Inca din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupati de cunoasterea, stapanirea si studierea societatii, a cadrului in care traiesc si isi desfasoara activitatea. In consecinta, ea a fost analizata atat in ansamblul ei, ca intreg, cat si in domeniile si partile ei ce o compun. Dintre stiintele care sunt preocupate de descifrarea esentei societatii, a proceselor si legitatilor devenirii ei, un loc aparte il ocupa si stiinta politica. Stiinta politica este utilizata ca expresie ,indeosebi, sub sinonimul de economie. Ea este o stiinta fundamentala si teoretica. Cuprinde un sistem unitar de cunostinte care dezvaluie raporturile logice dintre fenomenele si procesele economice, esesnta acestora. Termenul de economie dateaza din 1615 gasit in lucrarea lui Monteliretien „Tratat de economie politica”. Initial formarea stiintei ec coincidea cu cele ale formarii economiei. Economia este creatia ultimelor secole ,dar preocuparile vizeazand problemele economice sunt vechi. In antichitate gasim IDEI legate de activitatea economica in lucrarile unor filozofi, dar treptat economia s-a desprins de filozofie devenind stiinta autonoma.
Astfel in cadrul oricarei societati, indiferent de natura si nivelul ei de dezvoltare, politicul si politica au constituit activitati umane fundamentale, o functie esentiala a sistemului social. Drept urmare, orice investigatie profunda si detailata a oricarui sistem social, inclusiv a conditiei umane, nu se poate realiza fara o analiza a politicului.
Denumirea noua a stintei politice, denumirea moderna de politologie(stiinta ploitica) a aparut in 1954 si a fost pusa in circulatie de politologul german Eugen Ficher Baling si de francezul A. Therive.
Atat in antichitate cat si in feudalism, intre stiintele care studiau societatea nu exista o democratie, o individualizare, drept urmare, elemente, cunostinte despre societate vor fi nediferentiate, cele specifice filosofiei sau politicii se vor intersecta si suprapune cu cele economice, sociale sau religioase. In primele sale manifestari gandirea politica a aparut si s-a dezvoltat fie in interiorul filosofiei, ca filosofie politica in Grecia antica, fie in stransa legatura cu juridicul, in Roma antica. In toate cazurile, atat asupra politologiei cat si a celorlalte stiinte sociale, a cunoasterii in special, a societatii in general in epoca sclavagista si medievala isi va pune amprenta religia. In feudalism viata si gandirea politica se vor afla sub puternica influenta a dogmei teologice si a bisericii, stiintele in totalitatea lor, vor fi integrate teologiei, devenind ramuri ale acesteia, iar dogma teologica devine axioma politica a societatii.
Procesul de disociere a stiintelor, a celor sociale in special de teologie si de morala crestina va incepe odata cu descompunerea societatii feudale. Renasterea prin spiritul sau laic si stiintific isi va pune pecetea asupra evolutiei tuturor stiintelor, inclusiv a celor politice. Ganditori de seama ai acestei perioade, dar mai ales a perioadei moderne N. Machiavelli, Th. Hobbes, J. Bodin, iluministii francezi Voltaire, Montesquieu, Rousseau in lucrarile lor social-politice s-au pronuntat pentru individualizarea stiintei politice, pentru constituirea ei intr-o stiinta de sine statatoare.
Disocierea politologiei, individualizarea ei ca stiinta de sine statatoare a inceput abia la mijlocul secolului al XIX-lea, odata cu cresterea considerabila a rolului si locului politicului in domeniul cunoasterii teoretice si a practicii sociale. Acest proces de emancipare a stiintei politice s-a desfasurat in doua etape:
a) prima la mijlocul secolului al XIX-lea si a vizat in principal, desprinderea politologiei impreuna cu sociologia de celelalte stiinte socio-umane;
b) cea de a doua etapa s-a consumat catre sfarsitul secolului al XIX-lea si a constat in separarea stiintei politice de sociologie, fenomen asociat si cu aparitia noului sau sens si continut de stiinta a studierii politicului si tot ce tine de acesta.
Acest proces a determinat aparitia in SUA in 1880 la Colegiul din Colorado a primei scoli si catedre de stiinte politice. In perioada interbelica si indeosebi postbelica, studierea politologiei in SUA, in Europa apuseana si nordica, Canada si Japonia s-a generalizat, atat ca stiinta cat si ca obiect de invatamant. Astazi in lumea civilizata si democratica nimeni nu mai poate concepe realizarea si functionarea sistemului politic, a omului modern fara o cultura politica infaptuita pe calea institutionalizata.
