica trei probleme si anume organizarea controlului financiar intern, tehnicile de control extern si analiza diagnosticului financiar si a valorii intreprinderii.
Schematic continutul gestiunii financiare contine urmatoarele:
Deciziile financiare pe termen lung si scurt; A Sistemul financiar, banci si piete de capital;
Sistemul de informare contabil si financiar;
Organizarea functiei financiare care cuprinde locul directiei financiare, finantist si trezorier, control de gestiune intern si extern si analiza diagnosticului financiar si a valorii intreprinderii.
1. Una din atributiile gestiunii financiare o constituie asigurarea maximizarii valorii intreprinderii sau a bogatiei proprietarilor sai.
Maximizarea valorii presupune ca patrimoniul sa fie angajat intr-un proiect de investitii care sa-l valorizeze ca urmare a rentabilitatii viitoare si a activitatii sale.
2. Gestiunea financiara trebuie sa vegheze la mentinerea performantelor intreprinderii la un nivel satisfacator precum si maximizarea rezultatelor financiare pe termen mediu si lung.
Finantele corporative nu preconizeaza cautarea cu orice pret unui profit maxim pe termen scurt ci apreciaza stabilitatea performantelor introducand notiunea de valoare actuala si de risc.
3. Stapanirea riscurilor financiare. Riscul la o intreprindere poate fi definit prin referire la variabilitatea anticipata a rezultatelor financiare care sunt susceptibile de a fi asigurate.
Daca variabilitatea rezultatului financiar defineste forma generala a riscului financiar, formele specifice ale riscului trebuie analizate si stapanite de catre gestiunea financiara astfel:
Riscul de exploatare si structura stocurilor;
Riscul de indatorare si efectul de levier financiar;
Riscul de faliment;
Riscul de schimb valutar si rata dobanzii bancare.
4. Mentinerea solvabilitatii sau stapanirea echilibrului financiar. Riscul de faliment rezulta din insolvabilitatea posibila a intreprinderii. Prin solvabilitate se intelege ca intreprinderea sa faca fata datoriilor sale exigibile.
4. Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare

Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare se distribuie intre cele 3 faze ale ciclului de exploatare. Acest ciclu comporta in primul rand o faza de diagnostic financiar care are ca obiectiv aprecierea situatiei si activitatii financiare a intreprinderii. A doua faza se refera la masurile concrete care se pot lua pentru acoperirea lacunelor semnalate in activitatea intreprinderii si sa le valorizeze. A treia faza se refera la urmarirea si controlul proiectelor privind finantarea unui proiect de exploatare sau de investitii.
Responsabilitatile gestiunii financiare intr-o schema redusa se prezinta astfel:
Diagnostic financiar care consta in aprecierea punctelor forte si a celor slabe referitoare la situatia financiara a intreprinderii si a performantelor ei;
Decizii financiare care consta in stapanirea riscurilor, a plasamentelor; gestiunea riscurilor financiare; proiecte de finantare, de investitii, de trezorerie si finantari; gestiunea financiara pe termen scurt si lung.
Controlul financiar.
Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare:

Functia financiara a unitatilor corporative si locul acestei functii in cadrul acestora

Natura sarcinilor incredintate directiei financiare variaza de la o corporatie la alta in functie de dimensiunea intreprinderii.
Directiile financiare indeplinesc in mod frecvent numeroase sarcini administrative, juridice si fiscale foarte strans legate de preocuparile financiare.
Pentru a cunoaste locul si continutul functiei financiare in cadrul intreprinderii trebuie sa raspunda la intrebarea “Ce loc ocupa functia financiara in organigrama unei intreprinderi?”.
Astfel in functie de dimensiune, functia financiara nu este intotdeauna foarte diferentiata de alte functii din intreprindere cu activitate mai redusa.
In intreprinderile mari cand acestea sunt si cotate la bursa, functia financiara este mult diferentiata, ea este incredintata unui responsabil mai specializat si constituie o directie separata de directia administrativa.
Daca ne referim la locul functiei financiare in organigrama intreprinderii pot fi semnalate trei cazuri:
Un loc subteran unde directia financiara este dependenta de directia administrativa;
Un loc mediu unde directia financiara poseda acelasi rang ca si alte directii; ea regrupeaza gestiunea fondurilor banesti si controlul fondurilor banesti;
Un loc proeminent unde directia financiara este alaturata directiei generale dar ea supervizeaza si alte directii.

In tarile Occidentale (Franta) exista tendinta de a face distinctie intre trezorier responsabil financiar. In tarile anglo-saxone se face in mod frecvent distinctie intre trezorier si controlor.
Ca urmare a avantului pietelor de capitaluri meseria de trezorier a cunoscut recent importante atributii: se ocupa cu previziunea fluxurilor de trezorerie; punerea la punct a creditelor de trezorerie; plasamentul excedentelor de trezorerie.
Trezorierului i s-a incredintat si gestiunea riscului de rate de dobanda si de schimb valutar. In prezent functia financiara in cadrul unitatii corporative cuprinde doua aspecte principale:
Gestiunea trezoreriei care se ocupa de fluxurile financiare pe termen scurt, de lichiditatea intreprinderii, de riscurile de rata de dobanda, de schimb valutar;
Gestiunea financiara se ocupa si de alegerea finantarilor pe termen lung, controlul cheltuielilor fondurilor banesti si de politica de distribuire a profitului si dividendelor.
In tarile anglo-saxone se separa in mod traditional functiile de trezorier si controlor care se valideaza nu pe distinctia dintre termen scurt sau lung ci pe distinctia dintre functia interna si cea externa a gestiunii financiare.
Atributiile trezorierului: previziunea trezoreriei; creditele de trezorerie; gestiunea excedentelor de trezorerie; gestiunea riscului valutar si de rata de dobanda.
Atributiile responsabilului financiar: decizia de finantare; afectarea resurselor financiare si alegerea investirii de capital; achizitii si fuziuni; politica de distribuire de dividende si operatiuni de inginerie economica.
Atributiile trezorierului in tarile anglo-saxone: decizia de finantare; relatia cu bancile; relatia cu investitorii; previziunea trezoreriei; politica de dividende; gestiunea riscurilor.
Atributiile controlorului: contabilitatea financiara; contabilitatea de gestiune; pregatire situatiilor financiare; pregatirea si urmarirea bugetului de venituri, cheltuieli si alte bugete; control de gestiune; gestiune fiscala; audit intern; probleme juridice; gestiunea contractelor de asigurari.