1.Economiile de tip germanic numite si "continentale" (fara a fi practicate numai de popoare germanice) pun accent pe dezvoltare si reinvestirea profitului in firma si au legi care limiteaza drastic speculatiile bursiere. Se pune accent pe profitul pe termen mediu si indelungat, pe viitorul firmei.
2.Economiile anglo-saxone (fara a fi practicate numai de popoarele anglo-saxoane) sunt economii in care specula bursiera le-a acaparat. Economii in care o firma este cumparata azi de un fond de invetitii ca maine sa fie vanduta pe un pret ceva mai mare, sau pur si simplu destructurata daca vanzarea pe bucati e mai profitabila. Se pune accent pe profitul imediat. Sunt conduse de fonduri de investitii, practic sunt economii bazate pe specula social (un CEO trebuie obligatoriu sa aiba un salariu obsecen de mare, la fel si membrii consiliului de administratoie). De asemnea, in sistemul anglo-saxon, in ultimile decenii s-au observat fraude contabile de proportii (Enron, Parmalat, etc.)
Agentiile de rating
Aceste agentii de rating apartin de fapt si de drept capitalismului de cazinou. Normal ca sunt influentate de fondurile de investitii, normal ca sunt voit incompente uneori (voit!). Un singur exemplu. Marea corporatie americana AIG era cotata cu ratingul maxim posibil! In realitate, AIG era nu pe marginea prapastiei, ci chiar in fundul ei! Pe urma a fost salvata cu bani colosali de multi de politicieni. Sa nu-mi spuneti ca nimeni de la agentiile de rating n-a stiut, sa fim seriosi! Si daca totusi n-au stiu, pur si simplu, atunci la ce mai dau "note"?