In Romania, nici in perioada interbelica si cu atat mai putin postbelica, politologia nu a existat nici ca disciplina de studiu si nici ca stiinta de cercetare a fenomenului politic. In perioada interbelica politicul era investigat din perspectiva istorica sau sociologica in stransa interactiune cu acestea. In perioada dominatiei comuniste, ceea ce se realiza in domeniul politicului era in realitate o indoctrinare a oamenilor cu ideologia totalitara comunista. Astazi sistemului politic democratic, a necesitatii formarii si pregatirii cetatenilor, a racordarii invatamantului romanesc la cel european si universal, studiul stiintei politice a devenit o necesitate.
Axandu-ne pe teorii ale gandirii economice si revenind la antichitate, filozofii ce au pus semnatura pe lucrari economice importante sunt: filozoful grec Platon cu „Republica” in care se regasesc idei referitoare la viata economica, Aristotel cu „Politica” si „Eterica Nicomatica” in care, deasemeni, se regasesc idei referitoare la viata economica, la bani si preturi si unde analizeaza capitalul ca factor de productie si filozoful grec Xenofon care realizeaza o lucrare de economie. In Evul Mediu intalnim idei de pret si profit just, iar in perioada Renasterii se aduc schimbari in plan economic, adica se dezvolta relatiile de schimb si apare CURENTUL numit MERCANTINISM. Cei ce sustineau acest curent gandeau ca izvorul bogatiei il constituie schimbul, iar aurul si argintul erau considerate cele mai importante surse de imbogatire. A doua etapa a economie din punct de vedere al teoriilor gandirii economice o reprezinta Scoala fiziocrata( Fr. Quesnay) in cadrul careia se considera ca izvorul bogatiei nu-l numeste ca fiin schimbul ci productia agricola.
Urmatoarea etapa si cea de-a 3 are loc o data cu dezvoltarea relatiilor capitaliste ,de fapt, vorbind despre Scoala Clasica Engleza reprezentata de Adam Smith la 1776, care publica lucrarea „ Avutia natiunilo. Cercetare asupra naturii si cauzele ei” si care considera ca economia studiaza modul in care procura un popor un venit, de David Ricardo cu eseul „ Principele economiei politice si impunerii”, de Jean Baptist Say cu „ Tratat de economie politica”, si de Thomas Malthus „ Eseu asupra principiului pop.”, toti acestia fiin adeptii LIBERALISMULUI ECONOMIC.
Urmatoarea etapa dupa liberalismul ec este Economia Clasica care a evoluat pe 2 directii: Scoala Modernista reprezentata de scoala marginalista ce analizeaza microintreprinderile si Economia moderna( neoclasica) reprezentata de numele lui J. M. Keynes.
Stiinta economica in vechile timpuri cunoaste multe teorii. Astfel:
-Paul Samuelson considera ca „ stiinta economica studiaza resursele limitate pentru aproduce bunuri”
-Rene Descartes despre metoda economiei gandea ca „ succesiunea elementelor simple care, intr-o logica deductiva duce la demonstrarea celor mai complicate constructii geometrice , sunt capabile sa explice orice alt domeniu al cunoasterii umane.”
tot in cadrul medodie in economie Maurice Allais, Nicolae Grigorescu Roegen si W. Leotief ziceau ca: „eraorea adversarilor utilizarii instrmuntului matematic in stiinta economica este de a nu cunoste posibilitatile voastre pe care el le ofera; eraorea unor matematicieni in consta in a lua drept scop ceea ce nu este si nu poate fi decat un mijloc” si ca „ aritmetizarea singura nu garanteaza ca un edificiu teoretic este corect si adevarat” si respectiv ca „ metodele catitative nu au resit totusi, pana in prezent ,sa castige majoritatea economistilor de profesie. De vina nu este numai rigurozitatea putin atragatoare a matematicii; adevarul este ca asemenea metode a dat rareori rezultate semnificative, superioare celor obtinute prin procedee traditionale”
tot legat de metodel in economie K. Marx afirma ca „la analiza fenomenelor economice nu se pot folosi nici microscopul ,nici reactivi chimici. Puterea de abstractie trebuie sa le inlocuiasca pe amandoua” si respectiv afirmatia lui A. Marchal zice ca „ matematicile nu constitue decar o metoda de rationa… si este de neanteles prin ce virtute majica ,formulele matematice pot fi singurele care sa ne permita cunoasterea realitatii in complexitatea sa infinita.” Mai avem in vedere ca si progresele din stinta economica au fost generatoare de schimbari atat de ample, incat de la un anumit moment incolo, s-a vorbit de o noua economie ceea ce, in realitate, inseamna o noua etapa, o alta explicatie data de stiinta economica, de teorie pentru economia faptica. De exemplu, s-a trecut de la economia clasica, la cea neo-clasica, si apoi la noua economie clasica. In acelasi sens, amintim ca in ultimele doua-trei decenii a inceput sa se vorbeasca despre Noua Scoala de la Cambridge ce a fondat Noua Economie. Un grup de economisti renumiti - J. Robinson, P. Sraffa, L. Pasinetti si altii, care, in cariera lor, au lucrat un timp la Universitatea Cambridge, au fost in vizita acolo, sau, pur si simplu, in cercetarile lor au ajuns la aceleasi concluzii, constituie nucleul dur al acestei Noi Economii. Premeditat sau spontan, acestia au studiat in ce masura explicatii neo-clasice si clasice din stiinta economica, mai raman relevante si au concordanta cu realitatea de astazi. Evident, ei au dat si multe explicatii noi sau au formulat concluzii, adesea, categorice, care, in ansamblul lor, au fost etichetate "Noua Economie".
La nivelul scolilor romanesti si economiei in scolile romanesti la 1843 Ion Ghica inaugureaza primul curs de ECONOMIE POLITICA DIN IASI si respectiv Romania. Prelegerea de debut si-a intitulat-o : „ Despre importanta economiei politice.” Aceasta si alte cateva ce i-au urmat au fost publicate in revista „Propasirea” ,condusa de Vasile Alecsandri, P. Bals si altii. In ianuarie 1862 isi da demisia din invatamant si pleaca la bucuresti unde isi reia activitatea de profesor de economie ,nu pentru mult timp. Despre cursul sau ,primul in scoala romaneasca ,el spunea: „la cursul meu de economie politica incepuse a veni multi boieri si ascultau cu atentie.” Interesul ai audienta aratate primului curs de economie se datorau, dupa marturiile unora dintre cursanti, deveniti mai tarziu personalitati de marca ale culturi romanesti. Astfel Ion Ionescu de la Brad ,si el profesor de economie la Academia Mihaileana, marturisea, cu franchete si onetitate, ca „ noi am avut norocirea a asculta cursul sau de economie politica … si putem sa spunem, in pulblic ca … am ascultat cu deosebit interes pe domnul Ion Ghica. D-ului din regiunea inalta a stiintei ,se cobora ilectiunile sale si facea oarecare aplicatii la tara noastra. D. Ion Ghica cauta o unire aintereselor noastre, ale separatelor doau saturi si era cu deosebire ocupat de unirea vamilor … „
Pana in prezent la nivel global pe bazateoriilor si gandirilor economice sustinute s-a incetatenit ideea ca economia studiaza modul in care societatea, idivizii ,cu resurse putine realizeaza satisfacerea unor nevoi multiple.
Dupa multe teorii si afirmatii economia din prezent se arata a fi o alta avand la baza numeroase progrese si de aceea se spune ca societatea spre care ne indreptam este sau va fi Societatea Informationala-Societatea Cunoasterii (SI-SC). Sintagma prin care este desemnata noua societate releva in mod deosebit mijloacele pe care aceasta se va baza si progresul lor, ceea ce, la prima vedere, lasa impresia unei denumiri tehniciste, unilaterale. Sintagmele prin care au fost desemnate societatile de pana acum contin cate un cuvant-cheie (sclavagism, feudalism, capitalism) care sintetizeaza o gama de stari sociale posibile pe care oamenii, individual si/sau in grup, se situeaza in mod inevitabil, in functie de anumite conditii, constituind o structura economico-sociala caracteristica. Evident, nu s-a gasit inca cuvantul-cheie prin care sa se poata releva ceea ce este sau va fi fundamental sub aspect economic si social pentru noua societate. SI-SC este o sintagma ce deplaseaza denumirea spre alte sfere
. Acestei societati in formare, ii va fi proprie o activitate economica, sau mai direct spus, o economie mult schimbata fata de cea de odinioara, si fata de cea actuala, pe care o denumim, cel putin acum, noua economie, sintagma care ne atrage atentia ca ceea ce este nou va fi atat de important si semnificativ, incat va justifica insasi denumirea respectiva. Nici sintagma "noua economie" nu este fericit aleasa dar reda, in mod clar, mesajul schimbarilor profunde care vor avea loc. In plus, termenul a mai fost folosit de-alungul timpului, si poate genera confuzii.
Fiecare societate a avut economia sa si aceasta era o noua economie in raport cu cea apartinand vechii societati.
de ample, incat de la un anumit moment incolo, s-a vorbit de o noua economie ceea ce, in realitate, inseamna o noua etapa, o alta explicatie data de stiinta economica, de teorie pentru economia faptica.
Omenirea contituie astazi rezultatul evolutiei in decursul careia s-au acumulat reziduurile de lunga durata ale tuturor modelelor de existenta pe care le-a parcurs, si care, luate impreuna, formeaza o bariera in calea progresului cautat, asteptat si meritat de generatiile actuale. Invingerea acesteia este de neconceput fara progresul rapid si profund al cunoasterii si al promovarii sale in societate, dar mai ales in economie.
